Aspecte introductive cu privire la contenciosul administrativ

Aspecte introductive cu privire la contenciosul administrativ
Av. Madalin Irinel Niculeasa - Lucrarea Jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia Contenciosului Administrativ

Contenciosul administrativ este o institutie juridica a dreptului administrativ roman, adica un ansamblu de norme juridice care reglementeaza activitatea instantelor judecatoresti de solutionare a litigiilor ivite intre particulari si autoritatile publice cu privire la actele administrative.

Spre deosebire de vechea lege, noua lege a contenciosului administrativ defineste in mod expres institutia contenciosului administrativ.

Astfel, contenciosul administrativ consta in „activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a ivit fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie prin nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim“.

Din aceasta definitie legala a contenciosului administrativ rezulta urmatoarele caracteristici ale contenciosului administrativ:

– constituie o activitate de solutionare, deci intervine in faza postlitigioasa;

– caracteristica activitatii este aceea ca presupune o desfasurare in timp si parcurgerea unei proceduri bine determinate,

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

In consecinta, stricto sensu, institutia contenciosului administrativ cuprinde doar procedura care se desfasoara in fata instantei judecatoresti competente si nu cuprinde procedura de emitere a actului administrativ si procedura plangerii prealabile.

Lato sensu consideram ca institutia contenciosului administrativ cuprinde atat procedura desfasurata in fata instantelor judecatoresti, cat si procedura plangerii prealabile, deoarece aceasta din urma constituie o conditie de admisibilitate a actiunii formulate.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit „(....) in Constitutie sunt consacrate doua institutii traditionale ale dreptului administrativ, denumite in doctrina contenciosul administrativ si tutela administrativa.

Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitarii de catre persoanele vatamate a unei actiuni directe, in fata instantelor judecatoresti competente, impotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupa caz, impotriva refuzului unei autoritati publice de a solutiona o cerere in termenul prevazut de lege. In acest fel, institutia contenciosului administrativ apare ca fiind o garantie a drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice.“

Noua lege a contenciosului administrativ nu defineste in mod expres institutia contenciosului administrativ-jurisdictional, dar defineste actul administrativ jurisdictional ca fiind „actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.“

In consecinta, avand in vedere definitia legala a actului administrativ-jurisdictional, consideram ca trasaturile contenciosului administrativ jurisdictional sunt urmatoarele:

– constituie o activitate de solutionare, intervenind in faza postlitigioasa,

– este o activitate, ceea ce presupune o desfasurare in timp si parcurgerea unei proceduri riguros stabilite,

– procedura administrativ-jurisdictionala este o procedura facultativa si gratuita (art. 21 alin. (4) din Constitutie),

– procedura administrativ-jurisdictionala are la baza principiul contradictorialitatii,

– aceasta procedura se desfasoara cu respectarea dreptului la aparare al partilor litigiului dedus judecatii,

– activitatea de solutionare este de competenta autoritatii administrative cu atributii jurisdictionale,

– competenta autoritatilor administrative cu atributii jurisdictionale este o competenta relativa, in sensul ca petentul, in temeiul art. 21 alin. (4) din Constitutie, poate opta pentru instantele judecatoresti de drept comun.

Precizam ca in acceptiunea noastra:

– actul administrativ constituie genul proxim, iar actul administrativ-jurisdictional constituie diferenta specifica,

– institutia contenciosului administrativ constituie genul proxim iar institutia contenciosului administrativjurisdict
ional constituie diferenta specifica.

Contenciosul administrativ, reglementat de aceasta lege, reprezinta dreptul comun in materie, atat cat priveste faza administrativa, cat si faza judecatoreasca, fata de contenciosul fiscal, reglementat de Codul de procedura fiscala, care constituie o norma speciala.

Contenciosul fiscal, astfel cum este reglementat de Codul de procedura fiscala, constituie o specie a contenciosului administrativ, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Deoarece Codul de procedura fiscala reglementeaza doar faza administrativa a contenciosului fiscal, in conformitate cu principiile de interpretare aplicabile in speta (acolo unde legea speciala nu prevede, se aplica legea generala), consideram ca faza judecatoreasca este reglementata de legea contenciosului administrativ.

Necesitatea adoptarii noii legi a contenciosului administrativ a fost determinata de:

– faptul ca vechea lege a contenciosului administrativ a fost adoptata inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei, si existau texte care veneau in conflict cu textele Constitutiei (art. 1 din Legea nr. 29 face vorbire despre actele administrative ale autoritatilor administratiei publice, in timp ce fostul art. 48 din Constitutie a largit sfera si a admis ca cetatenii, cei vatamati in general, sa se planga instantelor de contencios administrativ, nu numai impotriva actelor care emanau de la autoritatile administrative, ci si impotriva actelor
administrative de la toate autoritatile publice);

– faptul ca in 2003, a fost revizuita Constitutia, iar unele dintre dispozitiile legii de revizuire a Constitutiei au vizat in mod expres si institutia contenciosului administrativ.

Este vorba despre art. 21 alin.(4) potrivit caruia jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite si art.126 alin (6) care arata, ca si legiuitorul Constituant din 1923, care sunt actele administrative care nu pot fi atacate.

Astfel, nu pot fi atacate in contencios administrativ „actele de guvernamant“, in acceptiunea Constitutiei din 1923 sau „actele emise in relatia cu Parlamentul“, in acceptiunea actualei Constitutii si „actele de comandament cu caracter militar“, in acceptiunea ambelor Constitutii (respectiv cea din 1923 si cea din 2003).

Cu prilejul adoptarii noii legi a contenciosului administrativ, Comisia juridica a Camerei Deputatilor a sustinut ca aceasta lege aduce o „conceptie total noua asupra contenciosului administrativ“.

Noi ne alaturam opiniei care considera ca aceasta lege se detaseaza prin „coerenta conceptiei“ si prin „pastrarea unei traditii a contenciosului romanesc care n-a fost intrerupta in perioada interbelica, fostul art. 150 din procedura civila ( n.a. probabil este vorba despre art. 120 din Codul de procedura civila), permitand exercitarea pe cale incidenta a cenzurii actelor administrative.“

Sursa: Lucrarea Jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia Contenciosului Administrativ