In realizarea prerogativelor constitutionale statuate prin art. 133 alin. (1) din Constitutie, potrivit cu care Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independent justitiei, data fiind lipsa unei dezbateri publice asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care practic a restructurat sistemul puterilor in stat, consecinta a punerii puterii judecatoresti sub control executiv prin controlul actului de judecata de catre alte organe si persoane decat instantele de judecata si prin alte modalitati juridice, situate nepermis in afara cailor de atac, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, in baza hotararii din 12 ianuarie 2012, va adreseaza rugamintea ca, in temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutie, sa trimiteti Parlamentului spre reexaminare Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care afecteaza grav statul de drept.
In esenta, prin cinci incriminari considerate a fi abateri disciplinare (art. 99 lit. r), s), s), t), t) din Legea 303/2004) si doua texte prin care dreptul material si procesual au devenit elemente de conduita (art. 991 din Legea 303/2004) iar executivul si alte entitati au devenit titulari de actiune disciplinara (art. 44 alin. (3) din Legea 317/2004), este desfiintata independenta puterii judecatoresti ca putere separata in stat, in pofida nucleului dur constitutional national in materie si a reglementarilor Internationale centrate tocmai pe separata puterilor in stat si independenta puterii judecatoresti.
Textele vizate repun in discutie insesi aplicarea legii, ca atribut exclusiv al puterii judecatoresti, intr-o modalitate administrativa exercitata in afara cailor de atac prevazute de lege si in afara instantelor de judecata.
Practic, au fost incriminate ca abateri disciplinare ipostazele de interpretare si aplicare a legii de catre judecator si supuse controlului administrativ exercitat, in afara sistemului cailor de atac, de catre executiv si alti titulari, straini de instantele de judecata abilitate a-l efectua.
Procedand in acest mod, independenta puterii judecatoresti, in toata gama elementelor de structura, a fost inlaturata:
- nu va mai exista judecator independent care sa aplice legea, ci judecator care aplica legea, asa cum doreste executivul a fi aplicata si nici cetajean care sa fie protejat de abuzurile administratiei, deoarece judecatorul insusi reclama nevoia de a fi protejat de eventualitatea urmaririlor disciplinare initiate de executiv, declansate sub pretextul neaplicarii legii;
- interpretarea legii si coordonatele aplicarii ei nu vor fi exercitate exclusiv de judecatori, ci exclusiv de organele administrative si executive care, prin intermediul actiunilor
- disciplinare initiate, vor controla puterea de apreciere a judecatorului si hotararea judecatoreasca, indiferent de instanta care a pronuntat-o;
- caile de atac prevazute de lege pentru corectia hotararilor judecatoresti nelegale si netemeinice vor ramane ca exercitiu public de imagine in privinta exercitarii prerogativelor puterii judecatoresti, deoarece corectia acestora se va exercita administrativ, operatiune care include si spectrul sanctionarii judecatorului;
- dreptul cetateanului la un tribunal independent va ramane inserat in norme juridice, pentru a demonstra atasamentul de principiu la circuitul democratic international considerat, cel putin formal, a fi ireversibil, insa niciun judecator nu va mai aplica legea fara temerea ca solutia sa poate deranja executivul ori institutii administrative, si cetateanul isi va putea realiza dreptul doar in ipoteza in care executivul va considera ca il are;
- rationamentul judiciar se va singulariza intr-o singura optiune de interpretare, cea a executivului, si vor disparea nuantele dreptului ca elemente de compunere a operatiunii logico-rationale de interpretare a legii, in scopul aplicarii ei;
- legea va fi cea impusa de executiv, a carei limita extrema va fi data de deciziile Curtii Constitutionale si recursurile in interesul legii, dreptul roman epuizandu-si aplicarea prin circumscriere la acestea, desi judecatorul roman este proclamat international judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si judecator comunitar, pentru aceste ipoteze neinteresand faptul ca alte texte din Constitutie obliga la aplicarea lor peste dreptul intern;
- dreptul european se va situa sub aceleasi auspicii de interpretare si aplicare, neinteresand derapajele de la obligativitatea lor pentru judecator;
- motivarea hotararii judecatoresti, acum obiect de control judiciar, va sta indefinit sub emblema controlului extrajudiciar administrativ, titularul actiunii disciplinare apreciind daca s-a rationat juridic ori nu sau daca hotararea este motivata, printre instrumentele de control figurand si cel privind folosirea unor „expresii neadecvate", sintagma al carei continut nu este prevazut, dar care isi va dovedi eficienta pe masura exercitarii controlului;
- dreptul material ori procesual nu mai reprezinta elemente care compun ordinea juridica incredintata spre aplicare judecatorului, ci elemente de natura psihologica, de conduita a acestuia, transpuse in notiuni psihologice de rea-credinta si grava neglijenta, dupa cum titularii de actiune disciplinara opineaza ca legea a fost respectata sau nu;
- Inspectia Judiciara si ceilaiti titulari de actiune disciplinara, inclusiv executivul, vor deveni, ca efect al acestei legi, detinatorii adevarului juridic absolut in materie de interpretare si aplicare a legii, peste si dincolo de ierarhizarea instantelor judecatoresti;
- tot astfel, daca este sigur ca ministrul justitiei apartine executivului, nu este la fel de sigur ca inspectia este independenta din moment ce, consecinta a instituirii auditului extern independent, Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, ca institute subordonata executivului, poate interfera chiar si indirect in procesul de desemnare a organismului independent care urmeaza a efectua auditul extern, cu consecinta directa a influentarii rezultatului auditului, inspectorii Judiciari cu functii de conducere fiind ei insisi expusi mentinerii ori revocarii, consecinta a rezultatelor auditului extern independent (art. 643 alin. (5) din Legea 317/2004).
Nefacandu-se distinctie intre activitatea jurisdictional, adica aplicarea normelor de drept material si procesual rezervata exclusiv actului de justitie, supusa doar controlului judecatoresc prin sistemul cailor de atac, si activitatea exterioara acesteia, care poate face obiectul abaterii disciplinare sub aspectul conduitei magistral, pana la limita la care se poate aduce atingere independenta magistratului, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procuroriior si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, plaseaza actul de judecata, in sine, sub control administrativ, indepartand astfel independent judecatoresti.
Procedand in aceasta modalitate legea modificatoare se expune ea insasi riscului de a nu putea fi aplicata, consecinta a intruziunii in actul de judecata.
Acestea fiind dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procuroriior si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este paradoxal faptul ca, desi scopul declarat al legii a fost de a diversifica gama comportamentelor exterioare actului de judecata supuse incriminarii, s-a ajuns la controlul si subordonarea actului de judecata de catre puterea executiva si celelalte entitati, ca titulare de actiune disciplinara si la controlul asupra hotararii judecatoresti si a judecatorului de catre executiv, adica la abolirea imperativelor statului de drept a carui misiune era, printre altele, si limitarea puterii executive la executarea stricta a legilor si nu la interpretarea si aplicarea lor.
Procedandu-se astfel, au fost incalcate si conditionalitatile Mecanismului de Cooperare si Verificare, care vizau:
- reformarea sistemului disciplinar, si nu lipsirea actului de justitie de componenta legitima a independentei puterii judecatoresti, actul de justice neputand fi supus controlului si cenzurii administrative, in afara cailor de atac;
- intarirea si consolidarea Inspectiei Judiciare si nu predarea dintre prerogativele de esenta altor institute straine sau nu de sistem, cu consecinta diminuarii capacitatii Inspectiei Judiciare ce s-a dorit a fi consolidate si mai ales, subminarii independentei ei, din moment ce titulari ai actiunii disciplinare sunt entitati executive care se pot intruziona nepermis in actul de justitie, prin exercitarea concomitenta a atributiilor exclusive ale Inspectiei Judiciare.
Tot astfel, ultimele conditionalte legate de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana s-au reatizat prin circumscrierea stricta a rolului ministrului justitiei in sistemul judiciar si inlaturarea prerogativelor sale de a se imixtiona, in vreun fel, in activitatea Inspectiei Judiciare si in ceielalte componente de independenta a puterii judecatoresti in raport cu care legea in discutie reprezinta un real regres, repunand in discutie capitolul de aderare considerat inchis prin adoptarea Legilor nr. 303/2004 si 317/2004, in forma lor actuala.
Considerand ca nu exista imperative mai presus de respectarea statului de drept si ca separata puterilor in stat este matricea sa constitutionala, va rugam sa retrimiteti Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, spre reexaminare la Parlament, pentru ca scopul legii si al Mecanismului de Cooperare si Verificare sa fie cu adevarat realizate si nu denaturate, cu ascultarea puterii judecatoresti, atata vreme cat aceasta exercita o parte din suveranitatea Statului, alaturi de celelalte puteri.
