Cadrul legislativ pentru plasare forta de munca

Intrebare: Un SRL, avand ca obiect de activitate constructii civile, nu are salariati proprii si doreste sa angajeze forta de munca pe o perioada determinata, de la o societate care se ocupa cu plasarea fortei de munca. Care este cadrul legislativ in acest sens si ce obligatii are firma de constructii? Trebuie sa incheie contract de medicina muncii si protectia muncii pentru personalul respectiv, sau doar in cazul in care ar fi salariatii sai?

Raspuns: Societatea care se ocupa cu plasarea fortei de munca trebuie sa fie agent de munca temporara.

Munca prin agent de munca temporara este reglementata de Codul muncii (in special Capitolul VII: Munca prin agent de munca temporara – art. 88-102) si HG 1256/2011 privind conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara.

Munca prin agent de munca temporara implica o relatie triunghiulara ce se creeaza intre angajat, angajator (agentul de munca temporara) si utilizator (societatea care preia salariatii). In cadrul acestei relatii se incheie doua contracte: contractul de munca temporara incheiat intre agentul de munca temporara si salariat si contractul de punere la dispozitie incheiat intre agentul de munca temporara si utilizator.

Utilizatorul este in speta societatea ce doreste a prelua salariatii de la agentul de munca temporara.

Conform legii, un utilizator poate apela la agenti de munca temporara pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, cu exceptia situatiei in care urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.

Conform art. 91 alin. (2) din Codul muncii, republicat, contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara.
Utilizatorul salariatilor temporari are,  potrivit art. 19 din HG 1256/2011, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii temporari cu privire la toate locurile de munca vacante existente, in vederea asigurarii egalitatii de sanse cu ceilalti angajati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata la utilizator, pentru obtinerea unui loc de munca permanent, prin afisarea unui anunt general intr-un loc accesibil tuturor salariatilor care isi desfasoara activitatea la utilizatorul respectiv;
b) sa asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregatire profesionala pe care le organizeaza pentru salariatii sai;
c) sa puna la dispozitia reprezentantilor salariatilor informatiile cu privire la utilizarea salariatilor temporari, in cadrul informarii generale privind ocuparea fortei de munca;
d) sa asigure salariatilor temporari aceleasi drepturi cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de munca aplicabil utilizatorului, precum si de orice alte reglementari specifice aplicabile utilizatorului;
e) sa ofere si sa prezinte informatii exacte si reale privind utilizarea salariatilor temporari atunci cand sindicatele sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor, infiintati potrivit legii, solicita situatia incadrarii personalului propriu.

La art. 11 alin. (3) din acelasi act normativ sunt prevazute alte obligatii ale utilizatorului, respectiv, conditiile de baza de munca si de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentara, repausul zilnic si saptamanal, munca de noapte, concediile si sarbatorile legale si salarizarea aplicabile salariatilor temporari sunt, pe durata misiunii de munca temporara la un utilizator, cel putin acelea care s-ar aplica salariatilor in cazul in care acestia ar fi fost recrutati direct de catre utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelasi loc de munca. Toate conditiile de baza de munca si de angajare stabilite prin legislatie, regulamentul intern, contractul colectiv de munca aplicabil, precum si prin orice alte reglementari specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile in mod direct si salariatilor temporari pe durata misiunii de munca

Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara (art. 96 alin. 1 din Codul muncii, republicat).

Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara garantat in plata (art. 96 alin. 2 din Codul muncii, republicat).

Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii (art. 96 alin. 3 din Codul muncii, republicat).

In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar  (art. 96 alin. 4 din Codul muncii, republicat).

Pe parcursul misiunii, in calitate de utilizator raspundeti pentru asigurarea conditiilor de munca pentru salariatul temporar, in conformitate cu legislatia in vigoare, dupa cum prevede aart. 98 alin. 1 din Codul muncii, republicat.

De asemenea, in calitate de utilizator aveti obligatia de a notifica de indata agentului de munca temporara orice accident de munca sau imbolnavire profesionala de care ati luat cunostinta si a carei victima a fost un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munca temporara, in conformitate cu dispozitiile art. 98 alin. (2) din Codul muncii
republicat.

Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia (art. 92 alin. 1 din Codul muncii
republicat).

Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la dispozitie dotarea este in sarcina agentului de munca temporara (art. 92 alin. 2 din Codul muncii, republicat)

Alte obligatii ale utilizatorului fata de agentul de munca temporara sunt cele stabilite prin contractul de punere la dispozitie.  
Actul normativ care reglementeaza supravegherea sanatatii lucratorilor este HG 355/2007.

Legiuitorul stabileste in art. 5 alin. (1) din HG 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, obligatia angaajatorului de se afla in posesia unei evaluari a riscului asupra sanatatii lucratorilor.

De asemenea, art. 6 prevede ca angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public, cat si din sectorul privat, sunt obligati sa respecte reglementarile in vigoare privind supravegherea sanatatii lucratorilor.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 7 din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati in niciun fel in costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

Astfel, angajatorul are obligatia de a asigura serviciile medicale de medicina muncii prin incheierea unui contract incheiat cu medicul/structura de medicina muncii.
Mentionam ca nu exista prevederi legale care sa reglementeze in mod special acest aspect in situatia muncii prin agent de munca temporara.