Intrebare: Daca un salariat nu a efectuat nici o zi din concediul de odihna incepand cu data de 01.01.2007, ce se poate intampla in cazul unui control. Suntem obligati sa-i acordam in acest moment concediul de odihna ramas neefectuat incepand din 2007?
Raspuns: Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari conform art. 144 alin. (1) si (2) din Codul muncii, republicat.
Potrivit art. 149 din Codul muncii, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Legiuitorul a stabilit insa si in sarcina angajatorului obligatii in ceea ce priveste acordarea concediului de odihna, in temeiul art. 146 alin. (3) din Codul muncii, republicat angajatorul fiind obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
In ceea ce priveste controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca se face de catre inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii, cu respectarea cadrului legal stabilit prin Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, si prin Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii aprobat prin HG 1377/2009 , cu modificarile si completarile ulterioare.
Aributiile Inspectiei Muncii in domeniul stabilirii relatiilor de munca sunt prevazute in art. 6 lit. a) din Legea 108/1999 , republicata. Astfel, Inspectia Muncii controleaza:
- incadrarea in munca si incetarea activitatii persoanelor care desfasoara orice activitate in temeiul unui contract individual de munca sau al unei conventii civile de prestari de servicii;
- stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata;
- accesul fara nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind conditiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum si ale unor categorii de persoane defavorizate;
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse in legislatia muncii si a clauzelor contractelor colective de munca.
Asadar, Inspectia Muncii are atributii de control in ceea ce priveste stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata. Dreptul la concediu de odihna anual este un drept al salariatului, in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul muncii , republicat.
Atributiile inspectorilor de munca sunt prevazute in art. 19 alin. (1) din Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata. Astfel, inspectorii de munca au urmatoarele drepturi:
a) sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta;
b) sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetarii accidentelor de munca;
c) sa procure dovezi, sa efectueze investigatii sau examene, sa ceara prezentarea documentatiei pe care o considera necesara, sa realizeze masuratori sau sa preleveze mostre de substante utilizate in procesul de productie;
d) sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat;
e) sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalatiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, daca acestea nu asigura securitatea lucratorilor la locul de munca;
f) sa dispuna intreruperea sau suspendarea imediata a proceselor de munca atunci cand constata o stare de pericol iminent de accident sau de imbolnavire profesionala pentru lucratorii care participa la procesul de productie sau pentru alte persoane;
g) sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de munca sau a materialelor folosite;
h) sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale;
i) sa sesizeze organele de urmarire penala cu privire la cazurile de abateri considerate infractiuni;
j) sa intre in toate locurile in care se efectueaza lucrari ce implica riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
k) sa ceara informatii, fie singuri, fie in prezenta martorilor, de la orice persoana si despre orice problema care constituie obiectul controlului;
l) sa propuna retragerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al securitatii in munca, daca constata ca, prin modificarea conditiilor care au stat la baza acesteia, nu se respecta prevederile legislatiei in vigoare.
Prin urmare, inspectorii de munca au dreptul sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat, precum si sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale.
Conform art. 16 alin. (1) din HG 1377/2009 , cu modificarile si completarile ulterioare, constatarile rezultate in urma controalelor si a cercetarii evenimentelor, precum si masurile dispuse de catre inspectorii de munca sunt consemnate de catre acestia in procese-verbale, al caror model se aproba prin decizie a inspectorului general de stat.
Asadar, in conditiile anterior mentionate, in urma controlului efectuat in exercitiul atributiilor de serviciu, inspectorii de munca au posibilitatea sa sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat, precum si sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale.
Constituie contraventie conform art. 21 din Legea 108/1999 , republicata, refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridica, de a aduce la indeplinire masurile obligatorii, dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta, in limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, care se sanctioneaza cu amenda de la 3000 lei la 10000 lei.
In speta prezentata, daca salariatul a prestat activitatea, dar nu a efectuat concediul de odihna la care avea dreptul incepand cu anul 2007 apreciez ca angajatorul a ramas obligat cu acordarea concediului de odihna pentru fiecare an in care salariatul a prestatat activitatea, atata vreme cat dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari si nici nu poate fi compensat in bani (cu exceptia situatiei in care inceteaza CIM). Prin urmare, dreptul la concediu de odihna nu se pierde prin neefectuare, chiar daca nu a fost efectuat in anul in curs sau in anul urmator. Din aceasta perspectiva apreciez ca odata ce nu a fost efectuat si mai este posibila efectuarea sa, salariatul fiind inca angajat in cadrul respectivei firme, angajatorul trebuie sa acorde concediul de odihna pentru perioada din trecut pentru care nu a acordat concediul de odihna, in sens contrar, acesta putand fi obligat prin actiunea intentata in instanta de catre salariat la acordarea concediului de odihna la care este indreptatit si care nu a fost acordat de angajator, situatie in care termenul de presciptie este cel prevazut de art. 268 alin. (2) din Codul muncii , republicat, respectiv cererea in instanta a salariatului va putea fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului. Totodata, incalcarea dreptului la concediu de odihna anual si neacordarea acestuia poate atrage si raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii , republicat, potrivit caruia angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Dreptul salariatului de a pretinde despagubiri pentru nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 141 alin. (3) din Codul muncii , republicat, se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune conform art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii , republicat. Astfel, consider ca angajatorul este obligat de a acorda salariatului concediul de odihna pentru fiecare an lucrat, insa in situatia in care salariatul nu iese din pasivitate si nu solicita prin instanta acordarea acestuia in termenul de prescriptie, angajatorul va putea cu succes invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru drepturile care nu sunt solicitate in termenele de prescriptie prevazute de lege.
