CJUE: Germania NU a oferit ilegal ajutoare de stat unor companii

In 2012, prin legea privind energiile regenerabile (EEG 2012), Germania a introdus un sistem de sprijin in favoarea intreprinderilor care produc energie electrica din surse de energie regenerabile si din gaz de mina (denumita in continuare "energie electrica EEG”).

Aceasta lege garanta acestor producatori un pret mai mare decat pretul pietei. Pentru a finanta aceasta masura de sprijin, ea prevedea o „contributie EEG” in sarcina furnizorilor care aprovizionau clientii finali, care, in practica, era repercutata asupra acestora din urma.

Anumite intreprinderi, precum intreprinderile mari consumatoare de energie electrica din industria producatoare, puteau insa beneficia de o plafonare a acestei contributii (repercutate), pentru a le proteja competitivitatea la scara internationala. Contributia EEG trebuia sa fie platita operatorilor de retele de transport interregional de inalta si de foarte inalta tensiune (OTS) obligati sa comercializeze energie electrica EEG.

Prin decizia din 25 noiembrie 20144, Comisia a constatat ca EEG 2012 continea ajutoare de stat, pe care le-a aprobat totusi intr-o mare masura. Potrivit Comisiei, desi sprijinul acordat intreprinderilor producatoare de energie electrica EEG constituie un ajutor de stat, acesta este totusi compatibil cu dreptul Uniunii. Ea a calificat, de asemenea, drept ajutor de stat reducerea contributiei EEG pentru intreprinderile mari consumatoare de energie electrica. Considerand ca marea parte a acestor reduceri era compatibila cu dreptul Uniunii, Comisia a dispus recuperarea doar a unei parti limitate din acestea. Germania a formulat o actiune impotriva acestei decizii in fata Tribunalului Uniunii Europene, actiune pe care Tribunalul a respins-o prin Hotararea din 10 mai 2016.

Germania a declarat, in aceste conditii, recurs impotriva acestei hotarari in fata Curtii de Justitie. Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea admite recursul si anuleaza atat hotararea Tribunalului, cat si decizia Comisiei.

Potrivit Curtii, Tribunalul a conchis in mod eronat ca fondurile generate de contributia EEG constituiau resurse de stat. Rezulta de aici ca lipseste un element necesar pentru calificarea drept „ajutor” a avantajelor care rezulta din mecanismele instituite prin EEG 2012.

Pe de o parte, contributia EEG nu poate fi asimilata unei taxe, dat fiind ca EEG 2012 nu obliga furnizorii care aprovizioneaza clientii finali sa repercuteze asupra acestora din urma cuantumurile platite cu titlu de contributie EEG. Faptul ca, „in practica”, sarcina financiara care rezulta din contributia EEG era repercutata asupra clientilor finali nu este suficient in aceasta privinta.

Pe de alta parte, Tribunalul nu a stabilit ca statul detinea o putere de dispozitie asupra fondurilor generate de contributia EEG si nici macar ca el exercita un control public asupra OTS insarcinati cu gestionarea acestor fonduri.

Curtea subliniaza in special ca imprejurarea ca fondurile provenite din contributia EEG sunt destinate exclusiv finantarii sistemelor de sprijin si de compensare, in temeiul dispozitiilor EEG 2012, tinde mai degraba sa demonstreze tocmai ca statul nu era in masura sa dispuna de aceste fonduri, adica sa decida o destinatie diferita in privinta lor. In plus, desi elementele retinute de Tribunal permit efectiv sa se concluzioneze ca autoritatile publice exercita un control asupra bunei aplicari a EEG 2012, ele nu permit, in schimb, sa se retina existenta unui control public asupra fondurilor generate de contributia EEG.

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Teste REZOLVATE pentru examenul de titularizare Limba si Literatura engleza

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca Comisia nu a demonstrat ca avantajele prevazute de EEG 2012 implicau resurse de stat si constituiau, prin urmare, ajutoare de stat. Curtea anuleaza, in consecinta, nu numai hotararea Tribunalului, ci si decizia Comisiei.

Curtea de Justitie poate fi sesizata cu un recurs, limitat la chestiuni de drept, impotriva unei hotarari sau ordonante a Tribunalului. In principiu, recursul nu are efect suspensiv. Daca este admisibil si intemeiat, Curtea anuleaza decizia Tribunalului. Atunci cand cauza se afla in stare de judecata, Curtea poate sa solutioneze ea insasi in mod definitiv litigiul. In caz contrar, ea trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este legat de decizia pe care Curtea a pronuntat-o in  recurs.