Fiducia presupune transferul temporar al unor drepturi sau a dreptului de proprietate asupra unor bunuri, prezente sau viitoare, de la o persoana fizica sau juridica (numita constituitor) catre o alta persoana (numita fiduciar), pentru ca bunurile sau drepturile astfel transferate sa fie administrate in interesul unui beneficiar, urmand ca, la incetarea fiduciei, sa fie transmise de catre fiduciar beneficiarului.
Calitatea de beneficiar al fiduciei poate reveni unui tert, dar si constituitorului sau fiduciarului. Cel mai important element al fiduciei este acela ca bunurile sau drepturile transmise fiduciarului formeaza in patrimoniul acestuia o masa distincta, ce nu poate fi urmarita de creditorii fiduciarului decat pentru obligatii nascute in legatura cu gestionarea bunurilor sau drepturilor respective. Nici creditorii constituitorului nu pot urmari bunurile sau drepturile transmise prin fiducie, decat in cazul in care sunt titularii unor drepturi de garantie reala, constituite asupra bunurilor sau drepturilor respective inainte de transmiterea lor prin contractul de fiducie.
Fiduciarul devine proprietar al bunurilor, respectiv titular al drepturilor ce ii sunt transmise prin fiducie de catre constituitor. Cu toate acestea, poate sa exercite aceste drepturi doar in conformitate cu scopul stabilit de catre constituitor si pentru o durata determinata, ce nu poate depasi 33 de ani.
Fiducia este creata prin contract incheiat in forma autentica de catre constituitor si fiduciar, sau prin lege.
In afara obligatiei de incheiere a contractului de fiducie in forma autentica, art. 780 din Noul Cod Civil prevede si necesitatea inregistrarii acestui contract la organele fiscale competente sa administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului; in cazul in care masa patrimoniala fiduciara contine drepturi reale asupra unor bunuri imobile, contractul de fiducie trebuie inregistrat si la compartimentele de specialitate ale autoritatilor publice locale in raza carora se afla imobilele respective, precum si in cartea funciara. Neindeplinirea formalitatilor de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la incheierea contractului de fiducie va atrage nulitatea absoluta a contractului de fiducie.
Spre deosebire de fiducie, trust-ul poate fi incheiat in conditii mai putin riguroase, fiind necesara doar exprimarea fara echivoc a vointei constituitorului. Intrucat nu este necesar acordul trustee-ul (echivalentul fiduciarului), trust-ul poate fi constituit si prin testament.
In cadrul fiduciei, constituitor poate fi orice persoana fizica sau juridica. Deoarece fiducia presupune transmiterea unor drepturi, constituitorul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. In cazul constituitorilor persoanelor juridice, decizia cu privire la incheierea contractului de fiducie va trebui adoptata de catre organele de conducere sau administrare, cu respectarea dispozitiilor statutare si legale incidente in functie de valoarea bunurilor si drepturilor transmise, sau de identitatea beneficiarului (spre exemplu, in cazul in care o societate comerciala pe actiuni va incheia, in calitate de constituitor, un contract de fiducie prin care il desemneaza drept beneficiar pe administratorul sau, vor fi incidente dispozitiile art. 150 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, iar pentru incheierea contractului ar putea fi necesara obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare a actionarilor).
Daca orice persoana fizica sau juridica poate fi constituitor, in calitate de fiduciar vor putea actiona doar institutiile de credit, societatile de investitii si de administrare a investitiilor, societatile de servicii de investitii financiare, societatile de asigurare si de reasigurare, precum si notarii sau avocatii. Şi sub acest aspect fiducia difera de trust, unde orice persoana fizica sau juridica poate actiona drept trustee.
Potrivit art. 777 din Noul Cod Civil, atat constituitorul, cat si fiduciarul, pot avea calitatea de beneficiar al fiduciei. O posibila controversa ar putea insa aparea cu privire la cumularea calitatii de constituitor cu cea de fiduciar. Din definitia data de art. 773 din Noul Cod Civil, rezulta ca fiducia presupune instrainarea (transferul) unor drepturi de catre constituitor catre fiduciar. Aceeasi concluzie este sustinuta si de dispozitiile art. 780 alin. (4) din Noul Cod Civil, care se refera la necesitatea respectarii cerintelor speciale de forma, atunci cand anumite drepturi sunt transmise de catre constituitor catre fiduciar, precum si de prevederile referitoare la obligatiile fiduciarului in legatura cu indeplinirea scopului fiduciei. Cu toate acestea, potrivit dispozitiilor legale generale referitoare la patrimoniile de afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, nu constituie o instrainare (art. 32 din Noul Cod Civil). S-ar putea astfel sustine ca ar fi posibila crearea unei mase patrimoniale de afectatiune fiduciara chiar in cadrul patrimoniului constituitorului, care ar putea cumula calitatea de fiduciar (in cazul in care indeplineste conditiile prevazute de lege) cu cea de constituitor. Desi ar putea fi aduse argumente in favoarea acestei interpretari, credem ca nu este posibila cumularea calitatii de constituitor cu cea de fiduciar, avand in vedere conditiile care trebuie intrunite pentru constituirea in mod valabil a unei fiducii: incheierea unui contract, ceea ce presupune acordul de vointa al cel putin doua persoane, respectarea intereselor creditorilor, etc.
Tocmai pentru a permite utilizarea cat mai diversa a acestei institutii, Codul Civil nu detaliaza scopul pentru care fiducia poate fi constituita. Singura conditie impusa este aceea ca fiducia sa nu reprezinte o liberalitate (transfer cu titlu gratuit al unor bunuri sau drepturi) facuta de constituitor in favoarea beneficiarului. Ratiunea acestei limitari (prevazute ca atare si in Codul Civil francez) pare a fi protejarea intereselor succesorilor constituitorului si ale creditorilor acestuia, care ar putea fi afectati de diminuarea patrimoniului constituitorului. Deoarece contractul de fiducie va fi nul in cazul in care, prin intermediul sau, constituitorul va face o liberalitate in favoarea beneficiarului, este recomandabil ca, pentru a preveni o asemenea calificare, contractul de fiducie sa includa detalii cu privire la motivul care l-a determinat pe constituitor sa incheie operatiunea respectiva.
Aceasta interdictie de utilizare a fiduciei in scopul realizarii unor liberalitati reprezinta una dintre principalele diferente care exista intre fiducie si trust; din acest motiv, fiducia nu va putea fi utilizata in multe dintre cazurile in care trust-ul isi gaseste aplicare (spre exemplu, alocarea de bunuri sau fonduri in vederea realizarii unor activitati in scop caritabil, sau in scopul gratificarii unui membru al familiei constituitorului, etc.)
Autor: Oana Ureche
