Regulamentul intern: Interzicerea discriminarii

Regulamentul intern va cuprinde reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si a inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii  si aceasta obligatie trebuie analizata in raport cu ale prevederi legale. Astfel, potrivit Legii nr. 202/ 2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, publicata in Monitorul oficial nr. 301 din 8 mai 2002, “angajatorii sunt obligati sa asigure egalitatea de sanse si tratament intre angajati, femei si barbati, in cadrul relatiilor de munca de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispozitii pentru interzicerea discriminarilor in regulamentele de organizare si functionare si in  cele de ordine interioara ale unitatilor”. Referirea la “regulamente de ordine interioara” se datoreaza faptului ca Legea nr. 202/2002 a fost adoptata anterior actualului Cod al muncii.

Este considerata discriminare dupa criteriul de sex si hartuirea sexuala a unei persoane de catre o alta persoana la locul de munca sau in alt loc in care aceasta isi desfasoara activitatea.
In controalele efectuate, unele inspectorate teritoriale de munca solicita ca regulamentul intern sa contina si definitiile enuntate de Legea nr. 202/2002 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003. De asemenea, nu trebuie omise sanctiunile stabilite de aceste acte normative.

Calificarea actelor de hartuire sexuala drept abateri disciplinare si prevederea sanctionarii lor, in cuprinsul regulamentului intern, este, deci, obligatorie. Aveti nu numai obligatia de a nu savarsi asemenea acte, dar si de a-i sanctiona disciplinar pe oricare dintre salariatii dumneavoastra care le savarsesc.

Exemplu
In vederea respectarii prevederilor legale citate, se pot insera in regulamentul intern a unor dispozitii ca:
• In cadrul relatiilor dintre angajatii S.C…., precum si dintre acestia si alte persoane fizice cu care vin in contact in indeplinirea atributiilor de serviciu, se interzice orice comportament care sa aiba ca scop sau efect defavorizarea
sau supunerea unui tratament injust sau degradant a unei persoane sau un grup de persoane.
• Constituie abatere disciplinara orice comportament avand ca scop:
- crearea la locul de munca a unei atmosfere de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru o persoana sau grup de persoane;
- influentarea negativa a situatiei persoanei angajate in ceea ce priveste promovarea profesionala, remuneratia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea si perfectionarea profesionala, in cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexuala.

In continutul tratamentului discriminatoriu intra nu numai deosebirile, excluderile, restrictiile sau preferintele care au ca scop sau efect afectarea egalitatii de drepturi, dar si “orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate, fata de alte persoane sau comunitati, atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale”. In plus, dispozitiile sau, dupa caz, reglementarile unei persoane fizice sau juridice, care genereaza asemenea efecte antreneaza raspunderea contraventionala sau, dupa caz, penala.
Cu privire la acest continut al tratamentului discriminatoriu, trebuie facute unele precizari:

- se au in vedere nu numai conduita care urmareste aplicarea unui tratament discriminatoriu (ca scop), dar si conduita care urmareste un alt obiectiv, dar are ca efect afectarea egalitatii de drepturi;
- este admisa “discriminarea pozitiva” adica masurile luate de catre autoritatile publice sau de catre persoanele juridice de drept privat in favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitati, vizand asigurarea dezvoltarii lor firesti si realizarea efectiva a egalitatii de sanse a acestora in raport cu alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati;
- criteriul fundamental pentru incadrarea in munca ramane capacitatea profesionala;
- totusi, angajatorul nu va putea introduce in mod nejustificat propriile criterii, esential deosebite de cele uzuale in acel domeniu;
- nu are caracter discriminatoriu impunerea unor conditii a caror indeplinire este obligatorie pentru prestarea activitatii respective.

Exemplu
Conditia de a cunoaste bine limba romana (scris si vorbit) este prevazuta in mod expres pentru ocuparea unei functii publice (Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici);
- angajatorul ar putea incheia un contract de munca cu luarea in considerare a religiei, sexului, rasei sau originii sociale a angajatului in acele circumstante in care considera, cu buna-credinta, ca aceste particularitati ar fi necesare pentru desfasurarea normala a operatiunilor cerute in executarea contractului de munca in discutie.
Astfel, discriminarea nu este sinonima cu orice tratament diferentiat. Art. 2 (2) din Directiva 76/207/CEE prevede posibilitatea derogarii de la principiul egalitatii de tratament pentru activitatile in care “datorita naturii lor sau mediului in care sunt desfasurate, sexul muncitorului constituie un factor determinant”.
Reglementarile europene si cele interne asimileaza hartuirea si hartuirea sexuala cazurilor de discriminare. Ca urmare, regulamentul intern va cuprinde si sanctionarea acestor categorii de abateri disciplinare.