CCR: Arestul la domiciliu afecteaza libertatea persoanei. Sunt obligatorii garantiile recunoscute la arestul preventiv

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a precizat ca arestul la domiciliu este o masura care afecteaza libertatea persoanei, iar aceasta trebuie insotita de ansamblul garantiilor recunoscute in cazul masurii privative de libertate a arestului preventiv.

Conform Agerpres, CCR a admis o exceptie de neconstitutionalitate care viza dispozitiile articolului 220 alin. 1 din Codul de procedura penala, care permite luarea masurii arestului la domiciliu, in conditiile in care anterior inculpatul a fost arestat preventiv sau la domiciliu in aceeasi cauza, in lipsa unor temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

In motivarea deciziei, citate de aceeasi sursa, Curtea arata ca atat persoanele aflate in arest preventiv, cat si cele aflate in arest la domiciliu se afla intr-o forma de privare de libertate, iar cele doua masuri reprezinta o "interferenta majora in dreptul la libertatea individuala a persoanei".

"Din aceasta perspectiva, Curtea a apreciat ca, din modul de reglementare a masurii arestului la domiciliu, aceasta reprezinta o afectare a drepturilor persoanei care, prin intensitate si modul de aplicare/de punere in executare, afecteaza libertatea persoanei, avand caracteristicile unei privari de libertate", se arata in motivare.

Impozitarea dividendelor

Vezi AICI detalii

Consilier Codul Muncii - Varianta Stick

Vezi AICI detalii

CD Codul Muncii republicat si actualizat la zi

Vezi AICI detalii

In context, scrie aceeasi sursa,  judecatorii apreciaza ca masura arestului la domiciliu trebuie sa fie insotita de ansamblul garantiilor recunoscute in cazul masurii privative de libertate a arestului preventiv:

"Astfel, Curtea apreciaza ca stabilirea naturii masurii preventive a arestului la domiciliu in sensul ca aceasta este o masura preventiva privativa de libertate determina faptul ca aceasta trebuie insotita de ansamblul garantiilor recunoscute in cazul masurii preventive privative de libertate a arestului preventiv. Aceasta concluzie se impune, avand in vedere, pe de-o parte, similitudinea celor doua masuri din perspectiva naturii si a substantei acestora, aspect stabilit atat de Curtea Constitutionala, cat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, si, pe de alta parte, principiul ce rezulta din jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit caruia norma constitutionala a art. 23 trebuie interpretata in sens larg, cu referire la toate masurile preventive privative de libertate".