Imposibilitatea fortuita de executare

Imposibilitatea fortuita de executare este reglementata in Noul Cod civil in art. 1634 si reprezinta un alt mod de stingere a obligatiilor ca urmare a fortei majore sau a unui caz fortuit care face imposibila executarea obligatiei si care intervine inaintea punerii in intarziere.

Fortei majore si cazului fortuit, le sunt asimilate si evenimentele care au loc independent de vointa sau interventia debitorului.

Conditia este ca acest eveniment sa fi aparut inainte de punerea in intarziere a debitorului, iar prin exceptie obligatia se stinge si daca debitorul este pus in intarziere, dar creditorul ar fi fost oricum in imposibilitatea sa beneficieze de executarea obligatiei.

Daca debitorul a luat asupra sa riscul intervenirii unui asemenea eveniment atunci nu se mai pune problema stingerii obligatiei.

Imposibilitatea temporara de executare atrage suspendarea obligatiei pentru un interval de timp rezonabil, in functie de criteriile imprejurarii produse.

Debitorul este obligat sa notifice creditorul despre un asemenea eveniment, iar neajungerea la termen a acestei notificari antreneaza raspunderea debitorului.

Sarcina probei revine debitorului.

Atentie! Imposibilitatea fortuita de executare nu poate fi invocata in cazul banilor sau a altor bunuri de gen, acestea putand fi inlocuite oricand!