Desfacerea CIM fara descrierea faptei care constituie abatere disciplinara

Prin Sentinta civila nr. 249 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. (…), a fost admisa contestatia formulata de contestatorul I. I. C. impotriva intimatei SC T.  SRL, avand ca obiect contestare decizie concediere. 

Tribunalul a anulat decizia  emisa de intimata si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reintegrarii contestatorului pe postul detinut anterior, fiind obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pana la data reintegrarii efective. 

Analizand probatoriul din dosar, instanta a constatat ca decizia contestata a fost lovita de nulitate absoluta. 

Prin art. 252 alin 2 din Codul muncii legiuitorul a statuat asupra formalismului emiterii deciziei de sanctionare, a carui nesocotire atrage nulitatea absoluta a actului. In acest sens, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

• a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
• b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; 
• c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
• d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
• e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. 

Instanta a analizat legalitatea deciziei de sanctionare disciplinara in conformitate cu exigentele textului de lege citat si raportat la sustinerea intimatei in sensul ca actele prealabile cercetarii disciplinare fac parte integranta din actul sanctionator, retinand ca legiuitorul a statuat supra consolidarii principiului protectiei salariatului, impunand in conduita acestuia respectarea unor dispozitii imperative. 

Actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere emana de la  alte persoane decat angajatorul si nu au fost generatoare de consecinte juridice prin ele insele, instanta apreciind ca decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa cuprinda imperativ descrierea  faptei ce constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, ori aceste cerinte nu au fost indeplinite de catre parata.

In ce priveste descrierea faptei, instanta a constatat ca acest aspect a fost omis in continutul deciziei, facandu-se referire la continutul faptei culpabile doar in referatul ce a stat la baza emiterii actului sanctionator. Legiuitorul a statuat asupra obligativitatii descrierii faptei dintr-o dubla perspectiva si anume, pe de o parte ca salariatul sa-si poata formula o aparare eficienta in raport cu cele imputate, iar pe de alta parte actul sanctionator sa poata fi supus controlului de legalitate realizat de instanta de judecata. 

Fata de precizarile prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, instanta a constatat ca intimata a facut din nou trimitere la referatul intocmit cu ocazia cercetarii disciplinare, fara a fi precizate in considerentele deciziei. Acelasi aspecte au fost retinute si in ce priveste motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea. 

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

In temeiul art. 252 alin. 2 din Codul muncii, instanta a constatat nulitatea absoluta a deciziei emise de intimata si a anulat-o, obligand parata la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior. De asemenea, a obligat parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pana la data reintegrarii efective. 

Sentinta Tribunalului Arad a fost mentinuta de instanta de apel, care a retinut ca, desi angajatorul face trimitere la referatul intocmit de comisia de cercetare disciplinara prealabila, totusi abaterea disciplinara nu este descrisa in concret, in sensul neindicarii nici macar in termeni generali a faptei imputate, respectiv a neindicarii in concret a obligatiilor incalcate. In lipsa acestor informatii, instanta nu poate proceda la analizarea termenului de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare, la verificarea temeiniciei sanctiunii aplicate, la individualizarea corecta a acesteia si la verificarea in ultima instanta a realitatii faptei imputate reclamantului.