Care este procedura de a ne asigura ca un angajat dupa ce pleaca de la noi nu se angajeaza la o firma concurenta ?
Raspuns:
Art. 20 alin. (1) din Codul muncii , republicat, prevede ca in afara clauzelor prevazute la art. 17, intre parti pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice.
Alin. (2) din acelasi articol prevede ca sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:
a) clauza cu privire la formarea profesionala;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidentialitate.
Asadar, spre deosebire de clauzele esentiale care sunt obligatorii la incheierea contractului individual de munca stabilite in art. 17, cele prevazute in art. 20 nu au caracter imperativ, ci facultativ, putand fi inserate in contractul individual de munca al salariatului daca partile se inteleg in acest sens. Odata inserate in CIM, partile au obligatia respectarii lor.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Codul muncii , republicat, la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.
Asadar, clauza de neconcurenta are la baza vointa partilor raportului de munca. Odata intervenit acordul dintre angajator si salariat in sensul introducerii in contractul individual de munca a clauzei de neconcurenta, aceasta devine obligatorie fata de partile raportului de munca.
Devenind element al contractului individual de munca, renuntarea la clauza de concurenta se va putea realiza numai in modul in care aceasta obligatie a luat nastere fata de parti, adica prin acordul partilor.
Pentru a putea opera renuntarea unilaterala la clauza de neconcurenta este necesara o dispozitie derogatorie expresa in acest sens, or, cum dispozitiile Codului muncii nu prevad o asemenea posibilitate angajatorul nu poate renunta unilateral la clauza de neconcurenta.
Totodata, art. 24 din Codul muncii prevede ca in cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
Nu exista o obligatie legala in sarcina fostului salariat de a dovedi respectarea angajamentului asumat in baza clauzei de neconcurenta convenite cu fostul angajator prin contractul individual de munca.
In concluzie, pentru a se indrepta impotriva fostului salariat pentru recuperarea indemnizatiei de neconcurenta si eventual obligarea acestuia la daune-interese corespunzatoare prejudiciului produs, fostul angajator este tinut sa faca dovada incalcarii angajamentului asumat prin clauza de neconcurenta si a tuturor celorlalte conditii necesare pentru atragerea raspunderii fostului salariat in fata instantei de judecata in temeiul principiului potrivit caruia sarcina probei revine reclamantului (actori incumbit probation).
