Cetatean strain. Respingerea cererii de acordare a dreptului de stabilire a domiciliului in Romania pe motiv de siguranta nationala.

Potrivit dispozitiilor art. 70 alin.(1) lit. f din O.U.G. nr. 194/2002, una din conditiile aprobarii cererii de stabilire a domiciliului in Romania este si aceea ca solicitantul sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala.

O masura de respingere a cererii de stabilire a domiciliului in Romania, bazata pe motive de siguranta nationala, nu trebuie lipsita de garantii impotriva arbitrariului, prin posibilitatea de a cere controlul masurii litigioase de catre un organism independent si partial. O examinare formala de catre instanta a actului contestat – fara a se verifica daca persoana in cauza prezinta intr-adevar un pericol pentru siguranta nationala sau pentru ordinea publica si fara a fi solicitate, furnizate si analizate informatiile cu privire la faptele savarsite – este de natura a aduce atingere vietii private a solicitantului, constituind o incalcare a art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

(Sursa: ICCJ, Sectia contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 516 din 3 februarie 2009)

Prin sentinta civila nr. 161 din 22 ianuarie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a fost respinsa actiunea formulata de P.O., in contradictoriu cu Oficiul Roman pentru Imigrari, actiune avand ca obiect anularea deciziei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului in Romania si obligarea paratei la plata despagubirilor in suma de 100.000 Euro daune morale.

Instanta a retinut ca neindeplinirea de parat a cerintei privind motivarea deciziei de respingere este justificata prin prisma prevederilor Legii nr. 51/1991, respectiv 189/2002, actele ce contin descrierea faptelor fiind clasificate.

Asadar, a apreciat prima instanta, nementionarea datelor concrete ce stau la

baza solutiei de respingere a cererii este conforma legii, paratul avand obligatia de a nu divulga respectivele informatii.

Totodata, s-a mai retinut ca dreptul la aparare poate suferi, cu privire la exercitiul sau, restrangeri, in conditiile art. 53 din Constitutia Romaniei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, sustinand ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive :

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

1. In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 51/1991 privind siguranta nationala si nici cele ale art. 24 alin.(2) din Constitutie, retinute de instanta.

Ordonanta nr. 194/2002 este o lege speciala in raport cu legea generala a sigurantei nationale astfel incat  intimatul nu se poate prevala de prevederile Legii nr. 51/1991 in ingradirea drepturilor sale recunoscute de legea speciala.

Prin urmare, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 73 alin.(2) din O.U.G. nr. 194/2002, acesta era obligat sa-i comunice recurentului motivele care au stat la baza solutiei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului in Romania, legea speciala nefacand nici o exceptie sub acest aspect in raport cu natura si caracterul pretins secret al informatiilor  pe baza carora a fost adoptata respectiva solutie.

O astfel de exceptie este instituita numai in cazul declararii ca indezirabil a cetateanului strain, dar si pentru o astfel de situatie legiuitorul a prevazut in mod expres, prin art. 83 alin.(3), ca datele si informatiile ce vizeaza securitatea nationala se pun la dispozitia instantei de judecata, in conditiile stabilite de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate.

Mai mult, sustine recurentul, chiar si legea generala dispune prin art. 4 ca prevederile  art. 3 ale acestuia nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restrangerii sau interzicerii  dreptului de aparare a unei cauze legitime garantate prin Constitutie sau legi.

2. Instanta trebuie sa  aiba un control efectiv asupra actelor ce au stat la baza deciziei contestate, in absenta elementelor probatorii si a unor documente concludente existente in dosarul administrativ care sa ateste neindeplinirea conditiei prevazute de  art. 70 alin.(1) lit.f din O.U.G. nr. 194/2002 hotararea atacata contravenind principiilor egalitatii in fata legii si egalitatii armelor, normelor procedurale si dreptului persoanei la un proces  echitabil.
Intrucat din probele administrate nu rezulta  situatia de fapt care sa se incadreze in dispozitiile art. 70 alin.(1) lit.f  din O.U.G. nr. 194/2002, cu referire la art. 3 din Legea nr. 51/1991, instanta avea obligatia sa staruie pentru a preveni orice greseala privind  aflarea adevarului, in scopul pronuntarii unei  hotarari temeinice si legale.

Recursul este fondat.

Intrucat art. 105 alin.(2) C.proc.civ. constituie dreptul comun in materia nulitatii actelor de procedura civila, se poate sustine ca  motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.5 C.proc.civ. include toate neregularitatile procedurale care atrag aceasta sanctiune, cu exceptia celor expres mentionate la pct.1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a caror nerespectare nu se incadreaza in alte motive de recurs.

In speta, pentru a respinge plangerea reclamantului prima instanta a apreciat

ca neindeplinirea cerintei obligatorii a motivarii solutiei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului in Romania este justificata de aplicarea unor prevederi din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate.

Solutia de respingere a acestei cereri a fost mentinuta de Ministerul Administratiei si Internelor motivat de faptul ca cetateanul strain nu a indeplinit conditia prevazuta de art. 70 alin.(1) lit.f din O.U.G. nr. 194/2002, respectiv aceea de a nu prezenta pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala, concluzie  retinuta pe baza informatiilor transmise de Serviciul Roman de Informatii si a raportului Comisiei Autoritatii pentru Straini, acte ce au caracter secret.

 Instanta a apreciat ca neindicarea in concret a respectivelor  informatii este conforma  legii, intrucat informatiile clasificate nu pot fi aduse la cunostinta persoanelor neautorizate, astfel cum rezulta din prevederile art.2 alin.(2) din Legea nr. 182/2002, iar exercitiul dreptului la aparare poate fi  restrans prin lege, daca o atare restrangere se impune pentru apararea securitatii nationale.

O.U.G. nr. 194/2002 a prevazut, intr-adevar, prin art. 70 lit.f, intre conditiile ce se impun a fi indeplinite cumulativ pentru aprobarea stabilirii  domiciliului in Romania, pe aceea ca strainul sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala, iar prin art.73 alin.(2) a prevazut ca  decizia de respingere a cererii, precum si motivele care au stat la baza acesteia se comunica in scris solicitantului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat insa in mod constant (cauzele Lupsa si Kaya c. Romaniei) ca nicio persoana care face obiectul unei masuri bazate pe motive de siguranta nationala nu trebuie lipsita  de garantii impotriva arbitrariului. In special, ea trebuie sa aiba posibilitatea de a cere controlul masurii litigioase de catre un organ independent si impartial, abilitat sa analizeze toate chestiunile de fapt si de drept pertinente pentru a putea statua asupra legalitatii masurii si a sanctiona un eventual abuz al autoritatii. In fata acestui organ de control, persoana respectiva trebuie sa beneficieze de o procedura contradictorie pentru a-si putea prezenta punctul de vedere si a respinge argumentele autoritatilor.

De asemenea, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 763/2006, ca judecatorul are acces la documentele situate pe diferite niveluri de secretizare, potrivit Legii nr. 182/2002, in conditiile si cu respectarea procedurilor specifice stabilite prin acest act normativ, normele restrictive in aceasta pricina vizand exclusiv persoana in cauza, astfel ca prin aplicarea corecta a legislatiei in materie exercitarea efectiva si concreta a dreptului de acces  la instanta si a dreptului la aparare este asigurata potrivit exigentelor si normelor constitutionale si conventionale, iar riscul de arbitrariu din partea autoritatilor administrative este inlaturat.

Posibilitatea comunicarii directe a informatiilor  in discutie catre instanta rezulta si din interpretarea  dispozitiilor art. 24 alin.(5) si art. 33 din Legea nr. 182/2002.

In consecinta, pentru corecta solutionare a cauzei, in considerarea principiului rolului activ consacrat de art. 129 C.proc.civ., judecatorului fondului ii revenea obligatia de a solicita transmiterea informatiilor pe baza carora s-a concluzionat ca in situatia  reclamantului recurent nu este indeplinita conditia  impusa de art. 70 lit.f din O.U.G. nr. 194/2002.

Examinarea formala a actului contestat, fara a se verifica daca reclamantul prezinta intr-adevar un pericol pentru siguranta nationala sau pentru ordinea publica si fara a fi solicitate, furnizate si analizate informatiile cu privire la faptele savarsite este de natura a aduce atingere vietii private a acestuia, cu incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat nu a beneficiat nici in fata autoritatii administrative si nici in fata instantei de un grad minim de protectie impotriva arbitrariului organului emitent.

In consecinta, in temeiul art. 312 alin.(1) si alin.(3) C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct.5 C.proc.civ., recursul a fost admis, dispunandu-se casarea hotararii  atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.