Va prezentam un Recurs in Interesul Legii admis la ICCJ, publicat in Monitorul Oficial, referitor la prevederile Codului penal care incriminau insulta si calomnia si respectiv cele care reglementau proba veritatii si care nu sunt in vigoare
Este vorba despre Decizia ICCJ nr. 8 din 18 octombrie 2010, decizie publicata in Monitorul Oficial nr. 416 din 14 iunie 2011.
DECIZIA Nr. 8
din 18 octombrie 2010
Dosar nr. 8/2010
Sub presedintia doamnei judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii si sesizarea colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti cu privire la consecintele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi asupra activitatii dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 76 de judecatori din 105 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea — adjunct al procurorului general.
Doamna judecator Elena Circei a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului in interesul legii, invederand ca potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, atat sub aspectul dispozitivului, cat si al considerentelor. Or, a relevat ca, in considerentele deciziei vizate prin calea extraordinara de atac, s-a statuat ca prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte.
Cu privire la exceptia invocata, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca recursul in interesul legii este admisibil, introducerea acestuia fiind determinata de existenta unei practici neunitare dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007.
În continuare a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se stabili ca de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale, pronuntata in cadrul controlului de constitutionalitate, dispozitiile art. 205—207 din Codul penal nu mai sunt in vigoare.
Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, apreciaza ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar in chestiunea daca mai sunt in vigoare dispozitiile art. 205—207 din Codul penal dupa publicarea Deciziei nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, iar ca urmare constata admisibilitatea recursului in interesul legii declarat in aceasta materie.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii si sesizarii colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, constata urmatoarele:
I. Prin art. 205 si 206 din Codul penal, in vigoare pana la modificarea si completarea ce i s-a adus prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, au fost incriminate insulta si calomnia, iar in cuprinsul art. 207 din acelasi cod erau reglementate cazurile de admisibilitate a probei veritatii pentru aceste doua infractiuni.
Dispozitiile de incriminare si cele referitoare la proba veritatii in cazul infractiunilor de insulta si calomnie au fost abrogate expres prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
II. Fiind sesizata in aceasta materie, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatand ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea si completarea Codului penal sunt neconstitutionale.
S-a constatat ca abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal si dezincriminarea, pe aceasta cale, a infractiunilor de insulta si de calomnie incalca prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 21 din Constitutia Romaniei, republicata, referitoare la unele valori garantate in statul de drept si la principiul liberului acces
la justitie, corelat cu dreptul la un proces echitabil si la un recurs efectiv, astfel cum acestea sunt reglementate in art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
S-a apreciat ca prin abrogarea celor 3 texte de lege din Codul penal a fost incalcat si principiul egalitatii in drepturi prevazut in art. 16 din Constitutie, contravenindu-se totodata si interdictiei de lezare a demnitatii, onoarei, vietii particulare si a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitarii libertatii de exprimare, astfel cum aceasta libertate este limitata prin prevederile art. 30 alin. (6) si (8) din Constitutia Romaniei, republicata.
III. Ulterior publicarii acestei decizii a Curtii Constitutionale, instantele judecatoresti au pronuntat hotarari prin care au solutionat in mod diferit chestiunea de drept daca mai sunt in vigoare dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal.
Astfel, unele instante au apreciat ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal continua sa fie in vigoare, invocand in acest sens caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale si considerand, totodata, ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au incetat sa mai existe din moment ce Parlamentul nu si-a indeplinit obligatia de a pune de acord reglementarile din acest text de lege, constatat neconstitutional, cu prevederile corespunzatoare din Constitutie.
S-au invocat, in acest sens, prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei”, iar „Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”.
Au fost invocate si dispozitiile cu continut similar ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, subliniindu-se ca prin alin. (1) din acelasi articol se mai precizeaza ca „Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie”.
S-a motivat, in sprijinul punctului de vedere mentionat, ca si in raport cu reglementarile din legea organica a Curtii Constitutionale se impune sa se considere ca, in caz de constatare a neconstitutionalitatii unor dispozitii legale de abrogare, acele dispozitii isi inceteaza aplicabilitatea, iar prevederile legale abrogate printr-o dispozitie constatata neconstitutionala continua sa fie active si sa produca efecte.
În acest sens, a fost invocata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007, prin care a fost exprimat acelasi punct de vedere.
Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu mai sunt in vigoare, pronuntand solutii de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. b din Codul de procedura penala si, respectiv, de respingere a plangerilor formulate in cadrul procedurii prevazute in art. 278 din Codul de procedura penala.
Aceste instante si-au motivat solutiile invederand ca incetarea efectelor juridice ale unei norme de abrogare, ca
urmare a constatarii neconstitutionalitatii acesteia, nu determina automat si reintrarea in vigoare a dispozitiilor din acea norma abrogata de legiuitor.
S-a invederat ca o asemenea modalitate de reincriminare a faptelor ar contraveni prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata la 21 aprilie 2010, potrivit carora „Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv” si „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”.
S-a apreciat ca a atribui Curtii Constitutionale prerogativa de a repune in vigoare dispozitii legale de incriminare abrogate ar insemna sa i se recunoasca acestei autoritati un rol legislativ activ, ceea ce ar contraveni insasi reglementarilor din propria sa lege organica, inclusiv prevederilor de ordin constitutional existente in materie.
Ca urmare, s-a conchis, in argumentarea celui de-al doilea punct de vedere, ca reincriminarea faptelor de insulta si de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiei de abrogare a textelor de lege prin care cele doua fapte erau incriminate ar fi in neconcordanta si cu principiul legalitatii incriminarii consacrat prin Constitutie si validat prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
IV. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Într-adevar, prin art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei, republicata, se prevede, cu valoare de principiu ce garanteaza inviolabilitatea libertatii individuale, ca „Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii”, iar in conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. h) din aceeasi lege fundamentala, infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica.
Mai este de subliniat ca tot prin Constitutia Romaniei, republicata, la art. 61 alin. (1), s-a prevazut ca „Parlamentul este [ ] unica autoritate legiuitoare a tarii”.
Pe de alta parte, este de observat ca, in raport cu reglementarea de la art. 7 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, „nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national sau international”.
Referindu-se la notiunea de „drept”, utilizata in acest text din Conventie, Curtea Europeana a explicat ca o atare notiune cuprinde in primul rand normele de ordin legislativ, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de accesibilitate si previzibilitate. S-a considerat in acest sens ca, pentru a fi indeplinita conditia privind accesibilitatea pentru cetateni, este suficient ca legea sa fie publicata si previzibila sub aspectul continutului, adica modul in care este formulata, termenii folositi si conditiile impuse a fi respectate sa permita oricarei persoane sa-i poata anticipa toate efectele.
Or, din moment ce, dupa abrogarea dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, faptele de insulta si de calomnie nu au mai fost reincriminate, este evident ca, in ansamblul lor, persoanele carora li se adreseaza legea nu au posibilitatea sa cunoasca reintrarea acelor fapte in sfera ilicitului penal, pentru a-si adapta in mod corespunzator conduita, spre a nu intra sub incidenta raspunderii penale.
Este semnificativ ca prin insasi dispozitiile preliminare ale actualului Cod penal, reglementandu-se principiul legalitatii incriminarii, s-a inscris la art. 2 ca „legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractiunilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte”. De aceea, cata vreme faptele de insulta si de calomnie, dezincriminate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, nu au mai fost reincriminate de puterea legiuitoare, singura abilitata intr-un stat de drept sa o faca, nu se poate considera ca faptele respective ar constitui infractiuni si ca textele de lege abrogate in care erau incriminate ar fi reintrat in vigoare.
Prin urmare, neexercitarea de catre Parlament a prerogativei de a reexamina textul de lege, considerat neconstitutional, nu poate conduce univoc la solutia de suplinire a acestei puteri esentiale in cadrul statului de drept si la emiterea in numele ei, de catre o alta autoritate, a unei dispozitii de abrogare, un asemenea procedeu fiind inadmisibil si in raport cu prevederea inscrisa in art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicata, prin care s-a stabilit, cu valoare de neinlaturat pentru tehnica legislativa, ca „nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”.
În consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 414 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca au incetat sa mai fie in vigoare normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din acelasi cod privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In numele legii,
D E C I D:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in sensul ca:
Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare.
Obligatorie, potrivit art. 414 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 18 octombrie 2010.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
Un produs media marca Rentrop&Straton 
