Contestatia in anulare

Contestatia in anulare a aparut mai mult pentru motivul consacrat vicierii procedurii de citare – art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, uneori fiind pusa sub semnul intrebarii chiar existenta acesteia. La un moment dat, se admiteau chiar actiuni in anulare pentru acest motiv, iar in cele din urma, incepand cu anul 1948 a fost introdusa in Codul de procedura civila, alaturi de alte motive.

In practica se intalnesc frecvent contestatii in anulare inadmisibile – in sens larg – pentru ca exista tendinta justitiabilului de a exercita toate caile de atac. Contestatia in anulare este un instrument la indemana partii, avand in vedere, in primul rand, taxele judiciare de timbru relativ reduse, prevazute in aceasta materie.

Ar fi fost util, din acest punct de vedere, daca procedura filtrului prevazuta pentru recursul la Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi fost reglementata si pentru caile de atac de retractare. Motivul pentru care nu s-a mers cu aceasta procedura a filtrului prea departe a fost experienta, nu tocmai fericita, a introducerii recursului-filtru pentru o perioada scurta de timp.

Pe de alta parte, multe dintre contestatiile in anulare si revizuiri nu ajung la instanta suprema. Cu toate acestea, am apreciat ca, totusi, ar fi fost excesiva prevederea procedurii de filtru si in cazul cailor de atac de retractare. Pe viitor exista, insa, posibilitatea de a regandi acest aspect si a introduce un filtru, in functie de realitatile din practica instantelor.

* Trimiterile la dispozitiile Noului Cod de procedura civila au in vedere varianta Codului republicata in Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.


Sursa INM rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM in 2012
Prelegere sustinuta de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI