In prezent, organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social este reglementata prin Legea nr. 62/2011, legea dialogului social. Conform prevederilor legale din Consiliul Economic si Social fac parte reprezentanti ai confederatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national, precum si reprezentanti ai societatii civile organizate.
Structura Consiliului Economic si Social reflecta modelul Comitetului Economic si Social European din care Romania face parte. Desi legea a intrat in vigoare in luna mai 2011 din motive procedurale nu au fost desemnati pana la aceasta data reprezentantii societatii civile in Consiliul Economic si Social.
De asemenea, in contextul modificarii structurii politice a Guvernului partea guvernamentala reprezentata in Consiliul Economic si Social nu mai poate fi inlocuita legal prin hotarare de Guvern cum prevedea legislatia anterioara. In acest context procedura de validare a membrilor Consiliului Economic si Social nu mai poate fi indeplinita in conditii legale, ceea ce a generat blocaje in activitatea de avizare a actelor normative in Consiliul Economic si Social.
De asemenea, data fiind preconizata retragere a reprezentantilor Guvernului din consiliul Economic si Social si inlocuirea acestora cu reprezentantii societatii civile, Consiliul Economic si Social isi pierde calitatea de structura tripartita a dialogului social si se transforma in structura a dialogului civic. Pe cale de consecinta prezenta reglementarilor privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social in corpul Legii nr. 62/2011 – legea dialogului social, nu se mai sustine. In vederea punerii normelor nationale in concordanta deplina cu prevederile Conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii este propus prezentul proiect care, in principal:
- este elaborat dupa modelul Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.87/1948, in sensul ca modul de exercitare a dreptului de asociere a angajatorilor si a angajatilor este reglementat de un singur act normativ, contribuind in acest fel la o structurare coerenta;
- permite lucratorilor din unitati diferite sa se asocieze intr-un sindicat, astfel incat pot constitui sindicate si angajatii care lucreaza in unitati cu numar mic de personal, in care nu s-ar putea constitui un sindicat pentru ca nu ar putea indeplini conditia numarului minim;
- recunoaste dreptul de asociere si persoanelor care exercita o profesie in mod independent, precum si zilierilor;
- reglementeaza constituirea si asocierea organizatiilor patronale si sindicale intr-un mod similar, astfel incat la fiecare nivel de negociere si de dialog, organizatiile atat cele sindicale, cat si cele patronale, sa aiba un partener corespunzator, cu care sa poata dialoga si incheia acorduri prin care piata muncii sa fie reglementata atat in interesul ambelor parti, cat si in interesul general de a fi asigurate conditiile necesare pentru instituirea si prezervarea concurentei loiale, fara ca performanta economica sa se bazeze pe dumping–ul social;
- reglementeaza o procedura unitara de urmat pentru dobandirea personalitatii juridice atat de catre organizatiile patronale, cat si de catre cele sindicale;
- detaliaza si expliciteaza care sunt documentele necesare pentru indeplinirea formalitatilor de inregistrare si ce forma trebuie sa imbrace acestea, simplificand procedura astfel incat aceste formalitati sa nu mai constituie piedici in cale constituirii organizatiilor si nici pentru punerea in aplicare a hotararilor interne de alegere a organelor de conducere si de modificare a statutelor.
In prezent, modul de solutionare a conflictelor de munca este reglementat prin Legea nr.62/2011 a dialogului social.
In aplicarea acestui act normativ s-au constatat disfunctii majore ce au determinat in multiple cazuri imposibilitatea de al aplica, in principal din cauza contradictiilor cu prevederile codului muncii, dar si a contradictiilor intre propriile reglementari.
Printre acestea sunt, de exemplu prevederile referitoare la instanta competenta sa solutioneze conflictele de munca, termenul de contestare a deciziei de concediere, data de la care curge termenul de contestare a deciziei de concediere.
De asemenea, prevederile in vigoare, pe de o parte, ingradesc dreptul la greva, iar pe de alta parte, nu sunt suficient de clare, astfel incat organizatorii unei greve sa stie exact ce formalitati trebuie sa indeplineasca in functie de nivelul la care se organizeaza greva, ceea ce ii expune pe acestia riscului ca grevele sa fie declarate ilegale.
Disfunctiile constatate au determinat reanalizarea prevederilor legale pentru a se elimina contradictiile cu alte norme si pentru a creea un cadru legislativ posibil de aplicat conflictelor de munca.
Reglementarile in vigoare, prin modul in care sunt stabilite conditiile de acces al organizatiilor sindicale la negocierea colectiva, respectiv regulile stabilite pentru recunoasterea reprezentativitatii organizatiilor sindicale, conduc la subminarea pozitiei si drepturilor acestora, in raport cu institutia reprezentantilor salariatilor, ceea ce contravine Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.135/1971 privitoare la reprezentantii salariatilor.
La nivel de unitate, organizatiile sindicale, pentru a fi recunoscute ca reprezentative, pe langa faptul ca trebuie sa aiba ca membrii majoritatea absoluta a salariatilor unitatii, conditie care intr-o unitate mare este dificil de indeplinit, mai trebuie sa indeplineasca si o procedura complicata de atestare a reprezentativitatii, in vreme ce pentru reprezentantii salariatilor nu este reglementata nici un fel de procedura prin care sa se verifice realitatea si regularitatea alegerii lor.
Aceasta diferenta constituie o subminare a pozitiei sindicatelor care nu este in concordanta cu normele internationale ale muncii, lucru semnalat.
Biroul International al Muncii, prin “Memorandumul tehnic cu privire la proiectul de cod al muncii si proiectul de lege privind dialogul social in Romania” elaborate in ianuarie 2011 si-a exprimat punctul de vedere in urmatorii termini: < Biroul anticipeaza ca ar putea fi dificil sa se atinga aceste noi praguri si ca, de aceea, aceasta va insemna ca, in realitate, negocierea colectiva se va desfasura mai ales cu reprezentantii lucratorilor, subminand astfel sindicatele infiintate in unitate. Aceasta nu ar permite promovarea negocierii collective in sensul articolului 4 al Conventiei nr.98 si aceasta situatie nici nu ar fi in concordanta cu Conventia privitoare la reprezentantii salariatilor nr.135/1971 si nici cu Conventia privind negocierea colectiva nr.154/1981, ambele ratificate de Romania, care contin prevederi explicite ce garanteaza ca “atunci cand in aceeasi unitate exista si reprezentanti ai sindicatului si reprezentanti alesi, trebuie sa se ia masurile cuvenite astfel incat sa se asigure ca existenta reprezentantilor alesi nu este folosita ca sa submineze pozitia sindicatelor existente ” >.
In acelasi timp, reglementarea in vigoare a condus la eliminarea posibilitatii de negociere unui contract colectiv de munca la nivel national, desi contractele colective incheiate la acest nivel incepand din anul 1991 au avut o contributie esentiala in a conferi stabilitate si predictibilitate relatiilor colective de munca, simultan cu prezervarea unui relativ echilibru in relatiile dintre organizatiile partenerilor sociali, precum si in relatiile dintre organizatiile partenerilor sociali, pe deoparte, si administratia publica, pe de alta parte.
Imposibilitatea negocierii colective s-a extins si asupra ramurilor economice, respectiv sectoarelor de activitate conform reglementarii in vigoare ceea ce contravine tendintei europene de extindere si dezvoltare a negocierilor colective la acest nivel.
Prin prezentul proiect se au in vedere urmatoarele modificari principale:
- punerea in concordanta a prevederilor sale cu cele ale codului muncii;
- revizuirea definitiilor unor termeni, astfel incat in legislatia muncii fiecare termen utilizat sa aiba acelasi inteles in toate actele normative;
- eliminarea obligatiei de a parcurge procedura concilierii pentru declansarea grevei, astfel incat decizia de parcurgere a unei astfel de proceduri sa fie lasata la latitudinea partilor aflate in conflict;
- detalierea si explicitarea formalitatilor ce trebuie indeplinite in vederea declansarii grevelor la toate nivelurile;
- modificarea termenelor in care pot fi contestate deciziile unilaterale ale angajatilor;
- stabilirea instantei competente sa solutioneze conflictele de munca.
Click aici pentru a citi integral proiectul de lege
