Raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Instanta competenta

Articolul 52 alin.(3) din Constitutie stabileste raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul in care s-au produs, fara ca textul sa priveasca doar prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, la care se refera in mod expres

articolul 2 alin.(1) lit. h C.proc.civ.

Acest text este de stricta interpretare si nu priveste prejudiciile produse prin neefectuarea de catre organul de urmarire penala a actelor de procedura necesare pornirii procesului penal. Aplicarea sa presupune existenta unui proces penal, in cursul caruia s-au savarsit erori judiciare prin care au fost cauzate prejudicii titularului cererii.

Astfel, actiunea avand ca obiect repararea pagubelor produse prin faptul ca procurorul nu s-a sesizat din oficiu cu privire la savarsirea unor infractiuni, este, conform art. 1 alin.(1) C.proc.civ., de competenta judecatoriei si nu tribunalului.

(Sursa: ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2600 din 16 aprilie 2008)

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Buzau, reclamatul C.G.E. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, pentru ca paratul sa fie obligat sa-i plateasca suma de 200.000 lei RON, reprezentand daune morale pentru neindeplinirea indatoririlor legale de catre procuror.

Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 1000 alin.(3) Cod civil, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, art. 21 alin.(1) si art. 52 alin.(3) din Constitutia Romaniei, art. 54 alin. (1) si alin.(2) si art. 56 din Decretul nr. 31/1954.

Judecatoria Buzau, prin sentinta civila nr. 4944 din 23 octombrie 2006, a declinat competenta de solutionare a actiunii in favoarea Tribunalului Buzau, retinand ca, potrivit art. 52 alin.(3) din Constitutie, statul raspunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in procesele penale, ca principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale se aplica tuturor victimelor unor asemenea erori si ca, potrivit art. 2 alin.(1) pct. 1 lit. h Cod procedura civila, „tribunalul judeca in prima instanta cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in dosarele penale”.

Tribunalul Buzau, prin sentinta civila nr. 537 din 4 mai 2007, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, precum si actiunea formulata de reclamant.

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate pentru examenul de titularizare - Consiliere psihopedagogica

Vezi AICI detalii

Prin decizia civila nr. 349 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiesti a respins apelul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte, retinand ca, initial, reclamantul a cerut ca paratul sa fie obligat la plata sumei de 200.000 lei daune morale pentru neindeplinirea de catre procuror a obligatiei sale legale, constand in sesizarea din oficiu cu privire la savarsirea unor infractiuni, iar, ulterior, si-a modificat actiunea, precizand ca isi intemeiaza cererea pe art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si a cerut sa se constate ca procurorul nu si-a indeplinit indatoririle de serviciu, incalcandu-i dreptul la un proces echitabil.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul care, invocand art. 304 pct. 8 si pct.9 C.proc.civ., a aratat ca instantele au interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbandu-i natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic, iar hotararile sunt lipsite de temei legal si au fost date cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

A sustinut recurentul, ca s-a adresat justitiei, invocand art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, deoarece organul de urmarire penala nu s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunile care rezultau din declaratiile martorilor audiati intr-un dosar de revizuire, si a precizat ca nu a sesizat instanta pentru repararea pagubelor produse prin erori judiciare (art. 504-507 Cod procedura penala).

Inalta Curte, din oficiu, a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 Cod procedura civila.

Analizand recursul in raport de sustinerile recurentului si de motivul de recurs invocat din oficiu, s-a constatat ca este fondat.

Recurentul a invocat art. 304 pct. 8 si pct.9 C.proc.civ., insa sustinerile acestuia privitoare la calificarea juridica a actiunii (si nu interpretarea actului juridic dedus judecatii, in sensul art. 304 pct. 8 C.proc.civ.) fac posibila incadrarea in art. 304 pct. 5 C.proc.civ., iar, fata de obiectul actiunii, asa cum a fost determinat de reclamant si de prevederile art. 1 si urm. C.proc.civ., competenta sa solutioneze pricina in prima instanta este judecatoria si nu tribunalul.

Art. 2 alin. (1) lit. h C.proc.civ. stabileste competenta tribunalului pentru solutionarea in prima instanta a „cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale”.

In prezenta cauza, cererea cu care a fost investita prima instanta nu are obiectul prevazut de textul citat.

Recurentul nu a invocat faptul ca i s-a produs un prejudiciu „prin erori judiciare savarsite intr-un proces penal”, pentru a fi incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h Cod procedura civila.

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Buzau si prin cererea depusa la tribunal, reclamantul a sustinut ca exista obligatia procurorului, stabilita de art. 221 alin.(1) C.proc.pen., constand in sesizarea din oficiu cu privire la savarsirea infractiunilor care, in opinia sa, rezulta din declaratiile martorilor audiati la data de 2 decembrie 1998 si ca prin neindeplinirea acestei obligatii de serviciu i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil.

In actiune, au fost invocate prevederile art. 1000 alin.(3) C.civ., art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, art. 21 alin. (1) si art. 52 alin. (3) din Constitutie, art. 54 alin. (1) si alin.(2) si art. 56 din Decretul nr. 31/1954, iar prin cererea precizatoare s-a invocat art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, facandu-se referiri si la art. 11 alin. (1) si  alin.(2) si art. 20 din Constitutie si art. 998 C.civ.

Reclamantul nu a invocat art. 504-507 C.proc.pen., iar textele invocate de acesta nu reglementeaza raspunderea statului numai pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.

Articolul 52 alin.(3) din Constitutie stabileste raspunderea patrimoniala a

statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul in care s-au produs, fara ca textul sa priveasca doar prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, la care se refera in mod expres articolul 2 alin.(1) lit. h C.proc.civ., text care este de stricta interpretare si care nu priveste prejudiciile produse prin neefectuarea de catre organul de urmarire penala a actelor de procedura necesare pornirii procesului penal.

Aplicarea acestui text presupune existenta unui proces penal, in cursul caruia s-au savarsit erori judiciare prin care au fost cauzate prejudicii titularului cererii, iar in prezenta cauza s-a cerut repararea pagubelor produse prin faptul ca procurorul nu s-a sesizat din oficiu cu privire la savarsirea unor infractiuni si nu prin erori judiciare savarsite in procese penale, in sensul art. 504-507 C.proc.pen., asa cum gresit s-a retinut prin sentinta primei instante, pastrata prin decizia instantei de apel.

De altfel, reclamantul a precizat ca nu a sesizat instanta pentru pagubele produse prin erori judiciare, neinvocand art. 504-507 C.proc.pen.

Fata de obiectul actiunii formulate de reclamant, nu sunt incidente

prevederile art. 2 alin.(1) lit. h C.proc.civ., iar, fata de suma de 200.000 lei RON ceruta ca dauna morala, competenta solutionarii cererii apartine, conform art. 1 alin.(1) C.proc.civ., judecatoriei.

Prin urmare, sentinta primei instante, data de tribunal cu incalcarea competentei judecatoriei, este nelegala. De asemenea, este nelegala si decizia instantei de apel, prin care a fost pastrata sentinta pronuntata de tribunal.

Pentru considerentele expuse, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C.proc.civ., conform art. 312 alin.(3) C.proc.civ., a fost admis recursul declarat de reclamant si au fost casate hotararile pronuntate de tribunal si de instanta de apel iar, conform art. 304 alin.(6) C.proc.civ., dosarul s-a trimis spre judecare, Judecatoriei Buzau.