Spre deosebire de vechiul cod civil in vigoare pana la data de 1 octombrie 2011, Noul Cod Civil reglementeaza in mod expres oferta de a contracta. Astfel, potrivit art. 1188, orice propunere ce contine elementele necesare formarii contractului si care exprima in mod clar intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar constituie o oferta de a contracta.
Rezulta asadar o prima distinctie intre oferta de a contracta si promisiunea unilaterala (asa cum este aceasta descrisa mai jos) si anume aceea ca, in cazul ofertei de a contracta, ofertantul are in vedere o manifestare de vointa a viitorului co-contractant, si anume acceptarea ofertei, fapt care nu este relevant in cazul promisiunii unilaterale.
Totodata, se precizeaza faptul ca oferta poate proveni de la persoana care are initiativa incheierii contractului sau de la acea parte care propune ultimul element esential al contractului. Rezulta asadar o a doua distinctie – in cazul ofertei, aceasta poate fi transmisa practic de ambele parti ale unui viitor contract (partea care propune ultimul element), pe cand in cazul promisiunii, ca act esentialmente unilateral, manifestarea de vointa a beneficiarului nu este avuta in vedere la formarea promisiunii unilaterale (acesta trebuie doar sa aiba cunostinta de promisiune).
In corelatie cu doctrina relevanta pana la data intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, oferta de a contracta este reglementata tot ca o latura a consimtamantului, reprezentand o prima manifestare de vointa in vederea formarii acordului de vointa, alaturi de acceptare, fiind reglementata in cadrul capitolului privind „Consimtamantul”. In esenta, oferta de a contracta, prin conditiile sale intrinseci, da nastere unor virtuale contraprestatii, fapt care o disociaza de promisiunea unilaterala, aceasta din urma nascand obligatii in sarcina promitentului independent chiar si de acceptarea din partea beneficiarului.
Astfel, in Noul Cod Civil, oferta este reglementata ca fiind un act unilateral, care poate fi cu sau fara termen, adresata unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate, respectiv un act unilateral ce poate fi revocat de catre ofertant, daca retragerea ei ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta sau dupa caz, poate deveni caduca in cazul in care ea nu este acceptata in termen sau este respinsa de catre destinatar.
Oferta de a contracta astfel cum este reglementata in Noul Cod Civil este mai mult decat o invitatie la negociere, dar mai putin decat o promisiune de a contracta. Mai putin decat o promisiune de a contracta spunem pentru ca nasterea obligatiilor nu are loc independent de acceptarea de catre beneficiar, ofertantul intentionand sa isi convinga contrapartea cu privire la oferta sa, insa aceasta din urma trebuind sa fie sau nu de acord sau sa faca o contraoferta. Astfel, oferta ca act juridic unilateral nu poate fi confundata cu promisiunea unilaterala, reglementata in art. 1327 din Noul Cod Civil, ce reprezinta un contract, respectiv in cazul promisiunii unilaterale un contract unilateral.
Potrivit Noului Cod Civil, promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga independent de acceptare, il leaga numai pe autorul acesteia, destinatarul promisiunii putand sa refuze dreptul nascut in baza promisiunii unilaterale. A se nota faptul ca dreptul este virtual deja nascut in patrimoniul beneficiarului, independent de acceptarea sa. Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se considera facuta pentru un anumit termen, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata.
Promisiunea unilaterala, spre deosebire de oferta de a contracta, este un contract unilateral ce naste in sarcina promitentului obligatia de a incheia in viitor contractul (atata vreme cat promisiunea are in vedere incheierea in viitor a unui contract), in cazul in care beneficiarul promisiunii isi manifesta consimtamantul la incheierea contractului. In cazul unui refuz din partea promitentului de a incheia contractul, desi beneficiarul consimte la incheierea contractului, consideram ca obligatia promitentului este susceptibila de executare silita, chiar daca aceasta nu este reglementata expres cu privire la promisiunea unilaterala, atata timp cat ea este reglementata expres in art. 1669 alin (3) din Noul Cod Civil cu privire la promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare.
Promisiunea unilaterala trebuie sa contina toate elementele esentiale ale contractului (aceasta fiind o asemanare intre oferta de a contracta si promisiunea unilaterala), intrucat potrivit art. 1182 alin. (2) din Noul Cod Civil, este suficient ca partile sa convina asupra „elementelor esentiale ale contractului” pentru ca acesta sa fie incheiat in mod valabil, elementele secundare putand fi convenite ulterior. Astfel, in cazul in care beneficiarul promisiunii consimte la incheierea contractului, agreand toate elementele esentiale mentionate in promisiune, contractul este considerat ca fiind incheiat.
In baza promisiunii unilaterale, beneficiarul are dreptul de a-si manifesta optiunea in termenul mentionat in cadrul promisiunii sau intr-un termen rezonabil in cazul in care nu este mentionat un termen, promitentul fiind insa definitiv angajat. A se observa faptul ca, in cazul promisiunii, beneficiarul poate sa isi manifeste optiunea sau sa refuze sa beneficieze de aceasta, dar nu poate transmite o contraoferta, nu isi poate spune un alt punct de vedere, sa circumstantieze manifestarea de vointa initiala a promitentului.
Promisiunea unilaterala se distinge astfel de oferta de a contracta (act unilateral de vointa care devine caduc in caz de deces chiar in cazul unei oferte irevocabile daca natura afacerii sau imprejurarile o impun). O distinctie clara intre oferta de a contracta si promisiunea unilaterala rezulta din art. 1328 din Noul Cod Civil care reglementeaza promisiunea publica de recompensa, ca o varianta a promisiunii unilaterale. Astfel, in cazul acestei promisiuni unilaterale, in sarcina celui care promite public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii, se naste obligatia de a face plata, chiar daca executarea prestatiei are loc fara a se cunoaste promisiunea. Promisiunea publica de recompensa este un act juridic unilateral ce poate fi revocat in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta. Cu toate acestea, avand in vedere esenta promisiunii unilaterale de recompensa, revocarea unei promisiuni publice de recompensa formulata de o persoana in schimbul executarii unei prestatii nu va avea efect fata de persoana/persoanele care au indeplinit faptul sau actul respectiv inainte de publicarea revocarii, promitentul fiind in continuare tinut de plata recompensei.
Promisiunea publica de recompensa se distinge de oferta de a contracta, pentru ca cel care a indeplinit fapta recompensata are dreptul la recompensa numai daca dovedeste ca a cunoscut promisiunea inainte de rasplata, executarea sa echivaland astfel cu acceptarea. In cazul in care nu dovedeste ca a cunoscut anterior oferta nu se mai poate vorbi de incheierea unui contract.
Totodata, mentionam faptul ca, in cazul revocarii fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila celor care inainte de publicarea revocarii au intreprins o serie de acte/fapte (inclusiv cheltuieli) in vederea executarii prestatiei, despagubire ce nu va putea depasi insa valoarea recompensei promise. Cu toate acestea, promitentul nu datoreaza despagubiri daca dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi obtinut.
de Razvan Mircea, Oana Mina
