Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) si-a publicat decizia cu privire la conflictul dintre Star Taxi si CGMB privind autorizarea prealabila.
Star Taxi App SRL, societate cu sediul in Bucuresti (Romania), exploateaza o aplicatie pentru smartphone care pune in legatura directa utilizatorii de servicii de taxi cu soferii de taxi. Aceasta aplicatie permite efectuarea unei cautari care propune o lista de soferi de taxi disponibili pentru efectuarea unei curse. Astfel, clientul este liber sa aleaga un sofer de pe aceasta lista. Societatea mentionata nu transmite rezervarile soferilor de taxi si nu stabileste pretul cursei, care este platita direct soferului la sfarsitul acesteia.
La 19 decembrie 2017, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a adoptat Hotararea nr. 626/2017, care a extins obligatia de a obtine o autorizatie prealabila pentru activitatea denumita de „dispecerat” la persoanele care exploateaza aplicatii informatice, precum Star Taxi App. Pentru incalcarea acestei reglementari, Star Taxi App a primit o amenda de 4 500 RON (aproximativ 929 de euro).
Apreciind ca activitatea sa constituie un serviciu al societatii informationale, caruia nu i se aplica principiul autorizarii prealabile, astfel cum prevede Directiva privind comertul electronic, Star Taxi App a sesizat Tribunalul Bucuresti (Romania) cu o cerere de anulare a Hotararii nr. 626/2017.
In acest context, Tribunalul Bucuresti solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca un serviciu care consta in punerea in legatura directa, prin intermediul unei aplicatii electronice, a clientilor si a soferilor de taxi constituie un serviciu al societatii informationale. In caz afirmativ, acesta solicita Curtii sa stabileasca daca o reglementare precum Hotararea nr. 626/2017 este conforma cu dreptul Uniunii.
Prin hotararea de astazi, Curtea retine, mai intai, ca serviciul propus de Star Taxi App corespunde definitiei „serviciului societatii informationale” din Directiva privind comertul electronic, intrucat acest serviciu este furnizat in schimbul unei remuneratii, la distanta, prin mijloace electronice si la solicitarea individuala a beneficiarului serviciului. In aceasta privinta, este indiferent daca un astfel de serviciu este prestat cu titlu gratuit persoanei care doreste sa efectueze sau efectueaza o deplasare urbana, din moment ce ocazioneaza incheierea intre prestatorul sau si fiecare sofer de taxi autorizat a unui contract de prestare de servicii insotit de plata de catre acesta din urma a unui abonament lunar.
Cu toate acestea, potrivit jurisprudentei3 Curtii, un serviciu poate sa nu fie considerat ca intra in sfera notiunii de „serviciu al societatii informationale” chiar daca prezinta caracteristicile cuprinse in definitie. Aceasta este situatia in special atunci cand serviciul de intermediere respectiv face parte integranta dintr-un serviciu global al carui element principal este un serviciu cu alta calificare juridica.
In aceasta privinta, Curtea retine ca serviciul furnizat de Star Taxi se adauga unui serviciu de transport in regim de taxi deja existent si organizat. Pe de alta parte, prestatorul nu selectioneaza soferii de taxi si nici nu stabileste si nu percepe pretul cursei si, in plus, nici nu exercita un control asupra calitatii autovehiculelor si a soferilor lor sau asupra comportamentului acestora. Rezulta ca acest serviciu nu poate fi considerat ca facand parte integranta dintr-un serviciu global al carui element principal ar fi o prestatie de transport.
In continuare, Curtea apreciaza daca o reglementare precum Hotararea nr. 626/2017 este conforma cu dreptul Uniunii.
Mai intai, ea verifica daca o asemenea hotarare constituie o reglementare tehnica. Astfel, Directiva „procedura de informare” prevede ca statele membre comunica de indata Comisiei orice proiect de „reglementare tehnica”. O reglementare nationala care afecteaza un „serviciu al societatii informationale” este calificata drept „reglementare tehnica” daca vizeaza in mod specific serviciile societatii informationale si daca este obligatorie in special pentru prestarea serviciului vizat sau pentru utilizarea sa intr-un stat membru sau intr-o parte semnificativa a acestuia.
Or, intrucat reglementarea romana nu mentioneaza deloc serviciile societatii informationale si vizeaza in mod nediferentiat toate tipurile de servicii de „dispecerat”, fie ca sunt furnizate prin telefon, fie printr-o aplicatie informatica, Curtea considera ca ea nu constituie o „reglementare tehnica”. De aici rezulta ca obligatia de comunicare prealabila catre Comisie a proiectelor de „reglementari tehnice” nu se aplica unei astfel de reglementari.
In continuare, Curtea aminteste ca Directiva privind comertul electronic interzice statelor membre sa supuna accesul la activitatea de prestare de „servicii ale societatii informationale” si exercitarea acesteia unui regim de autorizare prealabila sau oricarei alte cerinte cu efect echivalent. Totusi, aceasta interdictie nu priveste regimurile de autorizare care nu vizeaza in mod specific si exclusiv „serviciile societatii informationale”, asa cum este cazul Hotararii nr. 626/2017.
Directiva „servicii” autorizeaza statele membre, in anumite conditii, sa supuna accesul la o activitate de servicii unui asemenea regim. Aceste conditii sunt: caracterul nediscriminatoriu al regimului, justificarea sa printr-un motiv imperativ de interes general si absenta unor masuri mai putin constrangatoare care permit realizarea aceluiasi obiectiv. In aceasta privinta, Curtea considera ca va reveni instantei de trimitere sarcina de a verifica daca exista motive imperative de interes general care sa justifice regimul de autorizare a serviciilor de „dispecerat” taxi. Totusi, un regim de autorizare nu se intemeiaza pe criterii justificate de un motiv imperativ de interes general atunci cand eliberarea autorizatiei este subordonata unor cerinte neadaptate din punct de vedere tehnologic la serviciul vizat.
Curtea concluzioneaza:
Un produs media marca Rentrop&Straton 
E-JURIDIC.RO
