In legatura cu interpretarea art. 566 alin. (1) teza I C.civ.1), s-a pus problema stabilirii naturii juridice a actiunii intemeiate pe prevederile articolului mentionat, in sensul in care, la o prima vedere, se pare ca legiuitorul a inclus in sfera actiunii in revendicare si o actiune in despagubiri. Stabilirea naturii juridice a actiunii in despagubiri fundamentata pe prevederile art. 566 alin. (1) teza I C.civ. are o deosebita importanta in planul aplicarii dispozitiilor privitoare la prescriptia extinctiva. O serie de argumente justifica imprescriptibilitatea dreptului la actiunea prin care se solicita despagubiri ca efect al admiterii actiunii in revendicare. Astfel, potrivit art. 2502 alin. (1) C.civ.2), dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp.
Prin natura lor, despagubirile la care se face referire in art. 566 alin. (1) C.civ. vin sa inlocuiasca bunul. Practic, art. 2502 alin. (1) trebuie interpretat restrictiv, in sensul in care este vorba de un drept supus prescriptiei extinctive, care insa datorita unei situatii particulare (natura sau obiectul dreptului subiectiv) este considerat imprescriptibil. Mai mult decat atat, s-a evidentiat faptul ca nu se poate extinde aplicarea art. 2502 alin. (1) C. civ in cazul actiunii prin care se solicita despagubiri ca urmare a antrenarii raspunderii civile delictuale.
Tot in privinta art. 566 alin. (1) C.civ. s-a pus problema daca instanta acorda despagubirile prin insasi admiterea actiunii in revendicare sau daca acestea se acorda doar la cerere. Pe parcursul dezbaterilor s-au conturat doua opinii, sustinandu-se, pe de o parte, ca bunul se restituie in natura daca este posibil, iar daca nu, despagubirile se acorda direct, ca un efect al actiunii in revendicare. Pe de alta parte, s-a opinat ca obligarea paratului la despagubiri se va face cu respectarea dispozitiilor procesuale in materie, ceea ce presupune fie ca reclamantul a formulat o actiune prin care a solicitat condamnarea alternativa (in principal, restituirea lucrului in natura, iar, in subsidiar, obligarea la plata contravalorii lucrului), fie modificarea obiectului cererii de chemare in judecata [art. 132 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.3)], transformandu-se astfel actiunea in revendicare intentata de reclamant intr-o actiune in despagubiri, fie introducerea unei cereri de revizuire a hotararii prin care a fost admisa actiunea in revendicare (art. 322 pct. 3 C. proc. civ.4)), fie sesizarea instantei de executare cu o cerere prin care se solicita stabilirea echivalentului valoric al bunului a carui predare nu mai este posibila (art. 574 C. proc. civ.5)). Astfel, despagubirile se vor acorda numai la cerere, caci textul art. 566 alin. (1) C.civ. nu este suficient pentru a infrange regulile de procedura civila. In plus, acordarea despagubirilor fara a fi fost o formulata o cerere in acest sens, ar implica stabilirea din oficiu a existentei culpei paratului, din moment ce art. 566 alin. (1) C.civ. prevede ca paratul va fi obligat la despagubiri daca bunul a pierit din culpa sa.
Aceste solutii si interpretari au fost enuntate la sediul Institutului National al Magistraturii, unde a avut loc anul acesta conferinta Dispozitii ale Noului Cod Civil – unificarea practicii judiciare, moderata de domnul prof univ. dr. Gabriel Boroi si de domnul Bogdan Dumitrache, ambii formatori INM.
___________________
1) Art. 566 C. civ. - (1) Paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat. In aceleasi conditii, paratul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despagubirile vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii.
2) Art. 2502 C. civ. - (1) Dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:
1. actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
2. actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
3. actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
4. actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.
3) Art. 132 C. proc. civ. - La prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum si pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea facerii intampinarii.
Cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta:
1. cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2. cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;
3. cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4. cand inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita.
Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala si a propune dovezile in aparare.
4) Art. 322 C. proc. civ. - Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
1. daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
3. daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii. In cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii;
5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliul judiciar nu au fost aparati de loc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una sau aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este Curtea Suprema de justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta;
8. daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
9. daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
10. daca, dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.
5) Art. 574 C. proc. civ. – (1) Daca in titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii lucrului in cazul imposibilitatii predarii acestuia, instanta de executare, la cererea creditorului, va stabili aceasta suma prin hotarare data cu citarea partilor.
(2) Hotararea este executorie si este supusa recursului. Suspendarea executarii acestei hotarari nu se va putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 428 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Pe baza cererii prevazute la alin. 1 instanta va putea infiinta masuri asiguratorii.
