Romania si Irlanda au fost obligate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) sa plateasca 5 milioane de euro Comisiei Europene drept suma forfetara! Iata de ce trebuie sa achitam aceasta penalizare.
La 27 august 2018, Comisia a sesizat Curtea cu doua actiuni in constatarea neindeplinirii obligatiilor, considerand ca Romania, pe de o parte, si Irlanda, pe de alta parte, nu au transpus in mod complet Directiva 2015/849 in termenul stabilit in avizele motivate respective, si, nici nu au comunicat masurile nationale de transpunere corespunzatoare. In plus, Comisia a solicitat, in temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, obligarea Romaniei si a Irlandei, pe de o parte, la plata unei penalitati cu titlu cominatoriu zilnice, incepand de la pronuntarea hotararii, pentru neindeplinirea obligatiei de a comunica masurile de transpunere a aceleiasi directive si, pe de alta parte, la plata unei sume forfetare. Ulterior, Comisia a informat Curtea ca se desista in parte de actiunea sa in masura in care nu mai solicita aplicarea unei penalitati cu titlu cominatoriu zilnice, aceasta cerere ramanand fara obiect dupa transpunerea completa a Directivei 2015/849 in dreptul roman si in dreptul irlandez.
In acest context, Romania si Irlanda au contestat aplicarea regimului de sanctiuni prevazut la articolul 260 alineatul (3) TFUE. Cele doua state membre mentionate au sustinut de asemenea ca cererea Comisiei de a impune plata unei sume forfetare ar fi nu numai nejustificata, ci si disproportionata in raport cu situatia de fapt din speta si cu obiectivul acestui tip de sanctiune pecuniara. Acestea au reprosat Comisiei ca nu si-a motivat in mod specific si de la caz la caz decizia de a solicita impunerea unei asemenea sanctiuni in speta.
Prin doua hotarari pronuntate in Marea Camera la 16 iulie 2020,
Curtea a admis actiunile introduse de Comisie.
Astfel, Curtea a constatat, in primul rand, ca, la expirarea termenului care le fusese stabilit in avizul motivat, Romania si Irlanda nici nu adoptasera masurile nationale de transpunere a Directivei 2015/849, nici nu comunicasera Comisiei asemenea masuri si ca, prin urmare, acestea nu si-au indeplinit obligatiile care le revin in temeiul directivei respective. In al doilea rand, Curtea a statuat ca articolul 260 alineatul (3) TFUE are vocatia de a se aplica in prezentele cauze. In fapt, Curtea a amintit ca obligatia de a comunica masurile de transpunere, in sensul acestei dispozitii, se refera la obligatia statelor membre de a transmite informatii suficient declare si de precise in ceea ce priveste masurile de transpunere a unei directive. Indeplinirea acestei obligatii implica in prezentele cauze ca statele membre sa indice, pentru fiecare dispozitie din directiva mentionata, dispozitia sau dispozitiile nationale care asigura transpunerea sa. Aratand ca Comisia a dovedit necomunicarea de catre Romania si de catre Irlanda a masurilor de transpunere a Directivei 2015/849 in termenul stabilit in avizul motivat, Curtea a statuat, primo ca neindeplinirea obligatiilor astfel constatata intra in domeniul de aplicare al acestei dispozitii.
Secundo, Curtea a amintit ca nu revine Comisiei sarcina de a motiva de la caz la caz decizia sa de a solicita o sanctiune pecuniara in temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE. Astfel, Curtea a apreciat ca conditiile de aplicare a acestei dispozitii nu pot fi mai restrictive decat cele care prevad punerea in aplicare a articolului 258 TFUE, in masura in care articolul 260 alineatul (3) TFUE nu constituie decat o modalitate accesorie procedurii de constatare a neindeplinirii obligatiilor, a carei punere in aplicare tine de puterea discretionara a Comisiei, in privinta careia Curtea nu poate exercita un control jurisdictional. Aceasta lipsa de motivare nu afecteaza garantiile procedurale ale statului membru in cauza, in masura in care Curtea, atunci cand aplica o asemenea sanctiune, este supusa unei obligatii de motivare.
Curtea a precizat insa ca Comisia ramane obligata sa motiveze natura si cuantumul sanctiunii pecuniare solicitate, tinand seama in aceasta privinta de liniile directoare pe care le-a adoptat, intrucat, in cadrul unei proceduri initiate in temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, Curtea dispune numai de o putere de apreciere limitata. Astfel, in cazul constatarii de catre aceasta din urma a unei neindepliniri a obligatiilor, propunerile Comisiei sunt obligatorii pentru Curte cu privire la natura sanctiunii pecuniare pe care o poate impune si cu privire la cuantumul maxim al sanctiunii pe care o poate aplica.
In al treilea rand, in ceea ce priveste impunerea unei sume forfetare in prezentele cauze, Curtea a amintit ca obiectivul urmarit prin introducerea mecanismului prevazut la articolul 260 alineatul (3) TFUE nu este doar de a incuraja statele membre sa puna capat, in cel mai scurt timp, unei neindepliniri a obligatiilor care, in lipsa unei asemenea masuri, ar avea tendinta sa persiste, ci si de a facilita si de a accelera procedura pentru impunerea de sanctiuni pecuniare pentru neindeplinirea obligatiei de comunicare a unei masuri nationale de transpunere a unei directive adoptate in conformitate cu procedura legislativa. Astfel, Curtea a statuat ca o cerere introductiva a Comisiei care, precum in speta, solicita impunerea unei sume forfetare nu poate fi respinsa ca fiind disproportionata pentru simplul motiv ca are ca obiect o neindeplinire a obligatiilor care, desi a continuat in timp, a incetat la momentul examinarii faptelor de catre Curte, in masura in care obligarea la plata unei sume forfetare se intemeiaza pe aprecierea consecintelor neexecutarii obligatiilor de catre statul membru in cauza asupra intereselor private si publice, in special atunci cand neindeplinirea obligatiilor a persistat o perioada lunga.
Spalarea banilor, un subiect fierbinte in Romania
Pe
PortalCodulFiscal.ro gasiti raspunsurile la toate intrebarile arzatoare din acest moment:
- Ce obligatii au societatilor comerciale privind inregistrarea persoanei responsabile pentru raportarea tranzactiilor suspecte la Oficiul pentru spalarea banilor?
- Care sunt entitatile raportoare supravegheate si controlate de Oficiu?
- Dorim sa ne ajutati cu un model de procedura de cunoastere a clientelei.
- Ce obligatii are o societate de transport privind spalarea banilor?
- Dar o firma de jocuri de noroc?
- O societate din constructii are obligatia desemnarii unei persoane in relatia cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor?
- Care este termenul de declarare?
La aceste intrebari va raspund in
PortalCodulFiscal.ro:
- Constanta Popa (inspector MFP);
- Justinian Cucu (fost inspector MFP);
- Ionut Jinga (fost inspector ANAF);
- Costin Istrate (experienta de peste 20 de ani in contabilitate, IFRS, proceduri fiscale).
Revenim acum la subiectul principal si observam ca, in al patrulea rand, in ceea ce priveste calculul sumei forfetare care este adecvat a fi impusa in prezentele cauze, Curtea a amintit ca, in exercitarea puterii sale de apreciere in materie, astfel cum a fost incadrata de propunerile Comisiei, ii revine sarcina de a stabili cuantumul sumei forfetare la plata careia un stat membru poate fi obligat in temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, astfel incat aceasta sa fie, pe de o parte, adaptata imprejurarilor si, pe de alta parte, proportionala cu incalcarea savarsita. Printre factorii pertinenti in aceasta privinta se numara in special elemente cum ar fi gravitatea neindeplinirii obligatiilor constatate, perioada in care aceasta a persistat, precum si capacitatea de plata a statului membru in cauza.
In ceea ce priveste, primo, gravitatea incalcarii, Curtea a apreciat ca, desi Romania si Irlanda au pus capat, in cursul procedurii, neindeplinirii obligatiilor imputate, nu este mai putin adevarat ca aceasta neindeplinire a obligatiilor exista la expirarea termenului stabilit in avizele motivate respective, astfel incat efectivitatea dreptului Uniunii nu a fost asigurata tot timpul.
In ceea ce priveste, secundo, evaluarea duratei incalcarii, Curtea a amintit ca aceasta trebuie, in principiu, sa fie considerata ca intervenind la data la care Curtea apreciaza faptele, si anume la data incheierii procedurii.
In ceea ce priveste, tertio, capacitatea de plata a statului membru in cauza, Curtea a amintit ca trebuie sa se ia in considerare evolutia recenta a produsului intern brut (PIB) al acestui stat membru, astfel cum se prezinta la data examinarii faptelor de catre Curte. In consecinta, tinand seama de ansamblul imprejurarilor din prezentele cauze si in raport cu puterea de apreciere recunoscuta Curtii la articolul 260 alineatul (3) TFUE, Curtea a obligat Romania si Irlanda la plata catre Comisie a unei sume forfetare in cuantum de 3 000 000 de euro si, respectiv, de 2 000 000 de euro.
O actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, care este indreptata impotriva unui stat membru care nu isi respecta obligatiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulata de catre Comisie sau de catre un alt stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul membru in cauza trebuie sa se conformeze de indata hotararii pronuntate.
Florin Amariei scrie pentru E-Juridic.ro din anul 2018, explicand noutatile legislative si prezentand cele mai relevente stiri din domeniu. Si-a inceput activitatea la 9AM.ro, a continuat la legestart.ro si a acoperit dintotdeauna cele mai relevante subiecte din domeniile politica, social si justitie. In prezent, scrie pentru dumneavoastra despre tot ceea ce inseamna domeniile legislativ, justitie si politico-social, cu accent pe explicarea detaliata a ce este important de retinut, cum ne afecteaza aceste informatii si de ce este bine sa aplicam legea in forma ei la zi.
E-JURIDIC.RO
