Ce nu este avocatul general (prescurtare uzuala "AG")
Nu este nici avocat al uneia dintre parti, nici procuror, nici magistrat-asistent, nici avocat al poporului. Institutia avocatului general ca membru al CJUE este unica si reprezinta rezultatul unui compromis necesar din cauza caracterului unitar al hotararilor Curtii, pronuntate ca organ colegial, fara opinii separate. In prezent, in temeiul Art. 252 TFUE (ex-art. 222 CE), Curtea este asistata de 8 avocati generali.
Ce rol are avocatul general in procedura preliminara?
Cauzele aflate pe rolul Curtii beneficiaza de doua contributii impartiale, independente una fata de cealalta: cea a judecatorului-raportor, care ghideaza Curtea de-a lungul fazelor procedurale ale cauzei si redacteaza proiectul de hotarare, si cea a avocatului-general, care ofera intregii Curtii (inclusiv judecatorului-raportor) o analiza legala detaliata a problemelor cu care Curtea a fost sesizata, urmata de o solutie motivata, de care Curtea nu este insa tinuta.
In concluziile sale, prezentate la finalul procedurii, AG stabileste in detaliu cadrul de fapt si de drept al cauzei, examineaza toate sustinerile participantilor la procedura, eventual abordeaza probleme care nu au fost ridicate, dar care i se par importante in cauza si procedeaza la o cercetare proprie a normelor nationale in discutie, care poate include articole si lucrari de specialitate.
Avocatii generali sunt avangardistii sistemului – prin contributia lor creativa, identifica inconsecventele din jurisprudenta si semnaleaza momentele si situatiile in care apreciaza ca se impune o nuantare sau o schimbare a jurisprudentei.
Ce importanta au concluziile AG pentru practicieni?
Avand in vedere ca, potrivit unui studiu, concluziile AG sunt urmate de catre Curte in aproximativ 88% din cazuri, de indata ce se publica in cauza care prezinta interes avem un preview destul de sigur al raspunsului pe care il va da Curtea la intrebarile adresate.
In al doilea rand, concluziile contin de multe ori un rezumat comentat si critic al jurisprudentei Curtii in materie, cu trimiteri la hotararile de referinta si cu reflectii asupra elementelor care disting unele cauze de altele, extrem de utile pentru practicieni, unele de-a dreptul didactice. Pentru acest motiv, in unele state membre, opiniile juridice exprimate in concluziile AG au inceput sa fie discutate si chiar citate in litigii nationale.
Apoi, hotararea Curtii nu abordeaza intotdeauna toate problemele ridicate, iar motivarea poate fi uneori frustrant de laconica, din diverse motive (unul notabil este ca hotararile sunt unitare, nu pot fi exprimate eventualele opinii separate). Concluziile AG, traduse in toate limbile oficiale si publicate ca si hotararea, dau consistenta hotararilor si explica unele motive. O citire atenta poate chiar dezvalui opiniile divergente din interiorul Curtii sau cel putin si celelalte puncte de vedere luate in considerare.
Nu in ultimul rand, avocatii generali nu se afla sub aceeasi constrangere precum Curtea in ceea ce priveste stilul redactarii. In fond, ei scriu o opinie legala educata, de aceea sunt liberi sa manifeste un stil neconstrans de grija pe care trebuie sa o aiba Curtea in exprimare. Fiecare dintre ei juristi eminenti, avocatii generali au dezvoltat stiluri personale, marcate de cultura juridica in care s-au format profesional. Exercitiul intelectual pe care il reprezinta fiecare opinie legala reprezinta o sursa bogata pentru oricine este interesat nu numai in directia de dezvoltare a dreptului Uniunii Europene, dar si in cunoasterea culturilor juridice ale celorlalte state, ghidate de un jurist de exceptie, cu o perspectiva panoramica.
