De la inceput, trebuie sa definim sintetic termenii de actiuni la societati inchise si parti sociale. Astfel, prin actiuni ale societatilor inchise se intelege vanzarea de actiuni ale societatilor comerciale care nu sunt listate la bursa, adica vanzarea acestora se face in regim inchis numai intre asociati si cu mici exceptii si catre altii, in functie de prevederile inscrise in actul constitutiv al societatii comerciale pe actiunii.
In ceea ce priveste notiunea de parti sociale, ea se refera la existenta acelor mentiuni, asemanatoare actiunilor, dar care se intalnesc la societatile comerciale de tip SRL, adica a societatilor comerciale cu raspundere limitata. Modul de conducere a evidentei acestora, adica a actiunilor, cat si a partilor sociale, este identica in aceste cazuri, existand un registru al asociatilor sau a actionarilor dupa caz, unde sunt inscrise date ce reflecta: numele si prenumele acestora, cantitatea de astfel de titluri detinute, valoarea de inscriere a acestora, garantiile constituite asupra lor, cat si clauzele speciale referitoare la vanzarea sau cesiunea lor, dreptulde preemtiune al asociatilor/actionarilor.
In vederea institurii masurii sechestrului asupra acestui tip de bunuri, executorul judecatoresc este obligat sa consulte actul constitutiv al societatii, pentru ca in procesul verbal asupra acestui tip de bunuri executorul judecatoresc trebuie sa mentioneze absolut toate datele pe care le-am mentionat mai sus. In vederea valorificarii lor, legea impune ca o etap[ obligatorie intocmirea unui caiet de sarcini care trebuie sa cuprinda toate datele mentionate in prevederile art. 756 (4) noul Cod de procedura civila. Legiuitorul precizeaza ca valorificarea lor se face in doua modalitati si anume prin societate specializata sau prin licitatie publica. Avand in vedere argumentele mai sus precizate, cred ca procedura de vanzare ar trebui sa fie efectuata prin societate specializata.
Vreau sa atrag atentia ca vanzarea partilor sociale implica mari probleme de analiza si de stabilire a pretului in dreptul romanesc, datorat faptului ca in general capitalul social al societatilor cu raspundere limitata este cel minim specificat de lege, adica 200 lei. Exista in schimb posibilitate ca patrimoniul societatii a caror parti sociale sunt executate silit sa fie mult mai mare si necuprins ca valoare in capitalul social, respectiv in valoarea partilor sociale; in acest caz, prin executarea silita se pot produce mari daune debitorului urmarit, care prin lege nu este obligat sa efectueze majorarea de capital social cu activele existente. Acest aspect necesita o analiza profunda a fenomenului atat din punct de vedere practic cat si theoretic, pentru a putea sa realizam o practica judiciara unitara in acest sens. Cred ca pana ce problema nu este lamurita fara echivoc din punct de vedere teoretic, executorul judecatoresc trebuie sa verifice foarte atent societatea comerciala al actionar debitor este supus executarii silite.
Dupa intocmirea caietului de sarcini executorul judecatoresc trebuie sa-i comunice tuturor partilor interesate din dosarul executional cu mentiunea speciala ca se pot formula obiectii la acest caiet de sarcini in timp de cinci zile de la data comunicarii lui, sub sanctiunea decaderii din dreptul de contesta daca nu este formulata obiectiunea in termenul stipulat. In cazul in care se formuleaza obiectiuni executorul judecatoresc le va solutiona. Solutia se va comunica celor care au formulat-o cat si tuturor celorlalte parti. Solutia este consfintita printr-o incheiere executorie data cu citarea partilor. In cazul in care incheierea prin care executorul judecatoresc stabileste modalitatea vanzarii cat si pretul acesteia, nu sunt contestate executarea silita cu pasii mentionati mai sus.
Un pas important al executorului judecatoresc in ce priveste activitatea de sechestrare si valorificare a bunurilor mobile ce pot face obiectul unei asemenea operatiuni il constituie activitatea de numire a custodelui sau a administratorului sechestru. In practica judiciara a ultimilor ani, din motive obiective (lipsa de spatii, lipsa de societatii specializate), executorul judecatoresc numeste debitorul drept custode al bunurilor sechestrate, cu mentionarea obligatiilor ce ii revin din aceasta calitate. Aceasta operatiune presupune unele riscuri, unul din ele fiind prelungirea nejustificata a timpului de executare, chiar nerespectarea termenelor legale de desfasurare a activitatii de executare silita, pentru ca depinde de disponibilitatea de timp a debitorului - custode. De aceea consider ca pentru o eficienta mai ridicata, celeritate, bunurile sechestrate trebuie sa fie ridicate si numit alt custode sau administrator sechestru. Acest fapt trebuie prezentat creditorului urmaritor fara echivoc, explicandu-se faptul ca aceste cheltuieli legate de plata custodelui sunt cheltuieli de executare care se recupereaza din vanzarea bunurilor supuse acestei proceduri de executare silita.
Accesul persoanelor autorizate in vederea expertizarii evaluarii si a certificarii bunurilor supuse executarii silite este mult mai facil, nedepinzand de toanele debitorului urmarit. In plus, executorul judecatoresc are un control total asupra activitatii de evaluare si vanzare a bunurilor mobile supuse executarii silite. Nu trebuie sa reamintesc faptul ca si custodele trebuie sa fie o persoana solvabila si a carei probitate morala sa nu fie pusa la indoiala in cadrul societatii din care face parte. De altfel si din lecturarea textului de lege, vedem ca aceste conditii sunt obligatorii de respectat de catre executorul judecatoresc in activitatea sa.
Toate filele dosarului trebuie sa fie numerotate si cusute la dosarul executional, pentru o evidenta clara a etapelor de lucru, a evidentei lucrarilor. Aceasta reprezinta oglinda respectarii legii si previne incalcarea drepturilor participantilor la executare silita, fapt ce ar avea urmari negative asupra activitatii executorului judecatoresc si asupra activitatii de executare silita.
