Compensarea muncii suplimentare: acordarea zilelor libere platite nu afecteaza concediul de odihna al salariatului

Dreptul salariatului la concediu de odihna anual platit este garantat de lege si nu poate face obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari. Prin urmare, compensarea muncii suplimentare prin ore sau zile libere platite nu afecteaza dreptul la concediul de odihna.

Iata raspunsul consilierului juridic Gabriela Dita la urmatoarea intrebare adresata prin intermediul PortalCodulMuncii.ro: "Daca activitatea societatii este de asa natura incat in fiecare luna se acorda ore suplimentare, conform art. 122 din Codul muncii, ce se intampla daca in luna se platesc ore suplimentare si se ia si concediu de odihna?"

Raspuns: "Conform art. 148 alin. (1) din Legea 53/2003 Codul muncii cu modificarile si completarile ulterioare, efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.

Asadar, programarea concediilor este o obligatie a angajatorului in conditiile reglementate de art. 148 din Codul muncii.

La art. 149 din Codul muncii este prevazuta obligatia salariatului sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Asadar, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an. Daca din motive obiective concediul de odihna nu a fost efectuat in perioada programata, cu acordul salariatului in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual (art. 14 alin. (2) din Codul muncii).

Conform art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Ori concediul de odihna anual platit este garantat de lege (art. 144 din Codul muncii) si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

Astfel, in primul rand angajatorul trebuie sa respecte reglementarile de mai sus referitoare la programarea concediilor de odihna cu consultarea salariatilor.

Totodata, salariatii vor fi instiintati despre perioadele in care au fost programati sa efectueze concediul de odihna.

Daca salariatii din motive justificate nu pot efectua concediul de odihna in anul respectiv, angajatorul are obligatia sa il acorde intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator (aceste concedii vor fi reprogramate in intervalul de 18 luni si salariatii vor fi instiintati).

Independent de acordarea concediului de odihna, in situatia in care salariatii presteaza munca suplimentara, conform art 122 alin. (1) din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 90 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia iar conform art. 123 alin. (1) daca compensarea in acest termen nu este posibila, in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. 

Potrivit art. 123 alin. (2) sporul pentru munca suplimentara, acordat in aceste conditii, se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Astfel, cele 90 de zile se calculeaza doar daca in acest interval nu se poate compensa munca suplimentara cu timp liber corespunzator.

Timpul liber corespunzator poate fi acordat oricand, chiar si in ziua urmatoare prestarii activitatii deoarece prioritate are acordarea timpului liber corespunzator si numai daca acordarea acestuia nu este posibila, nici intr-un termen de 90 de zile, se ajunge sa se plateasca sporul pentru munca suplimentara.

In concluzie, cele doua drepturi ale salariatilor au reglementare distincta si se acorda, de la caz la caz, cu respectarea legislatiei astfel cum am expus mai sus"