Contractul de custodie reprezinta un instrument juridic cu o utilitate practica, mai ales in situatiile in care este necesara protejarea temporara a unor bunuri mobile, fara transmiterea dreptului de proprietate.
Contractul de custodie consta in intelegerea prin care o parte preda un bun mobil altei parti in scopul pastrarii si restituirii acestuia, in conditiile convenite.
Contractul de custodie implica existenta a doua parti. Constituentul reprezinta partea care transmite bunul mobil in custodie, in scopul pastrarii acestuia pe o durata determinata sau pana la aparitia unui eveniment convenit. De asemenea, are calitatea de proprietar al bunului, insa poate fi si o persoana care detine bunul cu un titlu legitim.
Obligatiile principale ale constituentului includ predarea bunului intr-o stare corespunzatoare, furnizarea instructiunilor necesare pastrarii, plata remuneratiei si preluarea bunului la expirarea termenului convenit.
In ceea ce priveste custodele, acesta reprezinta partea care primeste bunul in custodie si se obliga sa-l pastreze cu diligenta unui bun proprietar, fara a-i schimba destinatia si fara a-l folosi, cu exceptia cazurilor in care exista acord expres in acest sens.
Obligatiile principale ale custodelui sunt pastrarea bunului in siguranta, evitarea deteriorarii, distrugerii sau pierderii, neutilizarea bunului fara acordul explicit al constituentului si restituirea bunului la termenul stabilit, in starea in care a fost primit (mai putin uzura normala).
Atat constituentul, cat si custodele pot fi persoane fizice si persoane juridice. In cazul in care contractul se incheie intre doi profesionisti, dispozitiile aplicabile vor include si prevederile referitoare la obligatiile intre profesionisti din Codul civil, iar raportul juridic poate dobandi un caracter comercial.
In anumite domenii, contractul de custodie capata valente particulare. In acest sens, custodia speciala are de indeplinit alte norme, in functie de natura bunului sau de specificul relatiei juridice. Aci vorbim despre custodia bancara, custodia in tranzatii comerciale internationale si de custodia in domeniul vamal.
Obiectul contractului de custodie il constituie bunuri mobile corporale pe care constituitorul le incredinteaza custodelui in vederea pastrarii si restituirii. Natura acestui contract presupune ca bunul trebuie sa poata fi individualizat, pastrat in siguranta si restituit in starea in care a fost primit, cu exceptia uzurii normale rezultate din trecerea timpului.
In practica, printre cele mai frecvent intalnite bunuri care fac obiectul unui contract de custodie se numara:
- documente (contracte, acte notariale, testamente, arhive)
- bunuri de valoare (bijuterii, obiecte de arta, numerar, titluri de valoare)
- obiecte fragile sau sensibile (instrumente muzicale, echipamente tehnice)
- bunuri comerciale (marfuri, mostre, echipamente aflate in tranzit)
- obiecte personale (in relatii private sau familiale, de exemplu in cazuri de pastrare temporara a unor bunuri personale)
Desi in principiu orice bun mobil corporal poate face obiectul unui contract de custodie, exista anumite categorii de bunuri excluse precum:
- bunuri perisabile - care nu pot fi pastrate o perioada rezonabila fara alterare (alimente, produse farmaceutice nedepozitate corespunzator), cu exceptia cazului in care custodele are capacitatea si infrastructura necesare pentru depozitare in conditii speciale
- bunuri interzise prin lege - substante periculoase, droguri, arme sau alte bunuri a caror detinere, transport sau pastrare este ilegala
- bunuri care necesita licente speciale - precum materiale radioactive, deseuri toxice sau alte obiecte reglementate de legislatie specifica
- bunuri fungibile (neindividualizate) - precum banii sau alte bunuri de gen, cu exceptia cazului in care sunt pastrati in mod separat si se incheie contracte speciale de custodie pentru acestea (depozite bancare)
Pentru a produce efecte juridice clare si a evita potentiale litigii intre parti, contractul de custodie trebuie sa contina o serie de clauze. Acestea stabilesc in mod explicit obiectul conventiei, obligatiile partilor si conditiile de executare. In plus, pot fi adaptate in functie de natura raportului juridic, insa in toate cazurile trebuie sa asigure transparenta, echilibru si predictibilitate.
- Descrierea exacta a bunului predat - Contractul trebuie sa cuprinda o identificare precisa si detaliata a bunului incredintat in custodie. Descrierea poate include denumirea bunului, caracteristici tehnice sau fizice, numar de serie, marcaj, cod de identificare (daca exista), starea in care se afla la predare (ideal prin proces-verbal sau fotografii anexate).
- Durata custozarii - Se stabileste perioada in care custodele are obligatia de a pastra bunul. Durata poate fi determinata (ex. 30 de zile), nedeterminata (cu posibilitatea de denuntare unilaterala cu un termen de preaviz), conditionata de producerea unui eveniment
- Locul pastrarii bunului - Aceasta clauza indica locul in care va fi depozitat bunul. Se pot specifica adresa exacta, conditii speciale de depozitare (temperatura, umiditate, securitate) si dreptul constituientului de a inspecta periodic locul
- Raspunderea pentru pierdere sau deteriorare - Contractul trebuie sa prevada expres conditiile in care custodele raspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunului, exonerarile de raspundere (ex. forta majora, viciile ascunse ale bunului), obligatia de notificare imediata in caz de incident, posibilitatea asigurarii bunului si suportarea costurilor acesteia
- Incetarea contractului - Contractul poate prevedea incetarea de drept, la expirarea termenului, incetarea prin acordul partilor, rezilierea unilaterala (cu sau fara preaviz, in functie de clauzele contractuale), incetarea pentru cauza justa
- Clauze speciale - In functie de complexitatea relatiei juridice, se pot introduce si urmatoarele clauza de asigurare, dreptul de audit/inspectie, clauza de acces conditionat, pastrarea confidentialitatii
Custodele are urmatoarele obligatii principale:
- pastrarea bunului cu diligenta unui bun proprietar
- interdictia de a folosi bunul, cu exceptia cazurilor in care partile au convenit altfel
- restabilirea bunului la termen, in aceeasi stare, mai putin uzura naturala
- notificarea imediata in caz de pericol pentru integritatea bunului (furt, incendiu, inundatie etc.)
- pastrarea bunului separat, in masura posibilului, pentru a evita confuzii
In ceea ce priveste constituitorul, acesta are urmatoarele obligatii:
- remiterea bunului in stare de conservare adecvata
- plata remuneratiei, in cazul unui contract cu titlu oneros
- furnizarea de instructiuni clare privind manipularea si pastrarea bunului
- preluarea bunului la termenul stabilit
Custodia gratuita vs custodia oneroasa
Un criteriu esential in calificarea contractului de custodie este caracterul sau oneros sau gratuit.
In ceea ce priveste custodia gratuita, aceasta este considerata gratuita atunci cand custodele nu primeste nicio remuneratie sau alt beneficiu material pentru serviciul de pastrare a bunului. Acest tip de custodie apare frecvent in relatii intre persoane fizice, mai ales in cadrul unor raporturi de incredere (ex. intre membri ai familiei, prieteni sau apropiati). De asemenea, nu implica obligatii financiare din partea constituentului si poate fi revocat mai usor, in functie de vointa partilor.
Pe de alta parte, custodia este oneroasa atunci cand partile convin ca serviciul prestat de custode sa fie remunerat, fie sub forma unei sume de bani, fie printr-un alt tip de contraprestatie. Acest tip de custodie este frecvent utilizat in raporturi comerciale sau profesionale, intre persoane fizice sau juridice. Custodele are obligatia de diligenta sporita, similara cu cea a unui bun profesionist, si raspunde pentru orice forma de culpa in caz de prejudiciu.
De asemenea, contractul trebuie sa prevada clar cuantumul remuneratiei, modalitatea si termenul de plata.
Diferentierea intre cele doua forme are implicatii juridice directe in ceea ce priveste standardul de comportament cerut custodelui, intinderea obligatiilor de paza si conservare, regimul raspunderii in caz de deteriorare sau pierdere si posibilitatea denuntarii unilaterale si conditiile acesteia.
Contractul de custodie isi are fundamentul juridic in dispozitiile Codului Civil, fiind asimilat in mod frecvent cu contractul de depozit.
Codul Civil - Capitolul XII Contractul de depozit - Sectiunea 1 Reguli comune privind contractul de depozit
Dispozitii generale
Articolul 2.103
Notiune
(1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura.
(2) Remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.
Articolul 2.104
Proba
Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.
Articolul 2.105
Delimitarea
(1) Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor.
(2) In aceasta situatie se aplica, in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.
Articolul 2.106
Remuneratia depozitarului
(1) Depozitul este cu titlu gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori din alte imprejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuie sa fie platita o remuneratie.
(2) Cand cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca il va stabili in raport cu valoarea serviciilor prestate.
Obligatiile depozitarului
Articolul 2.107
Diligenta depozitarului
(1) Daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai in cazul in care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, atunci cand depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta.
Articolul 2.108
Folosirea bunului
Depozitarul nu se poate servi de bunul incredintat lui fara invoirea expresa sau prezumata a deponentului.
Articolul 2.109
Raspunderea depozitarului incapabil
Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil. In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul.
Articolul 2.110
Dovada proprietatii
Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului.
Articolul 2.111
Modul de executare
Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere sau stricaciune si este atat de urgenta incat consimtamantul deponentului nu ar putea fi asteptat.
Articolul 2.112
Incredintarea bunului
Depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze astfel.
Articolul 2.113
Incredintarea bunului catre subdepozitar
(1) Depozitarul indreptatit sa incredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile pe care i le-a dat, cu conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul.
(2) In caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie.
(3) In toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.
Articolul 2.114
Raspunderea
Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a incredintat unei terte persoane raspunde si pentru caz fortuit, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.
Articolul 2.115
Denuntarea depozitului
(1) Deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar inauntrul termenului convenit. El este insa obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut in considerarea acestui termen.
(2) Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa ii fie inapoiat acel inscris.
(3) Depozitarul il poate constrange pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit.
(4) In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva sau are loc inoportun.
Articolul 2.116
Restituirea bunului
(1) Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina deponentului. Totusi, atunci cand depozitarul, fara sa se fi aflat in ipoteza avuta in vedere la art. 2.111, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate cere depozitarului fie sa aduca bunul in acel loc in vederea restituirii, fie sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut in lipsa acestei schimbari.
(2) Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului.
(3) In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost incheiat contractul.
Articolul 2.117
Restituirea catre mostenitorul deponentului
(1) In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop. Atunci cand exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decat cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la mostenire.
(2) Aceste reguli se aplica in mod corespunzator atunci cand deponentul este persoana juridica.
Articolul 2.118
Restituirea fructelor si plata dobanzilor
(1) Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului, daca le-a perceput.
(2) Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate decat din ziua in care a fost pus in intarziere sa le restituie.
Articolul 2.119
Pluralitatea de deponenti sau de depozitari
(1) Cand exista mai multi deponenti, iar obligatia este indivizibila sau solidara intre acestia, depozitarul este liberat prin restituirea bunului oricaruia dintre ei, daca nu s-a stabilit altfel prin contractul de depozit.
(2) Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora in detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii restituirii.
Articolul 2.120
Cazurile de nerestituire a bunului
(1) Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul, daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost in alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit.
(2) Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.
(3) Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa il informeze pe acesta din urma despre depozitul ce i s-a facut si sa il someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator, fara incalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent. In aceasta perioada, depozitarul este indreptatit sa primeasca aceeasi remuneratie ca si in cursul depozitului. Chiar si atunci cand contractul de depozit fusese incheiat cu titlu gratuit, deponentul datoreaza, pentru aceasta perioada, remuneratie, al carei cuantum se stabileste potrivit art. 2.106 alin. (2).
(4) In toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiunea obligarii la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare ori faptul care il impiedica sa restituie bunul.
Articolul 2.121
Obligatia mostenitorului depozitarului
Daca mostenitorul depozitarului a vandut cu buna-credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa inapoieze numai pretul primit sau sa cedeze deponentului actiunea sa impotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit.
Obligatiile deponentului
Articolul 2.122
Cheltuielile si despagubirile
(1) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru pastrarea bunului.
(2) Deponentul trebuie, de asemenea, sa il despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.
Articolul 2.123
Plata remuneratiei
(1) Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare timpului cat a pastrat bunul.
Sectiunea a 2-a Depozitul necesar
Articolul 2.124
Notiune
(1) Daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
(2) Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi valoarea lui.
Articolul 2.125
Obligatia de acceptare
Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decat in cazul in care are un motiv serios pentru aceasta.
Articolul 2.126
Regim juridic
(1) Cu exceptia dispozitiilor cuprinse in prezenta sectiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit.
(2) Depozitarul raspunde, in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat.
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Partile contractului de custodie
E-JURIDIC.RO
