Prin adoptarea Legii nr. 217/2003, modificata la acest moment prin Legea nr. 25/2012 s-a avut in vedere luarea unor masuri pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, considerandu-se ca ocrotirea si sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes national.
In sensul prezentei legi, prin violenta in familie se intelege orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.
In cuprinsul articolului 21 al acestui act normativ ne sunt clar indicate formele pe care violenta in familie le poate lua si anume :
a) violenta verbala
b) violenta psihologica
c) violenta fizica
d) violenta sexuala
e) violenta economica
f) violenta sociala
g) violenta spirituala
Fiecare dintre aceste forme ale violentei este clar detaliata, aratandu-se ce anume actiuni sau inactiuni se pot incadra in una sau mai multe dintre formele de violenta mai sus enumerate.
Ca urmare, persoana care a fost supusa uneia sau mai multora dintre formele violentei familiale, in scopul inlaturarii acestor forme de violenta sau in scopul prevenirii aparitiei altor violente, poate apela la instanta de judecata, solicitand emiterea unui ordin de protectie. Prin acest ordin, instanta poate lua provizoriu, pe o perioada de maxim 6 luni de la emiterea ordinului, una sau mai multe masuri impotriva paratului agresor.
Astfel, acesta poate fi obligat la una dintre urmatoarele masuri sau restrictii :
a)evacuarea temporara din locuinta familiei
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta numai asupra unei parti a locuintei comune
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
Totodata, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala, daca este cazul luarii unei astfel de masuri. De asemenea, agresorul poate fi obligat sa urmeze consiliere psihologica, psihoterapie sau ii poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
Cererea privind emiterea ordinului de protectie trebuie sa imbrace forma prevazuta de prezenta lege si pe care o gasim ca si anexa 1. Aceasta cerere este de fapt un formular pe care reclamanta-victima trebuie sa il completeze, prin bifarea casutelor aferente fiecarei rubrici in parte. Aceasta se va depune la judecatoria din raza localitatii unde reclamanta-victima isi are domiciliul sau resedinta si va fi insotita de toate actele pe care victima isi intemeiaza cererea.
Cererea se va judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. In cazuri speciale, ordinul de protectie se poate emite chiar in aceeasi zi.
Pentru dovedirea cerererii, reclamanta-victima se poate folosi de orice mijloc de proba care sa nu necesite timp indelungat pentru administrarea lui. Astfel, pot fi aduse ca probe acte medicale din care sa rezulte afectiunile ce au aparut ca urmare a agresiunilor fizice suferite de victima sau ale bolilor psihice de care sufera agresorul, certificate medico-legale, plangeri formulate de victima impotriva agresorului, bilete de internare sau de iesire din unitati medicale, martori care sa ateste situatia de fapt sau chiar interogatoriul paratului agresor, cu privire la faptele personale ale acestuia asupra victimei sau membrilor familiei.
Dupa administrarea probelor, instanta se va pronunta asupra emiterii ordinului de protectie. Daca va considera intemeiata cererea reclamantei-victime, va emite ordinul de protectie prin care poate obliga agresorul la una sau mai multe din masurile de protectie pe care victima le-a solicitat prin cererea depusa.
Dupa emiterea ordinului de protectie, acesta se va comunica Politiei Romane in a caror raza teritoriala se afla locuinta victimei si a agresorului. Pentru punerea in executare a ordinului de protectie, politistul poate intra in locuinta familiei si in orice anexa a acesteia, cu consimtamantul persoanei protejate sau, in lipsa, al altui membru al familiei, in scopul respectarii dispozitiilor instantei.
Încalcarea oricareia dintre masurile dispuse prin ordinul de protectie constituie infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an, impacarea partilor inlaturand raspunderea penala.
La expirarea duratei pentru care s-au luat masurile de protectie, victima poate solicita emiterea unui nou ordin de protectie daca exista indicii ca, in lipsa masurilor de protectie, viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea i-ar fi puse in pericol si se impune prevenirea acestora prin emiterea unui nou ordin de protectie.
Mihaela Trusca,
Avocat
