ANPC propune spre consultare
Proiect de Lege privind drepturile consumatorilor la incheierea contractelor
Observatii si propuneri se pot transmite pana in data de 20.01.2013 pe adresa Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Ordonanta Guvernului nr. 106/1999 privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale si Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta reglementeaza relatiile dintre consumatori – persoane fizice – si operatorii economici care desfasoara activitati in sectoarele mai sus mentionate, fiind transpuneri ale directivelor europene in domeniu, respectiv Directiva 85/577/CEE si Directiva 97/7/CE.
Ordonanta Guvernului nr. 106/1999 privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale se aplica in cazul contractelor incheiate in urmatoarele situatii:
a) in timpul unei deplasari organizate de comerciant in afara spatiilor sale comerciale;
b) in timpul unei vizite efectuate de comerciant, daca aceasta nu a avut loc la solicitarea expresa a consumatorului:
1. la locuinta unui consumator, unde pot fi incheiate contracte si cu alte persoane prezente;
2. la locul de munca al consumatorului sau in locul in care acesta se gaseste, chiar temporar, pentru motive de lucru, studiu sau tratament;
c) in orice alte locuri publice sau destinate publicului, in care comercianul prezinta o oferta pentru produsele sau serviciile pe care le furnizeaza, in vederea acceptarii acesteia de catre consumator.
De asemenea, prevederile Ordonantei se aplica si contractelor incheiate in urma solicitarii de catre consumator a unei vizite a comerciantului pentru alte produse sau servicii decat cele pentru care consumatorul a solicitat vizita.
Actul normativ reglementeaza conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca contractul, dreptul consumatorului de a denunta unilateral contractul, conditiile in care acesta isi poate exercita acest drept precum si efectele exercitarii acestui drept.
Astfel, inainte de incheierea contractului, comerciantul este obligat sa informeze consumatorul cu privire la dreptul acestuia de a denunta unilateral contractul. In cazul in care doreste exercitarea acestui drept, consumatorul are la dispozitie un termen de 7
zile lucratoare, in conditiile prevazute de actul normativ. Pentru ca denuntarea sa isi produca efectele, consumatorul trebuie sa informeze in scris comerciantul si sa returneze bunurile, cheltuielile de expediere fiind in sarcina comerciantului.
Pentru nerespectarea prevederilor actului normativ, sunt prevazute sanctiuni intre 200 si 1000 lei.
Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta se aplica in cazul contractelor de furnizare de produse sau servicii incheiate intre un comerciant si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta.
Actul normativ reglementeaza informatiile precontractuale si contractuale pe care comerciantul este obligat sa le furnizeze consumatorului, dreptul consumatorului de a denunta unilateral contractul, conditiile in care acesta isi poate exercita acest drept precum si efectele exercitarii acestuia.
Inainte de incheierea contractului, comerciantul trebuie sa informeze consumatorul cu privire la dreptul de denuntare unilaterala a contractului. Consumatorul are la dispozitie un termen de 10 zile lucratoare pentru exercitarea dreptului. Singurele costuri care pot cadea in sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor iar comerciantul are obligatia sa ramburseze sumele platite de consumator fara a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursarii sumelor. Rambursarea sumelor se va face in cel mult 30 de zile de la data denuntarii contractului de catre consumator.
Pentru nerespectarea prevederilor actului normativ, sunt prevazute sanctiuni intre 500 si 4000 lei.
In scopul simplificarii si al actualizarii normelor aplicabile, Directivele europene transpuse prin aceste acte normative au fost revizuite de catre serviciile Comisiei Europene. Revizuirea a demonstrat faptul ca este oportun sa se inlocuiasca cele doua directive cu o singura directiva care sa cuprinda norme standard privind aspectele comune ale contractelor la distanta si ale contractelor negociate in afara spatiilor comerciale si sa renunte la abordarea armonizarii minime adoptata in directivele anterioare, permitand totodata statelor membre sa mentina sau sa adopte, in legatura cu anumite aspecte, norme la nivel national. Mai mult decat atat, noua directiva cuprinde reglementeaza drepturi ale consumatorilor si in cazul altor tipuri de contracte, diferite de cele doua anterior mentionate.
Astfel a aparut Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului si a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului si a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului (denumita in continuare “Directiva 2011/83/UE”). Termenul de transpunere al directivei este 13 decembrie 2013.
Schimbari preconizate
Directiva 2011/83/UE a aparut ca urmare a deciziei Comisiei Europene de a crea un cadru unitar, bazat pe concepte juridice clar definite, care sa reglementeze anumite aspecte ale raporturilor dintre comercianti si consumatori in cadrul Uniunii.
Noua directiva privind drepturile consumatorilor actualizeaza si cumuleaza prevederile celor doua directive referitoare la contractele incheiate in afara spatiilor comerciale si la contractele incheiate la distanta si introduce prevederi referitoare la alte tipuri de contracte, diferite de cele doua anterior mentionate.
Proiectul de act normativ transpune in legislatia nationala prevederile Directivei 2011/83/UE si vizeaza orice contract incheiat intre un profesionist si un consumator - persoana fizica, fiind exceptate in mod expres contractele mentionate in actul normativ.
Proiectul reglementeaza informatiile ce trebuie oferite consumatorilor in stadiul precontractual atat in cazul contractelor negociate in afara spatiilor comerciale si al contractelor la distanta cat si in cazul altor contracte decat cele mentionate.
Pentru contractele la distanta si pentru cele negociate in afara spatiilor comerciale proiectul de act normativ prevede informatiile contractuale pe care comerciantii trebuie sa le furnizeze consumatorilor, conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca aceste contracte si dreptul de retragere al consumatorului. De asemenea, sunt reglementate aspecte privind livrarea, comisioanele pentru folosirea unor mijloace de plata, transferul riscului, comunicarea prin telefon, platile suplimentare si vanzarea nesolicitata.
Dintre noutatile aduse de proiectul legislativ, mentionam pe cele referitoare la:
· introducerea unui termen unic de 14 zile de retragere din contractele incheiate la distanta si al celor negociate in afara spatiilor comerciale;
· introducerea unui formular tipizat de retragere, armonizat, care sa poata fi utilizat de consumatori pentru a simplifica procesul de retragere si a aduce securitate juridica;
· armonizarea normelor referitoare la momentul in care ar trebui sa se efectueze livrarea. Astfel, daca partile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui sa livreze bunurile cat se poate de repede, dar in orice caz nu mai
tarziu de 30 de zile de la data incheierii contractului. Mai mult, in cazul in care comerciantul nu livreaza bunurile/presteaza serviciile in acest termen, in anumite circumstante, se acorda comerciantului un termen suplimentar rezonabil;
· comerciantilor li se interzice perceperea de la consumatori a unor comisioane care depasesc costul suportat de comercianti pentru utilizarea unui anumit mijloc de plata;
· in ceea ce priveste momentul de transfer al riscurilor, se considera ca un consumator a dobandit posesia fizica a bunurilor in momentul in care le-a primit;
· in cazul vanzarii nesolicitate, consumatorul este scutit de obligatia de plata in legatura cu bunurile sau serviciile nesolicitate.
Pentru redarea corecta a spiritului directivei europene, actul normativ utilizeaza o terminologie diferita fata de cea deja consacrata.
Astfel, este utilizata sintagma “drept de retragere” iar nu cea de “denuntare unilaterala a contractului” deoarece dreptul de a se retrage - ca si beneficiu suplimentar acordat consumatorului, (retracter in versiunea franceza, Right of withdrawal in varianta engleza, a retracta cele spuse) nu are aceeasi semnificatie juridica cu dreptul de a denunta unilateral contractul, deoarece opereaza asupra unor etape diferite ale actului juridic, primul asupra formarii, incheierii actului juridic, iar al doilea asupra efectelor acestuia, fiind o modalitatea de incetare specifica doar contractelor de locatiune cu durata nedeterminata. Apreciem astfel, ca dreptul consumatorului de a retracta/a se retrage, se traduce juridic in posibilitatea consumatorului de a reveni (retroactiv) asupra consimtamantului dat la perfectarea contractului.
De asemenea, este utilizata sintagma “drept de incetare” iar nu aceea de “drept de reziliere” deoarece rezilierea presupune neindeplinirea obligatiilor de catre una din parti, or nu acesta este spiritul directivei. Conform directivei, contractul poate, in conditiile stipulate de directiva europeana si, implicit, si de proiect, inceta chiar daca obligatiile au fost respectate de catre parti.
In locul notiunii de “comerciant” se utilizeaza notiunea de “profesionist” avand in vedere modificarile aduse in aceasta privinta de prevederile Codului Civil.
Proiectul poate fi consultat AICI
