Unicitatea caii de atac

Articolul 460 NCPC reglementeaza un principiu admis chiar si fara text expres de lege, in contextul vechii reglementari – unicitatea caii de atac. Conform art. 460 alin. (1) NCPC, „O cale de atac poate fi exercitata impotriva unei hotarari numai o singura data, daca legea prevede acelasi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declararii acelei cai de atac”.

Textul are, in principal, in vedere apelul, recursul, contestatia in anulare, dar este posibil ca la revizuire, avand termene diferite in functie de motivul invocat, hotararea sa poata fi atacata, cel putin teoretic, si a doua oara cu revizuire, cu conditia ca partea sa respecte termenul pentru motivul invocat in cea de-a doua revizuire.

Urmatorul alineat al aceluiasi articol are in vedere ipoteza in care exista atat un capat de cerere principal, cat si accesorii – „Daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri accesorii, hotararea este supusa in intregul ei caii de atac prevazute de lege pentru cererea principala”. Aceasta solutie este admisa, in principiu, si in contextul actualei reglementari.

Potrivit art. 460 alin. (3) NCPC, „In cazul in care prin aceeasi hotarare au fost solutionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotararea in intregul ei este supusa apelului. Hotararea data in apel este supusa recursului”.

Aceasta este o solutie putin diferita fata de cea care, in lipsa unui text de lege, a fost pronuntata pana acum de unele instante de judecata. O parte a practicii a aplicat principiul accesorium sequitur principale, prin accesoriu intelegand si cererile incidentale. Aceasta ar constitui o interpretare a art. 17 CPC 1865 prin analogie, desi acest articol se refera doar la competenta. A existat si practica in care s-a optat pentru cai de atac diferite, dupa cum s-a atacat solutia pe cererea principala sau cererea incidentala. Au fost pronuntate hotarari in care s-a mentionat atacarea cu apel in ceea ce priveste un anume capat de cerere si cu recurs raportat la un alt capat de cerere. Potrivit noii reglementari, este suficient ca doar pentru unul dintre capetele de cerere, fie principal sau incidental, sa poata fi exercitata calea de atac a apelului, situatie in care toata hotararea va putea fi atacata cu apel, indiferent de ceea ce se ataca din acea hotarare.

Articolul 460 alin. (4) NCPC prevede ca „Daca hotararea cu privire la o cerere principala sau incidentala nu este supusa nici apelului si nici recursului, solutia cu privire la celelalte cereri este supusa cailor de atac in conditiile legii”. Altfel spus, se va pronunta o hotarare definitiva in ceea ce priveste capatul principal de cerere, iar raportat la capetele accesorii sau incidentale, hotararea va putea fi atacata cu calea de atac corespunzatoare.

Conform urmatorului alineat din acelasi articol, „In cazurile prevazute la alin. (2) – (4), termenul de apel sau, dupa caz, de recurs este cel de drept comun, chiar daca prin legi speciale se prevede altfel.” Altfel spus, atunci cand se recunoaste o cale de atac cu privire la solutiile date pentru toate capetele de cerere, se va stabili doar calea de atac – apel sau recurs, iar termenul va fi cel de drept comun, adica 30 de zile de la comunicarea hotararii.

Sursa INM
Prof. univ. dr. Gabriel BOROI