1. Consideratii generale
In contextul intrarii in vigoare a Codului civil, aplicarea legii in timp a dat nastere unor intrebari cu privire, in special, la modul de solutionare a cauzelor specifice dreptului familiei, aflate pe rolul instantelor la data de 1 octombrie 2011. Este ratiunea pentru care vom incerca sa analizam modul de aplicare a noilor reglementari cu privire la desfacerea casatoriei si a efectelor acesteia intre soti si cu privire la relatiile dintre acestia si copiiilor minori, rezultati din casatorie sau asimilati acestora (copiii adoptati de ambii soti sau copiii sotilor nascuti inainte de incheierea casatoriei).
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul civil: „Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva”.
In alineatele urmatoare, acelasi art. 6 din Codul civil aduce o serie de precizari si derogari de la acest principiu, care sunt de stricta interpretare, neputand fi extinse si la alte situatii. Dintre acestea, prezinta o importanta deosebita dispozitiile alin. (6) al articolului mentionat, potrivit caruia: „Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi”.
In vederea precizarii modului de aplicare in timp a dispozitiilor Codului civil, art. 223 din Legea nr. 71/2011 prevede ca: „Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite”. Prin „procesele si cererile in materie civila” intelegem si domeniul dreptului familiei, care este o ramura a dreptului civil.
Prin urmare, in raport cu tema pe care am ales sa o abordam, vom face o analiza a dispozitiilor privind aplicarea in timp a normelor legale in materia divortului, din aceasta perspectiva.
2. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind divortul
In ceea ce priveste divortul, aplicarea legii noi in cadrul cauzelor in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil este reglementata in art. 40 din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia: „In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul prin acordul sotilor, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 373 lit. a) si art. 374 Cod civil”, precum si de art. 42 din aceeasi lege, care dispune ca: „In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. 1) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil”.
Asadar, in solutionarea cauzelor de divort, atat in privinta divortului prin acordul sotilor, cat si a celui din culpa, sunt aplicabile dispozitiile Codului civil.
Este real faptul ca Legea nr. 71/2011 nu prevede in mod expres aplicarea dispozitiilor Codului civil in privinta divortului pentru separarea in fapt de doi ani, prevazut de art 373 lit c), si pentru divortul datorat starii de sanatate a reclamantului, prevazut de art. 373 lit. d). In ceea ce priveste divortul datorat separarii in fapt de cel putin doi ani, acesta nu a putut fi solicitat anterior intrarii in vigoare a Codului civil, intrucat aceasta posibilitate nu a existat in reglementarea Codului familiei, astfel incat toate cererile pe acest temei vor fi ulterioare datei de 1 octombrie 2011, ele urmand sa fie solutionate potrivit dispozitiilor Codului civil, chiar daca perioada separarii a inceput anterior intrarii in vigoare a legii noi, deoarece este o situatie reglementata de alin (6) al art 6 din acest act normativ (se inscrie printre efectele ulterioare ale unor situatii juridice nascute anterior, derivate din casatorie).
Prin urmare, in privinta divortului, in cauzele in curs de solutionare se aplica dispozitiile Codului civil.
In ceea ce priveste pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului, mentionam faptul ca Legea nr. 71/2011 contine dispozitii contradictorii, care se exclud reciproc, in art. 42 si in art. 219. Astfel, in timp ce in art. 42 se prevede expres posibilitatea pronuntarii divortului din culpa exclusiva a reclamantului in baza art. 373 lit. b) coroborat cu art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar si in cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, in masura in care motivele de divort subzista si ulterior acestei date, in art. 219, pct.14, alin. (3) din aceeasi Lege nr. 71/2011 modifica art. 617 din Codul de procedura civila in sensul ca: „Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata”. Este o contradictie care poate crea mari probleme in aplicare, fapt pentru care consideram ca o interventie urgenta a legiuitorului ar fi foarte necesara!
3. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind efectele divortului cu privire la raporturile intre soti
Cu privire la raporturile intre soti, efectele divortului pot fi de ordin personal si patrimonial.
Efectele divortului cu privire la raporturile personale dintre soti se concretizeaza, in principal, in numele pe care il vor purta cei care si-au schimbat numele prin casatorie, dupa desfacerea acesteia.
Este evident ca, daca divortul se pronunta in baza dispozitiilor Codului civil, si efectele acestuia vor fi supuse aceleiasi legi, intrucat legea noua nu se poate aplica unui singur aspect al solutionarii cauzei, cu atat mai mult cu cat efectele divortului se vor produce doar ulterior solutionarii acestuia si numai pentru viitor. Consideram ca nu era necesar ca legiuitorul sa prevada expres in Legea nr. 71/2011 faptul ca efectele divortului sunt supuse aceleiasi legi ca si capatul principal de cerere, acestea luand fiinta si producand efecte doar ca urmare a admiterii divortului si in legatura directa cu acesta; este vorba despre situatii juridice nascute prin pronuntarea divortului, adica ulterior intrarii in vigoare a Codului civil, chiar daca cererea de divort a fost formulata anterior acestei date.
Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti se refera, in primul rand, la incetarea regimului matrimonial. Potrivit dispozitiilor art. 385 Cod civil, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort, cu exceptia situatiei in care sotii solicita instantei sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei lor in fapt.
In cazul aplicarii in timp a acestor dispozitii, situatia este si mai clara, intrucat, fiind vorba despre o derogare de la aplicarea imediata a legii noi cu privire la efectele divortului, legiuitorul a prevazut in mod expres, in art. 43 din Legea nr. 71/2011, ca: „Dispozitiile art. 385 din Codul civil privind incetarea regimului matrimonial se aplica numai in cazul divortului care intervine dupa data intrarii in vigoare a Codului civil”.
Aceasta prevedere are o logica bine intemeiata, deoarece in reglementarea Codului familiei regimul matrimonial inceta la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de divort, prin urmare, pentru cererile de desfacere a casatoriei formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, regimul matrimonial a supravietuit datei introducerii cererii de divort, chiar in raporturile dintre soti. Faptul ca legiuitorul a simtit nevoia sa reglementeze in mod expres aceasta exceptie de la aplicarea imediata a legii noi constituie o dovada in plus ca efectelor divortului li se aplica, in principiu, dispozitiile Codului civil.
Tot efecte ale divortului de ordin patrimonial sunt si cele care privesc dreptul la despagubiri si prestatia compensatorie.
Aceste efecte se pot produce doar in anumite conditii, care depind de culpa in desfacerea casatoriei si pot fi solicitate numai in cadrul procesului de divort. Astfel, potrivit art. 388 din Codul civil: „...Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort” (cererea priveste, in acest caz, obligarea sotului culpabil pentru desfacerea casatoriei la despagubiri fata de sotul nevinovat), iar potrivit art. 391 alin. (1) din acelasi act normativ: „Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea casatoriei”. Or, avand in vedere ca art. 42 din Legea nr. 71/2011 prevede posibilitatea instantei de tutela de a dispune divortul in temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. 1) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil, iar art. 379 alin. (1) ultima teza prevede ca: „Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388”, apreciem ca divortul nu s-ar putea pronunta in astfel de situatii decat impreuna cu toate consecintele pe care legea aplicabila i le confera, concretizate in efectele sale.
In mod evident, si efectelor divortului cu privire la obligatia de intretinere intre fostii soti i se va aplica aceeasi lege, neexistand nocio ratiune contrara.
4. Aplicarea in timp a dispozitiilor privind efectele divortului in raporturile dintre parinti si copiii lor minori
Aceeasi situatie o intalnim si in privinta efectelor divortului in raporturile parintilor cu copiii lor minori.
Si in aceasta privinta, efectele divortului se vor produce de la data pronuntarii hotararii de divort, deci ulterior intrarii in vigoare a Codului civil. Din acest motiv, consideram ca nu mai era nevoie de o dispozitie expresa cu privire la aplicarea legii noi pentru cererile de divort formulate inainte de 1 octombrie 2011. O dovada in acest sens o constituie si prevederea cuprinsa in art. 46 din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia:
„Dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul civil”. Per a contrario, pentru divorturile pronuntate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, cu privire la relatiile personale dintre copii si parintii lor divortati legea noua este aplicabila, astfel incat nu mai este nevoie de modificarea hotararii instantei de tutela.
Prin urmare, in cadrul cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a Codului civil, efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori vor fi supuse dispozitiilor Codului civil, cu atat mai mult cu cat instanta de tutela are obligatia de a se pronunta cu privire la exercitiul autoritatii parintesti, stabilirea locuintei copiilor si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor chiar din oficiu, daca nu au fost formulate cereri in acest sens.
Nu in ultimul rand, interesul superior al copilului va fi cel care va calauzi instanta in pronuntarea unei solutii in toate cauzele care privesc situatia acestuia. Or, este evident faptul ca interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii parinti si dupa divortul acestora, noua reglementare prevazand regula exercitarii in comun a autoritatii parintesti, doar prin exceptie, pentru motive temeinice care tin de interesul superior al copilului, instanta de tutela putand sa dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre unul singur dintre parinti. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii in sensul inlocuirii incredintarii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti, cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
A dispune cu privire la relatiile personale si patrimoniale dintre parinti si copiii lor minori facandu-se aplicarea legii in vigoare la data introducerii cererii de divort, anterioara intrarii in vigoare a Codului civil, ar conduce la crearea unor situatii absurde, in care pentru solutia pronuntata prin hotararea de divort ar trebui solicitata imediat modificarea impusa de noile norme legale, pentru a se respecta interesul superior al copilului.
5. Concluzii
Lipsa unor dispozitii exprese care sa clarifice aplicarea in timp a legii civile cu privire la toate capetele de cerere care urmeaza sa fie solutionate in cadrul proceselor de divort poate fi suplinita printr-o interpretare sistematica si logica a prevederilor legale existente atat in Codul civil cat si in Legea nr. 71/2011, astfel incat sa se previna aparitia unor situatii de practica neunitara.
Potrivit principiului contradictorialitatii, toate aceste aspecte vor fi puse in discutia partilor, pentru a li se oferi posibilitatea de a pune concluzii in cunostinta de cauza, mai ales avand in vedere contextul noutatii unei legi insuficient cunoscute de catre beneficiarii sai.
Judecator dr. Cristiana-Mihaela Craciunescu,
Formator al Institutului National al Magistraturii, Cercetator stiintific asociat al Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane
