Actiune privind anularea unui contract de vanzare cumparare. Pret neserios.

Actiune privind anularea unui contract de vanzare cumparare. Pret neserios.
( I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 1597 din 14 februarie 2006)

Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte.  Contract de vanzare-cumparare imobiliara. Conditiile de valabilitate ale contractului de vanzare-cumparare. Pret.

Index alfabetic:

- Drept civil.
- Contract de vanzare-cumparare.
- Conditiile de valabilitate ale contractului de vanzare-cumparare.
- Pretul neserios.
- C.civ. art. 1303

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

 
Potrivit art. 1303 Cod civil, prin pret serios se intelege pretul care constituie o cauza suficienta a obligatiei luate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formeaza obiectul vanzarii.

Seriozitatea pretului depinde de existenta unei proportii intre cuantumul pretului fixat de partile contractante si valoarea reala a bunului vandut.

La 14 decembrie 2000 reclamanta C.A. a solicitat sa se constate, in contradictoriu cu fratele sau, paratul B.I., nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 219 din 2 iulie 1998, incheiat intre mama petentilor, B.E.si paratul B.I. avand drept obiect o casa, curte si garaj, bun imobil instrainat de vanzatoare cu pretul de 8.000.000 lei.

In motivarea actiunii se arata ca pretul este fictiv, iar cauza este ilicita, constand in scopul inlaturarii reclamantei de la succesiunea mamei sale.

Prin sentinta civila nr. 16764/2001 a fost admisa actiunea, in temeiul art. 948 Cod civil si cu motivele invocate prin actiune, iar prin decizia civila nr. 1306/2002, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de intervenienta B.A., sotia cumparatorului B.I.

Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 150 din 30 ianuarie 2003 a modificat in parte hotararile in sensul respingerii actiunii deoarece imbunatatirile aduse de sotii B.I. si B.A. au sporit valoarea imobilului, ceea ce fac verosimil si serios pretul achitat. S-a mai retinut ca, dupa decesul vanzatoarei, bunul nu a fost inclus in masa succesorala si ca, ulterior, prin sentinta civila nr. 12913 din 28 septembrie 2000, bunul a fost atribuit intervenientei B.A., ca efect al partajului judiciar intervenit intre ea si sotul sau, B.I.

Contra deciziei pronuntate in recurs, Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a declarat recurs in anulare, esentiala nelegalitate si vadita netemeinicie ceruta de art. 330, pct. 2 Cod procedura civila, constand in: existenta unui pret neserios, mai mic de 64 de ori fata de cel real; pretul este fictiv, iar contractul de vanzare-cumparare are o cauza falsa, care s-a si realizat, indepartarea reclamantei de la succesiunea mamei.

Prin decizia civila nr. 6421 din 17 noiembrie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in anulare declarat, a casat decizia mentionata si a respins recursul declarat de intervenienta, cu motivarea ca prin acest contract a fost inlaturata de la succesiune sora paratului, asa cum a declarat paratul declaratie coroborata cu celelalte probe din care rezulta fictivitatea pretului consemnat si cauza ilicita a contractului.

Sesizata de catre intervenienta cu solutionarea unei contestatii in anulare impotriva deciziei pronuntate cu ocazia solutionarii recursului in anulare, prin decizia civila nr. 4354 din 24 mai 2000, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis calea extraordinara de atac formulata, a anulat decizia nr. 6431/2004 cu motivarea ca instanta a solutionat recursul in anulare fara citarea legala a contestatoarei recurente.

Recursul in anulare este nefondat.

Proprietara tabulara a imobilului inscris in CF 5343 Timisoara, a fost B. E., mama reclamantei si a paratului, care, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 2819 din 8 iulie 1996, l-a vandut fiului sau, B.I., cu pretul inscris in contract de 8.000.000 lei, data la care paratul era casatorit cu intervenienta.

La 25 februarie 1998 vanzatoarea B.E. a decedat, succesori fiind, in calitate de fii: Bauer Ionel si Constantin Aurora. Din certificatul de mostenitor, a rezultat ca masa succesorala era compusa dintr-un numar de 20 parti sociale la o societate comerciala, nedeclarandu-se bunuri imobile.

Ulterior decesului vanzatoarei, partile din proces nu au formulat vreo actiune privind valabilitatea contractului de vanzare-cumparare.

Prima actiune  a fost formulata de B.I. abia in timpul derularii procesului de partaj judiciar intervenit intre el si fosta sa sotie, B.A., actiune la care B.I. a renuntat.

Prin sentinta civila nr. 12913 din 28 septembrie 2000, pronuntata de Judecatoria Timisoara, s-a retinut calitatea de bun comun a imobilului in litigiu, imobil ce a fost atribuit reclamantei, care si-a intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara.

Din continutul acestei hotarari judecatoresti, intrata in puterea lucrului judecat, a rezultat ca fostii soti au extins locuinta in regim P+1 si construire de anexe, sporindu-se astfel valoarea imobilului.

Pretul trebuie sa fie, de regula, proportional cu valoarea lucrului vandut, partile fiind insa libere sa determine valoarea bunului si deci pretul lui, care poate fi astfel superior ori inferior valorii reale a bunului.

Prin notiunea de pret serios, in sensul art. 1303 Cod civil, urmeaza a se intelege pretul care constituie o cauza suficienta a obligatiei luate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formeaza obiectul vanzarii. Seriozitatea pretului depinde de existenta unei proportii intre cuantumul pretului fixat de partile contractante si valoarea reala a bunului vandut.

Din intregul probatoriu administrat in cauza a rezultat ca pretul a fost achitat, ca este un pret rezonabil, dat fiind raporturile dintre parti, mama-fiu, a faptului ca fostii soti, prin imbunatatirile aduse, imbunatatiri substantiale, au sporit valoarea bunului.

Nu poate fi sustinuta intentia de fraudare a drepturilor succesorale ale reclamantei cata vreme nu s-au facut dovezi in acest sens. Dimpotriva, din probele administrate a rezultat ca aceasta, la momentul dezbaterii succesiunii mamei sale, 1998, a cunoscut despre faptul instrainarii imobilului, consimtind la eliberarea certificatului de mostenitor mentionat, certificat care nu a fost contestat in justitie.

Asa cum s-a aratat, actiunile in justitie au intervenit doar in momentul in care relatiile de casatorie dintre Bauer Ionel si Bauer Ana s-au deteriorat.

Recunoasterea paratului, in sensul ca vanzarea a fost fictiva, este lipsita de relevanta cata vreme marturisirea a avut drept unic scop, inlaturarea bunului din masa de impartit.

Pentru considerentele aratate, instanta, constatand ca nu sunt incidente dispozitiile art. 330 pct. 2 Cod procedura civila, va respinge recursul in anulare, declarat ca nefodnat.

Sursa: Scj.ro