Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizie privind pretentii civile in procesul penal
Inalta Curte a statuat ca declaratia ulterioara a inculpatului, facuta la sfarsitul cercetarii judecatoresti, in care a aratat ca este de acord cu pretentiile civile numai in masura dovedirii acestora, nu poate avea consecinte juridice.
Decizia nr. 702/2012 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Dosar nr. 1837/104/2010
Sedinta publica din 13 martie 2012
Prin sentinta penala nr. 54 de la 22 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Olt, s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat, din infractiunea de tentativa de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) si (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) si alin. (2) C. pen., in infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neintemeiata.
In baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) si (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. si alin. (2) C. pen. cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la 4 ani si 6 luni inchisoare, pedeapsa principala si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen., dupa executarea pedepsei principale.
In baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen., pe durata executarii pedepsei.
In baza art. 350 C. proc. pen., s-a mentinut masura arestarii preventive, iar in baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa timpul retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 12 mai 2010, la zi.
S-a admis actiunea civila promovata de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova si, in baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2002, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3669,39 lei, reactualizata la data platii efective, reprezentand cheltuieli de spitalizare; s-a admis in parte actiunea civila promovata de partea civila B.C. si, in baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 si art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei, reprezentand daune morale; in baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 2287 lei, din care, 1000 lei avansati la urmarirea penala, 1000 lei avansati pe parcursul cercetarii judecatoresti, 187 lei contravaloare expertiza medico-legala avansata din fondurile Ministerului Justitiei si 100 lei reprezentand onorariu avocat oficiu; in baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1255,26 lei, cheltuieli de judecata catre partea vatamata B.C.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt nr. 185/P/2010, s-a dispus trimiterea in judecata - in stare de arest preventiv - a inculpatului G.M., pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
In fapt s-au retinut urmatoarele:
Pe raza localitatii Cezieni, jud. Olt, in extremitatea nordica a satului Bondrea, se afla un izlaz comunal ce este asezat intre padurile Elias si Preajba de Padure, izlaz care are o suprafata de peste 50.000 mp. Pe acest izlaz, despartit de paraul Teslui, cetatenii localitatii Cezieni, merg la pasunat cu animalele. Desi sezonul de pasunat animale pe izlaz, incepe la data de 1 mai, in ziua de 18 aprilie 2010, partea vatamata B.C., a plecat de la domiciliu sau in jurul orelor 10,00 si s-a deplasat cu oile in apropierea padurii Elias, acolo unde in jurul orelor 13,00 a sosit inculpatul, cu cele 2 vite ale sale. Pe fondul unor discutii anterioare contradictorii, determinate de neintelegerile cu privire la timpul si locul in care sa-si pasuneze animalele, observand-o pe partea vatamata, inculpatul s-a deplasat in locul in care aceasta era prezenta si i-a reprosat din nou prezenta cu oile si caprele pe izlaz, context in care partea vatamata si-a exprimat verbal dreptul pe care il are, in acest sens, ca toti ceilalti cetateni. In acest context conflictual, inculpatul i-a aplicat partii vatamate o lovitura cu cutitul in zona abdominala si, observand starea grava in care se gasea victima, care a inceput sa sangereze, si-a luat cele 2 animale pe care le avea la pasunat si a plecat spre domiciliul sau, dupa ce, mai intai, a aruncat cutitul in paraul Teslui, situat in imediata apropiere a locului in care se gaseau.
Partea vatamata a reusit sa se deplaseze pe un drum de tara, acolo unde a fost gasita de minorii C.M. si C.I., care au sesizat familia acesteia, dar si organele de politie si cele medicale, victima fiind transportata la Spitalul nr. 1 Craiova, unde a fost internata in sectia chirurgie in perioada 18 aprilie - 28 aprilie 2010, cu diagnosticul „Plaga penetranta toraco-abdominala sp.VIII intercostal stang. Hemoperitoneu. Soc hemoragie. Agresiune fizica prin arma alba. Plaga transfixianta hepatic lob stang segment III. Plaga de corp de pancreas cu sectiunea arterei splenice. Hematom pancreatic".
Leziunile traumatice prezentate de partea vatamata in data de 18 aprilie 2010, produse prin lovire cu un corp taietor-intepator, posibil cutit, au necesitat 25-30 zile ingrijiri medicale, fiind de natura a pune in primejdie viata acesteia.
Raportul de noua expertiza medico-legala nr. 770/A5 din 11 februarie 2011, efectuat in cauza, a confirmat concluziile raportului de constatare medico legala nr. 1475/A1 din 6 mai 2010 efectuat de Institutul de Medicina Legala Craiova in faza de urmarire penala, in plus stabilindu-se ca este vorba de o singura lovitura aplicata, cu interesarea ficatului, splinei si pancreasului, care a determinat pierderea unui organ (splenectomie), partea vatamata nemaiputand face insa obiectul expertizei medicale din punct de vedere al capacitatii de munca, fiind pensionata.
Instanta de fond a inlaturat apararea inculpatului relativa la atitudinea provocatoare, chiar agresiva a partii vatamate, in conditiile in care aceasta sustinere a fost singulara, nefiind confirmata de nici un alt mijloc de proba, neputandu-se retine deci ca in ziua de 18 aprilie 2010, inculpatul ar fi fost atacat de cainii partii vatamate, apoi de catre aceasta, cu un topor.
S-a constatat ca, in drept, fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat, fapta prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., art. 174 alin. (1) si (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) si alin. (2) C. pen., respingandu-se cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat, ca fiind neintemeiata.
In ceea ce priveste latura civila a procesului penal, instanta de fond a constatat in esenta ca in raport de mijloacele de proba administrate in cauza, sub aspectul dovedirii pretentiilor civile solicitate de partea vatamata si de manifestarea inculpatului referitoare la aceasta imprejurare, precum si de concluziile raportului de noua expertiza medico-legala, prejudiciul material pretins nu a fost dovedit, actiunea civila fiind admisa in parte, respectiv numai sub aspectul daunelor morale solicitate.
Referitor la cuantumul daunelor morale, s-a apreciat ca trauma psihica suferita de partea civila este evidenta, prejudiciul moral suferit determinand angajarea raspunderii civile a inculpatului pentru plata sumei de 25.000 lei, cuantificata, ca fiind de natura a-1 acoperi in mod just si integral.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel, in termen legal, atat Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, cat si partea civila B.C., precum si inculpatul G.M.
Parchetul de pe langa Tribunalul Olt a criticat individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, solicitand majorarea acesteia in raport de circumstantele in care a fost savarsita fapta. Apelul partii civile a vizat atat latura penala cat si cea civila, solicitandu-se majorarea pedepsei si admiterea pretentiilor civile astfel cum acestea au fost formulate.
Inculpatul G.M. a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., aratand ca nu a actionat cu intentia de a ucide partea civila, si, in subsidiar reducerea pedepsei la care a fost condamnat, in raport de circumstantele personale, cu privire la latura civila, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat, intrucat nu au fost dovedite de partea civila.
Prin decizia penala nr. 203 din 17 Octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova, sectia penala si pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt si partea civila, a desfiintat sentinta apelata sub aspectul laturii penale, majorand pedeapsa aplicata inculpatului G.M., la 5 ani si 6 luni inchisoare.
Au fost mentinute celelalte dispozitii din sentinta penala atacata, fiind respins ca nefondat, apelul inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul, a constatat ca prima instanta a retinut o situatie de fapt exacta, bazata pe un material probatoriu just apreciat, in baza caruia faptei inculpatului i-a fost data o incadrare juridica legala in prevederile infractiunii de tentativa de omor calificat prev de art. 20 rap la art. 174 alin. (1) si (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) si (2) C. pen.
S-a constatat ca, din probele administrate atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti, rezulta starea de fapt retinuta de prima instanta si vinovatia inculpatului pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat, fapta savarsita la 18 aprilie 2010, cand, pe fondul unor discutii anterioare contradictorii, determinate de neintelegeri si cele determinate la timpul si locul in care sa-si pasuneze animalele, inculpatul i-a reprosat partii vatamate faptul ca se afla cu oile si caprele pe izlaz, dupa care i-a aplicat acesteia o lovitura cu cutitul in zona abdominala, provocandu-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile ingrijiri medicale si au pus in primejdie viata partii vatamate.
Din raportul de constatare medico-legala din 06 mai 2010 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova si raportul de noua expertiza medico-legala intocmit de acelasi institut la data de 11 noiembrie 2011, Curtea de apel a retinut ca leziunile traumatice prezentate de partea vatamata s-au produs prin lovire cu un corp taietor-intepator, posibil cutit, fiind aplicata o singura lovitura cu interesarea splinei, ficatului si pancreasului, leziunile traumatice produse punandu-i in primejdie viata partii vatamate, care prezinta infirmitate fizica prin pierderea unui organ (splenectomie).
In contextul actelor medicale existente la dosar, s-a apreciat ca apararea apelantului-inculpat, in sensul ca a aplicat o singura lovitura partii vatamate, insa nu i-a fracturat coasta, acest rezultat provocandu-i-se in cursul anului 2009, in cursul unui alt conflict dintre partea vatamata si o alta persoana, nu poate fi retinuta, avand in vedere ca, perioada 18 aprilie 2010 -28 aprilie 2010, partea vatamata a fost internata la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova - Sectia Chirurgie III cu diagnosticul „plaga penetranta toraco-abdominala s.p. VIII i.c. stang. Hemoperitoneu. Plaga transfixianta hepatica lob stang segmentul III. Plaga de corp de pancreas cu sectiunea arterei splenice. Hematom pancreatic. Hematom retroperitoneal masiv. Soc hemoragie. Fractura coasta a IX stanga. Agresiune fizica cu arma alba".
In ceea ce priveste solicitarea de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala grava, Curtea a constatat ca simplul fapt ca inculpatul a aplicat o singura lovitura partii vatamate, nu poate conduce la concluzia ca nu a actionat cu intentia de a ucide partea vatamata. Relevante pentru caracterizarea juridica a unei fapte ca tentativa de omor sau ca vatamare corporala, sunt imprejurarile in care a fost comisa fapta, natura instrumentului cu care a fost lovita partea vatamata (in cauza de fata, s-a folosit un cutit, deci un instrument apt de a ucide), intensitatea loviturii (in cauza de fata, lovitura a fost de o mare intensitate, avand in vedere leziunile produse partii vatamate), regiunea corpului in care a fost aplicata lovitura (in cauza de fata, conform mentiunilor din actele medico-legale, leziunile de violenta au interesat organe cu rol vital, respectiv splina, ficatul si pancreasului), precum si consecintele cauzate (in cauza de fata, consecintele sunt cele mentionate mai sus, in prezent partea vatamata prezentand infirmitate fizica, prin pierderea unui organ, respectiv splina).
Ca urmare, s-a apreciat ca, desi a aplicat o singura partii vatamate, insa cu mare intensitate si in zona vitala a corpului, cu un instrument apt de a produce moartea, cauzandu-i leziuni care au pus in primejdie viata partii vatamate, acesta, chiar daca nu a urmarit, a acceptat posibilitatea uciderii partii vatamate si nu doar vatamarea corporala a acesteia, asa cum s-a sustinut.
Retinand vinovatia inculpatului pentru tentativa la infractiunea la omor calificat, Curtea a apreciat ca prima instanta nu s-a orientat insa la un cuantum al pedepsei care sa aiba drept consecinta recuperarea inculpatului, intrucat, ceea ce conteaza in esenta este ca pedeapsa aplicata sa aiba acea forta care sa-i arate inculpatului ca a gresit, sa-1 determine la reflectie si sa stimuleze la el dorinta ca, pe viitor, sa aiba o conduita corecta. Avand in vedere atat imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gravitatea faptei, dar si circumstantele personale invocate de inculpat in sustinerea apelului, declarat de catre acesta, respectiv varsta acestuia (68 ani), lipsa antecedentelor penale, Curtea a majorat cuantumul pedepsei stabilit de prima instanta, la 5 ani si 6 luni inchisoare, sub acest aspect, apelurile declarate de parchet si de partea civila fiind fondate.
Cu privire la motivul de apel formulat de partea civila si sustinut de catre parchet, privind gresita solutionare a laturii civile, s-a apreciat ca este nefondat, intrucat in mod corect instanta de fond a constatat ca daunele materiale solicitate de partea civila nu pot fi acordate, nefiind dovedite, inscrisurile depuse la dosar facand dovada cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta parte, cheltuieli la care inculpatul a fost obligat (desi s-a solicitat si s-a incuviintat de prima instanta proba cu martori, pentru dovedirea daunelor materiale, apelanta - parte civila, dupa mai multe termene la care i s-a pus in vedere sa indice numele martorilor, a depus la dosarul cauzei, la fila 142 dosar fond, o cerere in care arata ca solicita audierea unui singur martor, numita P.E., care a fost audiata de instanta de fond in sedinta publica din 21 septembrie 2010, din depozitia acestui martor - care este sora partii vatamate - rezultand o serie de aspecte referitoare la starea de fapt, fara nici o referire la daunele materiale solicitate de partea civila).
De asemenea, in ceea ce priveste daunele morale solicitate, s-a apreciat ca in mod corect prima instanta a stabilit cuantumul de 25.000 lei, de natura a acoperi in mod just si integral prejudiciul moral suferit de partea civila, neimpunandu-se majorarea acestui cuantum, deoarece daunele morale trebuie sa fie caracterizate prin rezonabilitate, sumele acordate cu acest titlu urmarind sa contribuie la acoperirea prejudiciului moral suferit si nicidecum la o imbogatire fara just temei.
S-a mai retinut ca si cererea privind obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice lunare - formulata de partea civila - a fost respinsa in mod corect de catre instanta de fond, intrucat, din concluziile raportului de noua expertiza medico-legala rezulta ca partea vatamata nu poate face obiectul expertizei medico-legale al capacitatii de munca, in raport de varsta acesteia, iar apelanta - parte civila nu a facut dovada ca anterior faptei inculpatului ar fi obtinut venituri suplimentare, pe care in prezent nu le mai poate desfasura.
Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs inculpatul G.M. si partea civila B.C. Inculpatul a reluat apararile formulate in apel, solicitand, cu ocazia dezbaterilor, in principal, schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 alin. (2) C. proc. pen. si, in subsidiar, reindividualizarea pedepsei. Criticile au fost incadrate in cazurile de casare prevazute de dispozitiile art. 385 alin. (1) pct. 14 si 17 C. proc. pen., cazuri de casare ce pot fi luate in discutie si din oficiu, in conditiile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen.
Partea civila si motivat recursul in scris, in termenul prevazut de dispozitiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticand solutia numai sub aspectul laturii civile. In sustinerea motivelor de recurs s-a aratat ca instantele au facut o gresita aplicare a legii, respingand cererea de acordare de despagubiri cu motivarea ca pretentiile civile nu au fost probate, in conditiile in care, in fata instantei de fond inculpatul a fost de acord sa plateasca toate cheltuielile solicitate. S-a solicitat astfel obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale si 50.000 lei daune morale.
Analizand decizia recurata atat prin prisma criticilor formulate si a cazurilor de casare in care acestea se incadreaza, cat si din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate in considerare din oficiu, conform art. 38511 alin. (3) C. proc. pen. Inalta Curte retine urmatoarele:
Asupra recursului inculpatului G.M.
In ceea ce priveste cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. recurentul critica incadrarea juridica retinuta de catre ambele instante, reluand apararile formulate pe parcursul intregului proces penal, in sensul ca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de dispozitiile art. 182 alin. (2) C. pen., in raport de imprejurarea ca nu a actionat cu intentia de a suprima viata victimei.
Inalta Curte constata ca, in baza probatoriului administrat, atat tribunalul cat si curtea de apel au retinut ca situatie de fapt ca, la 18 aprilie 2010, pe fondul unor discutii contradictorii, determinate de neintelegeri cu privire la timpul si locul in care sa-si pasuneze animalele, inculpatul i-a reprosat partii vatamate faptul ca se afla cu oile si caprele pe izlaz, dupa care i-a aplicat acesteia o lovitura cu cutitul in zona abdominala, provocandu-i leziuni traumatice ce au interesat splina, ficatul si pancreasul, conducand la pierderea unui organ (splenectomie), leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile ingrijiri medicale si care i-au pus viata in primejdie.
Inalta Curte constata ca incadrarea juridica este in concordanta cu situatia de fapt retinuta, in drept fapta inculpatului intrunind elementele constitutive ale infractiunii de tentativa de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Asa cum in mod constant s-a statuat in practica Inaltei Curti, esentiala pentru incadrarea juridica in una din cele doua infractiuni in discutie este stabilirea formei si modalitatii vinovatiei cu care s-a savarsit fapta. Astfel, daca in cazul infractiunii de vatamare corporala grava faptuitorul actioneaza cu intentia generala de vatamare, in cazul tentativei la omor acesta actioneaza cu intentia de ucidere, intentie ce poate fi directa sau indirecta, dupa cum autorul, prevazand moartea victimei, a urmarit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezulta chiar din modul de savarsire a faptei, din materialitatea actiunii (dolus ex re), care evidentiaza pozitia psihica a faptuitorului. Practica judiciara a stabilit ca folosirea unor instrumente apte sa conduca la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, in zone vitale ale corpului demonstreaza neindoielnic intentia de a ucide.
In prezenta cauza, se constata ca modalitatea de savarsire a faptei, constand in lovirea victimei cu un cutit intr-o zona anatomica vitala (zona toraco-abdominala), lovitura puternica, de mare intensitate, care a avut consecinte grave (plaga penetranta in zona abdominala, cu lezarea de organe interne, leziune care a pus in primejdie viata victimei), exclude apararea inculpatului, in sensul ca nu ar fi actionat cu intentia de omor, ci cu intentia generala de vatamare. Chiar daca inculpatul nu a urmarit moartea victimei, folosirea unui instrument apt sa ucida si aplicarea loviturii cu intensitate deosebita si intr-o zona vitala, impun concluzia ca acesta a prevazut rezultatul faptei sale si acceptat posibilitatea producerii lui, imprejurari ce caracterizeaza intentia indirecta, a forma a vinovatiei.
Toate aceste aspecte au fost analizate si de instantele inferioare, stabilindu-se in mod corect incadrarea juridica a faptei in tentativa la infractiunea de omor calificat este corecta, criticile formulate sub acest aspect fiind neintemeiate.
In ceea ce priveste cea de-a doua critica a inculpatului, incadrata in cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza a II a C. proc. pen., se constata ca, in apel s-a dispus majorarea pedepsei de la 4 ani si 6 luni, la 5 ani si 6 luni inchisoare cu motivarea ca prima instanta nu s-a orientat la un cuantum al pedepsei care sa aiba drept consecinta recuperarea inculpatului, care sa il determine la reflectie si sa stimuleze dorinta ca pe viitor sa aiba o conduita corecta.
Inalta Curte apreciaza ca tribunalul a facut o corecta individualizare a pedepsei, prin raportarea circumstantelor cauzei la criteriile prevazute de dispozitiile art. 72 C. pen., pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare fiind apta sa conduca la realizarea imperativelor avute in vedere de catre instanta de apel, respectiv sa asigure reeducarea inculpatului.
In acest sens sunt avute in vedere probele in circumstantiere administrate, care au determinat ambele instante sa retina in favoarea acestuia, ca si circumstanta atenuanta, conform art. 74 lit. a) C. pen., comportamentul bun in societate anterior savarsirii infractiunii, respectiv caracterizarea facuta de primarul comunei Cezieni, jud. Olt, din care rezulta ca inculpatul este cunoscut ca o persoana linistita, corecta, care nu a incalcat regulile de convietuire sociala. Ţinand seama si de varsta inaintata a acestuia (68 de ani) dar si de pozitia procesuala de recunoastere a faptei, Inalta Curte apreciaza ca scopul pedepsei, astfel cum acesta este prevazut de dispozitiile art. 52 C. pen., va fi atins si in conditiile sanctiunii stabilite de catre Tribunalul Olt, neimpunandu-se majorarea acesteia.
In raport de aceste considerente, urmeaza sa fie admis recursul inculpatului, cu consecinta casarii deciziei si mentinerii sentintei, in ceea ce priveste solutia pronuntata asupra laturii penale.
Asupra recursului partii civile B.C.
Criticile partii civile vizeaza gresita aplicare a legii, aratandu-se ca, de vreme ce inculpatul a aratat ca este de acord cu pretentiile civile formulate, instantele nu le mai puteau respinge, cu motivarea ca acestea nu au fost probate.
Analizand hotararile recurate prin prisma cazului de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. Inalta Curte retine urmatoarele:
Inainte de citirea actului de sesizare, partea vatamata B.C. s-a constituit parte civila in procesul penal, solicitand obligarea inculpatului la plata de despagubiri civile dupa cum urmeaza: 20.000 lei reprezentand cheltuieli efectuate cu tratamentul medical, spitalizarea, alimentatia speciala, transport si cheltuieli efectuate in perioada de timp in care s-a aflat in imposibilitatea de a munci, 50.000 lei daune morale si 500 lei prestatie periodica lunara (filele 32, 33 vol. I dosar fond).
Audiat in aceeasi sedinta de judecata din 15 iunie 2010, inculpatul a precizat ca a luat cunostinta de pretentiile civile formulate de catre partea vatamata si „ inteleg sa declar ca, in situatia in care voi fi gasit vinovat, sunt de acord sa o despagubesc cu aceste sume " (fila 34, vol. I dosar fond).
La finalul cercetarii judecatoresti, in sedinta din 8 martie 2011, inculpatul este reaudiat, aratand ca „ in legatura cu pretentiile partii civile despre care am luat cunostinta cu ocazia citirii actului de sesizare, asa cum am aratat anterior, sunt de acord ca o despagubesc pe aceasta daca voi fi gasi vinovat dar si in masura dovedirii, aceeasi mentiune intelegand sa o fac si cu privire la prestatia periodica solicitata de partea civila''(fila 94 vol. II dosar fond).
Instanta de fond a cenzurat cuantumul daunelor morale, obligand inculpatul la plata sumei de 25.000 lei, respingand cererea de acordare de daune materiale, in raport de faptul ca nu au fost administrate probe din care sa rezulte cuantumul cheltuielilor efectuate de catre partea civila.
Inalta Curte retine ca, potrivit dispozitiilor art. 14 C. proc. pen. solutionarea actiunii civile in procesul penal este guvernata de dispozitiile legii civile, iar principiul de baza in procesul civil, aplicabil inclusiv in materia raspunderii civile delictuale, este cel al disponibilitatii. Acest principiu cuprinde dreptul de a porni sau nu actiune, de a determina limitele pretentiilor formulate, de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, de a achiesa la pretentii si de a stinge litigiul printr-o tranzactie, de a exercita sau nu calea de atac, etc.
Achiesarea la pretentiile reclamantului este un act de dispozitie al paratului care recunoaste pretentiile formulate impotriva sa. Avand in vedere ca actele de dispozitie, din momentul in care au fost efectuate, sunt irevocabile, astfel ca partea nu mai poate reveni asupra manifestarii sale de vointa in sensul de a retracta, recunoasterea trebuie sa fie rezultatul consimtamantului liber exprimat.
Aceste principii si-au gasit consacrarea si in dispozitiile procesual penale, prin art. XVIII pct. 2 din Legea 202/2010 fiind introdus art. 16 C. proc. pen., care, in alin. (2) si (3) statueaza ca, inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste in tot sau in parte, pretentiile civile, instanta obligand la despagubiri in masura recunoasterii, cu privire la pretentiile nerecunoscute putand fi administrate probe.
Pornind de la aceste premise legislative, Inalta Curte retine ca pozitia inculpatului din sedinta publica de la 15 iunie 2010, cand, in prezenta aparatorului ales, avocat P.E., a fost de acord cu pretentiile civile formulate de catre partea civila B.C., reprezinta un act de dispozitie asupra caruia nu mai putea reveni ulterior, in conditiile in care nu exista nici cel mai mic indiciu ca, la acel moment, consimtamantul sau ar fi fost viciat.
Ca atare, declaratia sa ulterioara, facuta la finalul cercetarii judecatoresti, cand a aratat ca este de acord cu pretentiile civile numai in masura dovedirii acestora, era lipsita de relevanta juridica, astfel ca instanta trebuia sa il oblige la despagubiri in masura recunoasterii, si nu sa cenzureze cuantumul acestora in raport de probatoriul administrat, cu atat mai mult cu cat la data pronuntarii sentintei (22 martie 2011) intrasera in vigoare modificarile aduse codului de procedura penala prin Legea 202/2010.
In raport de aceste considerente, Inalta Curte constata ca in solutionarea actiunii civile promovata de partea civila B.C. instantele au facut o gresita aplicare a legii, ceea ce atrage incidenta cazului de casare prevazut de dispozitiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., si, pe cale de consecinta, casarea in totalitate a deciziei, si, in parte a sentintei, si rejudecarea de catre instanta de recurs a laturii civile.
Avand in vedere ca, in recurs, s-a solicitat obligarea inculpatului doar la daune materiale si morale (fila 26 dosar), renuntandu-se implicit la cererea de acordare a sumei de 500 lei cu titlu de prestatie periodica, pornind de la acelasi principiu al disponibilitatii, Inalta Curte, in rejudecarea cauzei, va obliga inculpatul la 20.000 lei cu titlu de daune materiale si 50.000 lei daune morale.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si a arestarii preventive de la 10 mai 2010 la 13 martie 2012.
Conform art. 193 C. proc. pen., in raport de faptul ca recursul partii civile nu a vizat si latura penala a cauzei, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila in cuantum de 1400 lei conform chitantei nr. 8 din 28 februarie 2012 (fila 54 dosar).
Cheltuielile judiciare generate de solutionarea ambelor recursuri urmeaza sa ramana in sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., iar onorariul aparatorului din oficiu pentru inculpat se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul G.M. si de partea civila B.C. impotriva deciziei penale nr. 203 din 17 octombrie 2011 a Curtii de Apel Craiova, sectia penala si pentru cauze cu minori.
Caseaza, in totalitate, decizia penala atacata si, in parte, sentinta penala nr. 54 din 22 martie 2010 a Tribunalului Olt, sectia penala, si rejudecand:
Obliga recurentul inculpat G.M. la plata catre partea civila B.C. a sumelor de 20.000 lei cu titlu de daune materiale si 50.000 lei daune morale.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale mai susmentionate.
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului, timpul retinerii si arestarii preventive de la 12 mai 2010 la 13 martie 2012.
Obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre partea civila B.C.
Onorariul aparatorului desemnat din oficiu, in suma de 200 lei, se va plati din fondul Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata, in sedinta publica, azi 13 martie 2012.
