In art. 264 din Codul muncii, dupa republicare, se arata la alin. 2 ca reprezinta infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amenda penala refuzul repetat al unei persoane, de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de munca in oricare dintre spatiile unitatii sau de a pune la dispozitia acestora documentele solicitate, potrivit legii.
Daca discutam de infractiune, aceasta inseamna ca angajatorul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina dovedirii vinovatiei revine ITM...
... solutia fiind aceea ca, in caz de abuz al ITM, angajatorul nu poate fi condamnat.
Desigur, inspectorii ITM au destula experienta in a face diferenta dintre imposibilitatea prezentarii documentelor si sustragerea voita de la control. Una e sa vina control neanuntat, in conditiile in care Directorul e in delegatie, inspectorul de resurse umane e la AJOFM, iar biroul este incuiat si nu are nimeni acces (normal, deoarece sunt documente confidentiale), si alta e ca toata lumea sa se sustraga.
Dar atunci cand, chiar daca nu exista posibilitatea prezentarii documentelor, inspectorii ITM il considera totusi refuz de rea-credinta, angajatorul – subliniem inca o data - nu poate fi condamnat.
In acest sens reproducem o decizie din domeniul fiscal, ale carei principii de rezolvare sunt perfect aplicabile si in cazul inspectiilor inopinate ale ITM.
E vorba de un abuz generat de confuzia voita dintre refuzul de a prezenta documentele contabile si imposibilitatea prezentarii acestora.
De cele mai multe ori, contribuabilii certati cu legea evita refuzul categoric, infatisand organelor de control unele situatii de forta majora care au condus la distrugerea actelor primare care au stat la baza inregistrarilor contabile, astfel incat apar aproape imposibil de efectuat verificari pertinente.
Motivele cel mai adesea invocate pentru a justifica lipsa documentelor sunt:
♦ incendii care au avut loc la sediile in care erau stocate documentele;
♦ inundarea accidentala a spatiilor in care au fost depozitate documentele, acestea fiind distruse astfel incat nu mai sunt lizibile;
♦ furtul unor recipienti in care erau depozitate documentele societatii (Ştefan Popa, Adrian Cucu, Economia subterana si spalarea banilor, Editura Expert, 2000, pag. 110).
Evident ca organele de control competente vor tine seama de aceste situatii, deoarece ele reprezinta cazuri fortuite, care exclud caracterul infractional al faptei. Cazul fortuit consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Ne aflam in prezenta unui caz fortuit atunci cand, ca urmare a unei imprejurari ce nu putea fi prevazuta, s-a produs un rezultat, o urmare ce se suprapune cu actiunea sau inactiunea unei persoane transformand-o in contraventie. Remarcam faptul ca persoana in cauza nu a urmarit si nu a acceptat rezultatul respectiv, cu atat mai putin cu cat nu putea sa-l prevada.
Aplicarea abuziva a legii
O astfel de situatie de caz fortuit – adeseori soldata cu sanctiuni abuzive, ca in speta de mai jos – trebuie solutionata de instanta prin anularea procesului-verbal atunci cand se constata ca invocarea cazului fortuit nu este doar un pretext de sustragere de la control.
La data de 20.02.1998 organele de control ale Garzii Financiare Sectia Bucuresti sau prezentat la sediul S.C. “A.G.I.” S.R.L., solicitand documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, precum si registrele contabile legale pentru perioada mai 1997 - februarie 1998.
Persoanele care se aflau la sediul societatii au aratat ca se afla in imposibilitatea de a prezenta documentele solicitate, deoarece acestea se aflau in seiful incuiat cu cheia ce se afla la contabilul firmei. Potrivit declaratiei martorului audiat in cauza, contabilul parasise sediul firmei cu o jumatate de ora inainte de sosirea organelor de control, la sediu ramanand patronul care insa nu detinea cheile seifului. La sosirea angajatilor Garzii Financiare, s-a telefonat dupa contabil, care a spus ca va veni in circa 30-45 minute, insa persoanele care au efectuat controlul au refuzat sa astepte, incheind procesul-verbal.
Prin Sentinta civila nr. 16058/1998, pronuntata de Judecatoria sector 2 Bucuresti, sa admis contestatia formulata de S.C. “A.G.I.” S.R.L. impotriva procesului-verbal intocmit de Garda Financiara Bucuresti cu ocazia controlului efectuat la unitatea contestatara la acea data. S-a dispus anularea procesului-verbal mentionat si s-a exonerat contestatoarea de plata amenzii de 5.000.000 lei.
In motivarea acestei sentinte s-a retinut in esenta ca in cauza intarzierea in prezentarea documentelor cerute de comisarii Garzii, documente ce se aflau in seiful contabilului unitatii, care lipsea din unitate in momentul sosirii comisarilor, urmand deci sa se prezinte in termen foarte scurt pentru prezentarea lor la control si pe care reprezentantii Garzii nu au vrut sa-l mai astepte incheind astfel procesulverbal, nu a fost savarsita cu vinovatie. Astfel ca fapta neputand intra in categoria contraventiilor, s-a pronuntat sentinta de mai sus.
Impotriva Sentintei civile nr. 16058/1998 a declarat recurs intimata Garda Financiara sustinand ca totusi in momentul controlului actele nu se aflau la sediul unitatii de vreme ce s-a precizat ca erau la contabil pentru finalizarea bilantului. In plus ar fi trebuit ca reprezentantul legal al societatii sa aiba acces la biroul contabilului pentru a putea oricand lua la cunostinta si a prezenta organelor de control datele si inscrierile solicitate. Reprezentantii Garzii Financiare au solicitat astfel admiterea recursului si casarea sentintei atacate si pe fond respingerea plangerii formulata de S.C. “A.G.I.” S.R.L. impotriva procesului-verbal nr. 118211/20.02.1998.
Considerentele instantei
Intimata (contribuabilul) dovedeste imposibilitatea prezentarii documentelor ca urmare a cazului fortuit cu declaratia martorei, recurenta (Garda Financiara) bazandu-se doar pe inscrisuri, respectiv procesul-verbal incheiat in conditiile aratate.
Este adevarat faptul ca persoanele juridice sunt obligate sa pastreze la sediul declarat documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, precum si registrele contabile legale si sa le puna la dispozitia organelor de drept in cadrul exercitarii atributiilor lor legale. Dar prin refuzul reprezentantilor Garzii Financiare de a astepta sosirea contabilului unitatii care avea cheia de la seif unde se aflau documentele, unitatea a fost lipsita de asistenta specialistului in probleme financiare, recurenta incalcand astfel si dispozitiile legale in vigoare la acea data.
Mai mult, fata de desfasurarea reala a faptelor in sensul ca persoanele aflate la sediul societatii si-au manifestat buna intentie de a prezenta la control actele aflate in seiful unitatii, telefonand contabilului care urma sa se prezinte in urmatoarea jumatate de ora, instanta retine ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 1 din Legea nr. 32/1968 privind contraventia [intre timp abrogata, dar cu prevederi in mate preluate in „noua” reglementare – O. G. nr. 2/2001), deoarece nu se poate retine in acest caz ca este vorba de o fapta savarsita cu vinovatie, ci dimpotriva salariatii prezenti au incercat cu toata bunavointa sa prezinte actele la control odata ce se prezenta si consilierul contabilul autorizat al firmei, dar organele de control, in pofida celor aratate, au incheiat procesulverbal aplicand si amenda, desi puteau sa constate ca in situatia data nu era o fapta savarsita cu vinovatie, nefiind vorba de un refuz al prezentarii actelor ci de imposibilitatea prezentarii lor pe moment, de vreme ce se aflau incuiate in seiful unitatii, iar cheia se afla la contabilul unitatii ce urma sa se prezinte in fata lor in cel mai scurt timp posibil.
In atare situatie, tribunalul retine ca in mod legal instanta de fond a apreciat ca in speta nu e vorba de o contraventie, nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege si ca Sentinta civila nr. 16058/04.11.1998, este temeinica si legala, astfel ca recursul intentat de Garda Financiara impotriva unei sentinte legale urmeaza a fi respins ca neintemeiat (Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, Decizia civila nr. 76/R din 5 mai 1999, in Mugur Dan Carcu, Marieta Safta, Dan Safta, Jurisprudenta fiscala, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 2000, pag. 199-201).
Comentariu cu aplicare in domeniul controalelor inopinate de la ITM
Imposibilitatea de a prevedea aparitia imprejurarii care a determinat rezultatul trebuie sa aiba un caracter obiectiv, in sensul ca aparitia acestuia nu ar fi putut fi prevazuta de nicio persoana, oricat de diligenta ar fi fost aceasta.
Asa fiind, dupa cum am aratat, revine organelor de control sarcina de a verifica veridicitatea celor sustinute, pentru a se convinge ca asemenea accidente nu au fost provocate, solicitand in acest sens existenta unor martori oculari, procese-verbale incheiate de organe abilitate de lege care au consemnat situatiile de fapt respective etc. In masura in care buna credinta a angajatorului este dovedita inclusiv prin dorinta acestuia de a prezenta documentele in cel mai scurt timp posibil sau – cum este cazul in situatia unor accidente care au condus la distrugerea, degradarea, pierderea, furtul etc. documentelor - de a reface documentele distruse prin procurarea de duplicate ale actelor primare, propunerea de aplicare a sanctiunii nu trebuie facuta; in schimb, sanctiunea trebuie aplicata atunci cand se dovedeste de catre organul de control reaua credinta a contribuabilului.
