Titlul legii de modificare a Codului de procedura civila nu reflecta continutul actului normativ

Curtea Constitutionala a Romaniei afirma ca titlul legii de modificare a Codului de procedura civila nu reflecta continutul actului normativ. Sustine faptul ca acesta contine reglementari legate de Codul Civil si artata ca titlul actului normativ trebuie sa reflecte continutul. Legea incalca principiul unicitatii reglementarii in materie, conform CCR.

Motivarea deciziei din 16 februartie a fost publicata impreuna cu sesizarea presedintelui Klaus Iohannis asupra actului normativ pentru modificarea Legii 134/2010 privind Codul de procedura civila. "Raportat la cauza de fata, Curtea retine ca legea criticata a fost adoptata pentru a pune de acord reglementarea procesual civila referitoare la procedura de solutionare a contestatiei privind tergiversarea procesului cu Decizia 604 din 16 iulie 2020. In acest sens, se retin atat expunerea de motive a legii, cat si titlul ei. Din punct de vedere normativ prezinta relevanta numai titlul actului normativ, care este unul explicit si clar, fiind vorba de o lege de modificare a Codului de procedura civila. Desigur, nimic nu impiedica initiatorul acestei legi sau deputatii/ senatorii, pe calea amendamentelor, sa modifice si alte prevederi ale Codului de procedura civila care nu erau in relatie directa cu Decizia 604 din 16 iulie 2020", precizeaza judecatorii constitutionali in motivare.

Initiatorii legii sau deputatii/senatorii au posibilitatea pe calea amendamentelor, sa modifice alte legi. Astfel, pot extinde obiectul de reglementare al legii cu conditia mentinerii caracterului omogen si unitar al relatiilor sociale reglementate. "Insa, extinderea obiectului de reglementare trebuie realizata mai intai prin titlu, pentru ca, potrivit jurisprudentei antereferite a Curtii, titlul legii este cel ce fixeaza obiectul sau de reglementare, neputand, astfel, sa existe o relatie distonanta intre titlu si continutul efectiv al legii. Or, titlul legii priveste modificarea Codului de procedura civila, iar art.III din lege reglementeaza o actiune in materie de filiatie, care nu are nicio legatura cu acest cod. Actiunile privind filiatia sunt reglementate de art.421-440 din Codul civil", transmite CCR.

In lipsa unei modificari corespunzatoare a titlului si a obiectivului de reglementare a legii, art. III nu putea si nu poate face parte din aceasta lege, potrivit judecatorilor constitutionali. Introducerea sa in textul legii prezente este contrara art. 1 alin (5) prin rapoartarea prevederilor art 41 alin. (1) din Legea 24/2000. "Totodata, legea criticata incalca principiul unicitatii reglementarii in materie, potrivit caruia reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ. Este adevarat ca un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act. Insa, in cazul de fata, se aplica regula, si nu exceptia de la aceasta, pentru ca nu exista nicio conexiune intre art.I şi II din lege, pe de o parte, si art.III, pe de alta parte. Prin urmare, art.III din lege este contrar art.1 alin.(5) prin raportare la prevederile art.14 din Legea 24/2000", noteaza CCR.