NCPC: Partile

Privitor la partile din procesul civil, un element de noutate este adus prin intermediul art. 55 alin. (2)18 [actualul art. 41 alin. (2) CPC 1865], referitor la capacitatea procesuala activa a asociatiilor, societatilor sau altor entitati fara personalitate juridica (de exemplu, sucursale, agentii, puncte de lucru, reprezentante), constituite conform legii. In prezent, acestea pot sta in judecata doar in calitate de parate si numai daca au organe proprii de conducere, pe cand, conform noului Cod de procedura civila, pot avea calitatea de reclamante, deci pot sta in proces ca parte, singura conditie incidenta fiind aceea de a fi constituite conform legii.

Referitor la instituirea unui curator special, art. 57 alin. (3) NCPC indice 19 precizeaza ca „numirea curatorilor speciali se va face de catre instanta care judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca”. Prin urmare, la fiecare dintre instantele judecatoresti, baroul va trebui sa puna la dispozitie o lista de avocati spre a fi desemnati, la nevoie, curatori.

Articolul 58 NCPC indice 20 – „persoanele care sunt impreuna reclamante sau parate – conditii de existenta” prin ultima sa teza extinde cazurile de coparticipare activa si pasiva, si la ipotezele in care „drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza ori daca intre ele exista o stransa legatura”. Noua reglementare vine sa acopere situatii aparute in practica in care, de exemplu, o persoana juridica a incheiat contracte similare cu un numar foarte mare de persoane fizice, ulterior acestea s-au dovedit a fi debitori rau-platnici iar in cererea de chemare in judecata creditorul a indicat toate persoanele fizice care aveau calitatea de debitor. O atare solutie devine posibila acum prin prisma dispozitiilor art. 58 NCPC, nefiind recunoscuta ca si caz de coparticipare procesuala pe temeiul art. 47 CPC 1865. In privinta celorlalte aspecte, regimul coparticiparii procesuale ramane acelasi.

In ceea ce priveste alte persoane care pot lua parte la judecata, au fost evocate dispozitiile art. 60 NCPC indice 21 care, dincolo de modificarile de natura terminologica (consacrarea notiunii de interventie voluntara, in locul celei de interventie in interes propriu, respectiv interventie accesorie, in loc de interventie in interesul unei parti) aduce si cateva elemente de noutate. Astfel, in alin. (2), definind interventia principala, se precizeaza ca aceasta presupune ca intervenientul sa pretinda „pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta”; se observa ca nu mai este necesara o identitate, totala sau partiala intre obiectul cererii de chemare in judecata/al cererii reconventionale si obiectul interventiei principale, ci este suficienta o stransa legatura juridica intre acestea, care sa justifice solutionarea impreuna a cererii principale si a celei de interventie principala.

Prin art. 63 alin. (1) NCPC indice 22 legiuitorul s-a conformat practicii, stabilind ordinea procedurala fireasca a comunicarii cererii de interventie, urmata de admiterea in principiu, diferit de reglementarea din Codul de procedura civila de la 1865, in care mai intai intervine incuviintarea in principiu si abia apoi comunicarea. Potrivit alin. (3), incheierea interlocutorie de admitere in principiu poate fi atacata odata cu fondul, in schimb, incheierea de respingere a cererii de interventie (principala sau accesorie) ca inadmisibila poate fi atacata numai cu apel, in 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa, daca s-a dat in prima instanta si numai cu recurs la instanta ierarhic superioara daca incheierea s-a pronuntat in apel [alin. (4)].

Referitor la aceasta din urma dispozitie, au fost formulate cateva precizari. O precizare, cu caracter general, a vizat faptul ca, in Noul Cod de procedura civila, ori de cate ori intalnim formularea potrivit careia calea de atac este numai apelul, in acele materii nu va exista recurs. O alta precizare s-a facut in legatura cu utilizarea de catre legiuitor a notiunilor de parte prezenta, parte lipsa, respectiv parte. In acest context, s-a sustinut ca acest text de lege trebuie interpretat mai degraba prin raportare la scopul urmarit de legiuitor, si nu coroborandu-l cu dispozitiile art. 64 NCPC indice 23 care confera intervenientului calitatea de parte in proces abia dupa admiterea in principiu a cererii de interventie.

Or, in mod evident, interesul de a ataca incheierea despre care vorbeste alin. (4) al art. 63 este al intervenientului, chiar daca, la momentul exercitarii caii de atac, acesta nu a dobandit calitatea de parte, in sensul art. 64 NCPC. Prin interpretarea textelor de lege, in acest caz, in functie de scopul urmarit de legiuitor se poate evita solutia nejustificata a respingerii caii de atac exercitate de intervenient ca inadmisibila. Textul alin. (4) precizeaza, in continuare, ca intampinarea nu este obligatorie iar teza finala statueaza solutia fireasca a suspendarii de drept (suspendare legala obligatorie) a judecarii cererii principale pana la solutionarea caii de atac exercitate impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie.

In privinta judecarii cererii de interventie principala, alin. (2) al art. 65 NCPC indice 24 dispune ca disjungerea cererii principale de cea de interventie se poate dispune doar in cazurile in care cea dintai ar fi intarziata de aceasta din urma, exceptand situatia in care intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, insusi dreptul dedus judecatii. De asemenea, alin. (3) al aceluiasi articol dispune ca nu se va dispune disjungerea daca judecata cererii de interventie ar fi intarziata de cererea principala. Solutia este justa intrucat intervenientul a avut posibilitatea de a opta pentru introducerea separata a cererii, dar a preferat interventia.

Articolul 66 alin. (4) NCPC indice 25 adauga la actuala reglementare prin ultima teza „calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, (si ca noutate) a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond”, solutie oferita insa in doctrina si practica si pe temeiul Codului de procedura civila de la 1865.

In privinta interventiei fortate, reglementata de art. 67-70 NCPC indice 26, ca element de noutate apare etapa admiterii in principiu si in cazul acestei cereri si tot ca diferenta se vorbeste de primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, nu de prima zi de infatisare. Intampinarea ramane obligatorie.

Click aici pentru cuprinsul integral al Noilor reglementari din Codul de Procedura Civila
Prof. univ. dr. Gabriel BOROI