Din economia art. 725 C. proc. civ. rezulta ca „dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege”, iar „actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane supus dispozitiilor vechii legi.”
Astfel, abrogarea alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, care reglementa suspendarea de drept a judecarii cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, nu prezinta relevanta in ceea ce priveste solutionarea cererii de repunere pe rol, intrucat, in virtutea principiului neretroactivitatii legii, noua lege nu se aplica unor fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice consumate sub imperiul vechii legi, precum si efectelor produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi.
Sectia comerciala, Decizia nr. 1622 din 14 aprilie 2011
Prin actiunea inregistrata la data de 20 octombrie 2009, reclamantul E.C. a chemat in judecata parata SC M. CF SA pentru ca in temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicata sa se dispuna anularea hotararii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.
Tribunalul Comercial Arges, prin sentinta nr. 30 din 2 martie 2010, data in Camera de Consiliu, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si exceptia puterii de lucru judecat ridicate de parata, iar pe fond a admis actiunea si a constatat nulitatea absoluta a hotararii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.
Impotriva acestei solutii a promovat apel parata, si in sedinta publica din 5 mai 2010 a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Prin incheierea din 20 mai 2010, Curtea de Apel Pitesti, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a admis sesizarea formulata de SC M. CF SA in contradictoriu cu E.C., a trimis cauza Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate si, pe aceasta perioada, in temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a suspendat judecata cauzei.
La data de 21 ianuarie 2011, reclamantul-intimat E.C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei motivat de faptul ca prin Legea nr. 177/2010 din 28 septembrie 2010 s-au adus modificari Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale in sensul abrogarii dispozitiilor art. 29, situatie in care se impune continuarea judecatii.
Aceeasi instanta, prin incheierea sedintei publice din 9 februarie 2011, a considerat ca subzista motivele prevazute la data luarii masurii suspendarii si a mentinut cauza avand ca obiect judecarea apelului suspendata.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs intimatul-reclamant E.C., criticile vizand aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dupa prezentarea expunerilor de motive a Legii nr. 177/2010 printre care sunt mentionate considerentele legiuitorului privind abrogarea dispozitiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considerand ca scopul urmarit a fost accelerarea judecarii proceselor, solutionarea acestora urmand sa se faca „intr-un termen rezonabil” conform art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
S-a adus ca argument si introducerea unei noi situatii de revizuire la art. 322 pct. 10 potrivit caruia „daca, dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori a dispozitiei dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate cu sesizare”.
Se considera ca modificarea legislativa intervenita este una de procedura, de imediata aplicare, in sensul dispozitiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, s-a mai sustinut ca incheierea nu a fost motivata.
Recursul este nefondat.
Procedura exceptiei de neconstitutionalitate este reglementata in art. 29 din Legea nr. 47/1992 care avea urmatorul cuprins „Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.
Inainte de aparitia Legii nr. 177/2010, alin. (5) al art. 29 prevedea ca „Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, judecarea cauzei se suspenda”.
In speta, nu se poate retine aplicarea dispozitiilor art. 725 alin. (1), abrogarea textului de lege in baza caruia s-a facut suspendarea nefiind echivalentul unei noi legi de procedura de aplicare imediata.
Mai mult, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol „actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane supus dispozitiilor vechii legi. In cazul in care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii vechi el nu va fi mentinut, „chiar daca potrivit legii noi ar fi valabil”.
In speta, masura suspendarii cauzei nu putea fi anulata sub imperiul vechii legi, ci se putea dispune repunerea pe rol numai dupa solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre Curtea Constitutionala.
Mai mult, Inalta Curte considera ca abrogarea dispozitiilor legale care reglementau suspendarea de drept a judecarii cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate nu prezinta relevanta in ceea ce priveste solutionarea cererii de repunere pe rol, intrucat, in virtutea principiului neretroactivitatii legii, noua lege nu se aplica unor fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice consumate sub imperiul vechii legi, precum si efectelor produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi.
Cu alte cuvinte, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) „Legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”, iar art. 78 stabileste ca „Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei”.
Nu se poate retine nici critica privind nemotivarea incheierii atacate, avand in vedere cele expuse anterior, instanta facand referire la mentinerea masurii suspendarii constatand ca subzista dispozitiile pentru care a fost suspendata cauza.
In consecinta, vazand dispozitiile art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul E.C. impotriva incheierii din 9 februarie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a fost respins ca nefondat.
