Curtea de Apel Cluj: Nu se justifica prelungirea starii de alerta!

Curtea de Apel Cluj arata prin Hotararea nr. 2 din 2022 ca nu exista justificare pentru ramanerea in stare de alerta si subliniaza ca aceasta trebuie prelungita doar prin lege. Instanta a scos la iveala si alte lucruri importante!

Intr-o speta prin care se cerea anularea HG nr. 1242 din 2021 se arata ca reclamantii, persoane sanatoase, netrecute prin boala si nevaccinate, nu pot merge la sala pentru ca nu pot face dovada necesara pentru a avea acces. Acestia au aratat ca trebuie sa se testeze, lucru care costa destul de mult. 

In continuare, au precizat ca nu pot participa la activitati culturale si sociale fiind afectati de masurile luate prin actul atacat. Acestia arata ca actul nu respecta criteriile prevazute in art. 2 din Legea nr. 55/2020 deoarece masurile prevazute se aplica indiferent de incidenta cumulata pe 14 zile, masurile restrictive nu au nimic de a face cu situatia epidemiologica, hotararea nu este motivata si nu se intemeiaza pe studii de impact iar masurile adoptate nu sunt proportionale deoarece vizeaza drepturi fundamentale si sunt aplicate discriminatoriu si in regim de putere. Se mai sustine ca nu exista o justificare obiectiva pentru stabilirea tratamentului diferentiat, paratii nu au fost in masura sa dovedeasca aptitutinea tratamentului si scopul urmarit, combaterea si raspandirea virusului iar afirmatia ca persoanele vaccinate au o rata de contagiozitate mai mica nu este sustinuta probator fiind perfect posibil ca si persoanele vaccinate sa fie purtatoare ale virusului si sa se constituire in vectori de raspandire a acestuia.

Se sustine in continuare diferentierea de tratament si caracterul inadecvat al acestei diferentieri, aceasta nefiind necesara, fapt ce rezulta din analiza factorilor de risc din 05 decembrie 2021.

In primul rand, Curtea de Apel Cluj arata prin Hotararea nr. 2 din 2022 ca HG nr. 1242 din 2021 incalca cerintele Legii nr. 24/2000. Aceasta deoarece, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea 24/2000, expunerile de motive, Notele de fundamentare, referatele de aprobare si studiile de impact constituie instrumentele de prezentare si motivare a noile reglementari propuse. Or, actul normativ nu expune cerintele care reclamara interventia normativa cu referire la insuficientele si neconcordantele, principiile de baza si reglementarilor propuse, concluziile, studiilor de cercetare si a studiilor statistice, asa cum s-a aratat lipseste legatura dintre prezentarea datelor si fundamentarea masurii adoptate. De asemenea, nu au fost analizate si expuse aspecte privind impactul socioeconomic, financiar si mai cu seama cel juridic care se refera la implicatiile pe care le are asupra legislatiei in vigoare noua reglementare, efectele asupra drepturilor si libertatilor cetatenilor cu referire la masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor si masurile pentru diminuarea impactului tipului de risc.

Lipsesc de altfel si activitatile de informare publica fiind insuficienta afirmatia ca se respecta sau ca nu se refera la acest subiect, acestea afirmatii avand semnificatia lipsei evaluarii impactului actului normativ.

Un alt aspect fundamental este lipsa consultarilor derulate in vederea elaborarii proiectului de act normativ.



Avand in vedere ca aceste vicii de legalitate au fost sesizate atat de practica judiciara, cat si de Consiliul legislativ si de Ministerul Justitiei, lipsa respectarii normelor de tehnica legislativa, lipsa analizei elementelor necesare mentionate in preambul in art. 2 si 3 a Legii 55/2020, mentionarea lor strict formala conduc Curtea la concluzia ca nu a fost justificata mentinerea unui raspuns amplificat si prin urmare instituirea prelungirii starii de alerta nu este justificata.

Instanta continua si arata ca art. 53 din Constitutia Romaniei stabileste restrangerea drepturilor si libertatilor doar prin lege, iar masurile restrictive trebuie sa aiba caracter esentialmente temporar, gradual, proportionale cu gradul de gravitate prognozat sau manifestat, nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei altor drepturi sau libertati fundamentale.

Desi pandemia a inceput cu mai bine de 2 ani in urma, masurile instituite anterior prin stare de urgenta in data de 18.03.2020 continuate cu starea de alerta instituite prin HG 394/18.05.2020 nu pot fi caracterizate cu caracter esentialmente temporar. Atat Constitutia Romaniei cat si Legea 55/15.05.2020 au urmarit crearea unui mecanism provizoriu tocmai pentru ca exercitarea drepturilor si libertatilor sa nu fie ingradita, iar statul de drept instituit prin art. 1 din Constitutie sa fie respectat.

Totusi, dupa un interval lung de timp permanentizarea starii de alerta contravine art. 53 din Constitutie, in sensul ca, nu este necesara intr-o societate democratica fiind in masura sa duca atingere existentei dreptului sau a libertatii.

"Curtea nu poate fi de acord cu justificarea ca, instituirea acestei stari de alerta este menita dupa acest interval de timp sa dea posibilitatea statului la ocrotirea sanatatii publice, obligatie pe care o are conform art. 34 din Constitutie si Legii 95/2006", se explica in Hotararea nr. 2/2022.

Curtea de Apel Cluj mai arata ca statul, in virtutea obligatiei de asigurare a sanatatii publice, si-a arogat drepturi discretionare ingradind drepturi si libertati fundamentale, drepturi sociale si economice. "Aceasta filozofie este specifica teoriilor expuse de Bakunin si Neceaev care au anticipat socialismul revolutionar fiind evident contrara principiilor Revolutiei romane din Decembrie 1989 care a urmarit afirmarea drepturilor individuale ale cetatenilor fata de statul comunist dictatorial si care au fost consacrate in Constitutia Romaniei din 1991", se arata in documentul mentionat.

Instanta mai spune ca "nu se poate ignora art. 3 alin. (3) din Legea 55/2020 intrucat starea de alerta este mentinuta cu toate ca lipseste orice justificare privind mentinerea raspunsului amplificat, asa incat aceasta trebuie sa inceteze".

Prin Hotararea nr. 2/2022 a Curtii de Apel Cluj se mai releva ca Ordonanta nr. 68/2021 a fost adoptata in aplicarea Regulamentului UE 2021/1993 al Parlamentului European si al Consiliului din 14.07.2021 pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID 19 intre cetatenii statelor membre si nu pentru circulatia pe teritoriul statului a carui cetatean este persoana in cauza.

"De altfel, si acest act normativ adoptat in materia drepturilor fundamentale contrar art. 73 din Constitutie prin ordonanta de urgenta si nu printr-o lege organica fara a mentiona ca prezentarea acestor certificate s-ar face in sensul dovezii cerute in masura adoptata de art. 4 alin. 2 si 3 al Anexei 2.



Aceste mentiuni in hotararile de guvern peste prevederile OUG extind folosinta certificatului, persoanele fizice trebuind sa prezinte acest certificat, in conditiile in care urmeaza sa participe la activitatile restrictionate.

Potrivit art. 108 alin. 2 din Constitutia Romaniei hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor si in consecinta este nelegala instituirea de norme primare pe calea unei hotarari de guvern fiind de asemenea un act emis cu incalcarea competentei prevazuta de Constitutie si de art. 37 alin. 1 din Codul administrativ.

De asemenea, Curtea observa ca, verificarea certificatului este instituita ca o obligatie nu doar pentru agentii fortei publice ci si pentru angajatii institutiilor sau agentilor economici vizati de restrictiile din Anexa 3 privind masuri pentru diminuarea impactului tipului de risc.

Potrivit art. 9 din Regulamentul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal se interzice prelucrarea de date cu caracter personal care privesc conform art. 9 alin. 1 date privind sanatatea unei persoanei fizice afara daca persoana vizata si-a dat consimtamantul explicit pentru prelucrarea acestor date. De asemenea, nu se cunoaste daca aceste institutii sau agenti economici sunt operatori de date cu caracter personal si au instruit persoanele imputernicite sa prelucreze datele in acest sens. Aceste garantii adecvate nu au fost prezentate si nu se poate considera legitimarea acestor persoane juridice si a angajatilor acestora pentru prelucrarea datelor in baza HG-ului. Norma adoptata este nelegala sub aspectul prevederilor obligatorii ale Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27.04.2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal", argumenteaza instanta.

Instanta mai arata ca prin stabilirea unor activitati la care pot participa doar o categorie de cetateni se urmareste substituirea prin HG a unei legi privind obligativitatea vaccinarii. Prin urmare, se discrimineaza fara a fi necesar in scopul asigurarii sanatatii populatiei categoria persoanelor nevaccinate care reprezinta majoritatea populatiei Romaniei, persoana vaccinata considerandu-se una sanatoasa iar persoana nevaccinata prezumandu-se ca fiind bolnava.

"Totodata, prin aceste restrictii s-a fortat consimtamantul voluntar al persoanelor, acestia vaccinandu-se nu in scopul de a evita sa faca o forma grava a bolii SARS-COV2 ci in scopul de a participa la activitatile sportive, culturale, sociale sau pentru a se putea prezenta la locul de munca. Aceasta situatie este menita sa incalce art. 1 al Codului de la Nurnberg care arata ca: consimtamantul voluntar al persoanei umane este absolut esential, ceea ce inseamna ca persoana implicata trebuie sa aiba capacitatea legala de a-si da consimtamantul. Persoana trebuie sa fie capabila sa isi exerseze libera alegere fara nicio interventie a fortei inselatoriei, minciunii, constrangerii, sireteniei sau oricarei alte forme ulterioare de constrangere si convingere. De asemenea, trebuie sa aiba o cunoastere si intelegere suficienta a subiectului care sa ii permita o decizie in deplina cunostinta de cauza.

In aceasta situatie vorbim pe de o parte de o campanie de vaccinare si de vaccinuri puse in circulatie a caror efecte nu au fost studiate cu titlu definitiv, in conditiile in care Guvernul nu a aratat in ce masura aceste vaccinuri afecteaza sau influenteaza starea de sanatate a cetatenilor sai, in sensul ca acestia sa cunoasca si sa isi asume decizia in sensul de a se vaccina sau nu, iar de alta parte, avem constrangerea datorata masurilor restrictive adoptate de Guvern in baza instituirii starii de alerta. De altfel, un consimtamant voluntar implica capacitatea legala de a-si da consimtamantul iar acest consimtamant pentru persoanele intre 12 si 18 ani nu poate fi presupus dat raportat la art. 38 Cod Civil", explica magistratii.

In privinta minorilor nu au fost prezentate studii care sa ateste ca beneficiul legat de cresterea imunitatii este necesar si adecvat raportat la posibilele consecinte negative, pe langa care se adauga faptul ca, minorii nu inteleg de ce nu mai pot exercita anumite activitati si sunt exclusi prin masurile prezentate in Anexa 3.

In consecinta, Curtea considera ca dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat de art. 34 din Constitutie iar statul este obligat sa i-a masuri pentru asigurarea sanatatii populatiei insa organizarea masurilor de protectie a sanatatii fizice si mentale se stabilesc pe baza de lege si nu pe calea unei hotarari de guvern.

Astfel, atat Legea 55/2020, cat si Ordonanta 137/2000 se refera la masuri care trebuie luate nediscriminatoriu fara a aduce atingere existentei altor drepturi si libertati fundamentale cu respectarea principiului de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile. Pe de alta parte, politica publica cu privire la sanatate ar trebuie realizata de Ministerul Sanatatii.

In concluzie, Curtea de apel Cluj anuleaza HG nr. 1242/2021 prin Hotararea nr. 2/2022.

"In baza prevederilor art. 18 din Legea 554/2004, Curtea va admite in parte actiunea formulata de reclamanti si va anula HG nr. 1242/08.12.2021 privind prelungirea starii de alerta", se arata in document.

Suspendarea actului administrativ nu produce efecte pentru trecut, iar pe intervalul ramas pana la iesirea din vigoare a actului nu se poate considera ca se afecteaza in mod semnificativ patrimoniul prin plata testelor Covid necesare pentru efectuarea activitatilor sportive, culturale si sociale. De altfel, suspendarea actului administrativ nu trebuie sa se constituie intr-un privilegiu ci sa conduca la o protejare suplimentara in scopul evitarii unui prejudiciu material, viitor si previzibil care nu s-ar mai putea repara sau ar fi dificil de recuperat.

Decizia nu este definitiva, intrucat inca mai poate fi atacata cu apel. Autoritatile, insa, nu se pregatesc sa atace aceasta Hotarare pentru ca deja a intrat in vigoare HG nr. 34/2022.