Constituie violare de domiciliu fapta unei persoane de a patrunde in locuinta victimei in conditiile in care aceasta s-a opus acestui lucru?

Violare de domiciliu. Elemente constitutive
(I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1461 din 7 martie 2006)

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra persoanei. Infractiune contra libertatii persoanei. Violarea de domiciliu

Indice alfabetic: Drept penal

- violare de domiciliu
- C. pen., art. 192
 

Fapta inculpatului de a patrunde, fara drept, in locuinta victimei, in conditiile in care aceasta s-a opus patrunderii, comunicandu-i ca nu accepta prezenta inculpatului in locuinta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu prevazuta in art. 192 alin. (1) C. pen., intrucat, intr-o atare situatie, inculpatul a avut reprezentarea faptului ca a patruns in locuinta fara consimtamantul victimei si, deci, a prevazut rezultatul faptei constand in atingerea adusa libertatii persoanei si a acceptat posibilitatea producerii lui. 
 
 
Prin sentinta penala nr. 110 din 8 martie 2005, Tribunalul Constanta a condamnat pe inculpatul B.C. pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prevazuta in art. 192 alin. 1 C. pen. si a tentativei la infractiunea de omor prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 din acelasi cod.
           
Instanta a retinut ca, la 2 iulie 2004, inculpatul s-a deplasat in localitatea de domiciliu a fostei sale sotii, victima G.V., si, dupa ce a consumat bauturi alcoolice, a patruns, fara drept, in garsoniera ocupata de aceasta. Intrucat victima s-a opus acceptarii prezentei lui si discutiei cu acesta, inculpatul, folosind pe rand trei cutite, a lovit-o in diferite zone ale corpului si, cand lamele s-au rupt, a continuat sa o loveasca cu pumnii si cu picioarele. In momentul cand intentiona sa foloseasca un al patrulea cutit, strigatele de ajutor ale victimei si prezenta unor vecini la usa locuintei l-au determinat sa incerce sa paraseasca locuinta, insa a fost imobilizat de mai multi locatari ai imobilului, in timp ce victima, fiind ranita, s-a refugiat la vecini.
           
Curtea de Apel Constanta, prin decizia penala nr. 127 din 13 mai 2005, a respins apelurile declarate de procuror, partea civila si inculpat, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, prin decizia nr. 4393 din 15 iulie 2005, a admis recursurile acestora, a casat decizia si sentinta primei instante si a trimis cauza pentru rejudecare in vederea reluarii dezbaterilor, intrucat incheierea de amanare a pronuntarii sentintei a fost semnata numai de grefier si, ca atare, este lovita de nulitate absoluta.
            
In rejudecarea cauzei, Tribunalul Constanta, prin sentinta penala nr. 429 din 13 octombrie 2005, a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prevazuta in art. 192 alin. (1) C. pen. si a tentativei la infractiunea de omor prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 din acelasi cod, iar Curtea de Apel Constanta, prin decizia penala nr. 317 din 16 decembrie 2005, a respins apelul inculpatului.
           
Recursul declarat de inculpat, prin care a sustinut, intre altele, ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu, este nefondat.
           
In conformitate cu dispozitiile art. 192 alin. (1) C. pen., patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, fara consimtamantul persoanei care o foloseste, constituie infractiunea de violare de domiciliu.
           
In cauza, inculpatul, care divortase de victima, s-a deplasat in localitatea de domiciliu a fostei sale sotii si, profitand de temerea insuflata acesteia, cand ea a dorit sa-l indeparteze din fata usii garsonierei, si-a pus piciorul intre prag si tocul usii, astfel infrangand vointa locatarei. Mai mult, vazandu-l pe inculpat, victima i-a spus ca nu-l doreste in locuinta si nu accepta discutia cu el.
           
Elementul subiectiv al infractiunii consta in aceea ca inculpatul era constient ca patrunde, fara drept, in domiciliul fostei sotii, aceasta neconsimtind la cererile lui si, deci, a actionat voit in acest sens, prevazand rezultatul, si anume atingerea libertatii persoanei, si acceptand producerea lui.
           
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului a fost respins.

Sursa: Scj.ro