Decret-Lege nr. 115/1938
Legea nr. 58/1974
In sistemul cartii funciare reglementata de Decretul-Lege nr. 115/1938, singura modalitate de dobandire a dreptului de proprietate imobiliara era inscrierea in cartea funciara, astfel ca suprapunerea celor doua sisteme de evidenta a terenurilor, cel de carte funciara si cel de cadastru agricol, nu poate aduce atingere dreptului unor persoane de a li se atribui terenul preluat in baza Legii nr. 58/1974, intrucat aceștia au avut posesia din perioada de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938.
Prin deschiderea unei carti funciare nedefinitive in favoarea unei persoane, au fost incalcate prevederilor art. 58 alin.(1) din Legea nr. 115/1938, deoarece in regimurile de carte funciara, inscrierile privitoare la imobile, cuprinse in cartile funciare sau, dupa caz, in cartile de publicitate funciara, vor continua sa fie facute in aceste carti. Asadar, dreptul de proprietate inscris intr-o coala de carte funciara nedefinitiva nu este opozabil celor al caror autor a fost inscris intr-o carte funciara definitiva sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938.
Sectia I civila, decizia nr. 184 din 17 ianuarie 2012
Reclamanta S.C. G.C. SRL Arad a chemat in judecata pe paratii B.F. si B.I., solicitand obligarea acestora sa le lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 3.237 m.p., teren situat in Arad, pe care o ocupa abuziv.
In fapt, a aratat ca, anterior intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991, suprafata de 3.237 m.p. aflata in litigiu a constituit parte integranta din imobilul inscris in CF 3777 Arad, top. 4701, care consta intr-un teren in suprafata de 8.992 mp si o casa, ambele situate in municipiul Arad. In prezent, conform mentiunilor din CF nr. 3777 Arad, paratii sunt proprietarii tabulari asupra casei si asupra unei cote indivize de 2/25 parti din terenul inscris in CF 3777 Arad, pe care au mostenit-o de la antecesorul lor M.G. Cat priveste suprafata de 3.237 m.p. aflata in litigiu, aceasta figureaza ca fiind proprietatea tabulara a Statului Roman, fiind preluata de stat in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974. Desi paratii sunt proprietari tabulari numai asupra unei cote de 2/25 parti din suprafata totala a terenului, in urma cu circa un an, paratii au pus stapanire pe intreaga suprafata de 8.992 m.p. teren inscrisa in CF 3777 Arad - adica inclusiv asupra suprafetei de 3.237m.p. inscrisa in proprietatea Statului Roman pe care au imprejmuit-o cu un gard.
Reclamanta a aratat ca, referitor la terenul in suprafata de 3.237 m.p. aflat in litigiu, desi coala CF 3777 Arad nu a fost sistata in privinta acestui teren, mentiunile din CF nu mai corespund realitatii intrucat acesta a fost preluat de catre stat si pus la dispozitia Comisiei locale de fond funciar. In 1994 terenul a fost reconstituit in favoarea Parohiei Ortodoxe G. care s-a intabulat in CF 63446 nedefinitiva, Arad, reclamanta cumparandu-l ulterior.
Reclamanta si-a completat actiunea cu solicitarea de rectificare a CF 3777 Arad top.4701 in sensul radierii din foaia de avere a suprafetei de 3.237 m.p teren in litigiu care a facut obiectul Legii nr.18/1991 si pentru care exista deschise carti funciare cu caracter nedefinitiv.
Totodata a mai aratat ca, in prezent, terenul in litigiu este evidentiat in doua carti funciare diferite, respectiv CF 3777 Arad top.4701 unde figureaza gresit ca fiind proprietatea Statului Roman si respectiv CF 71102 – 71186 nedefinitive Arad unde figureaza proprietate tabulara a societatii lor.
Reclamantii au formulat o precizare a actiunii in revendicare cu motivarea ca situatia de carte funciara s-a modificat deoarece in baza ordinului Prefectului judetului Arad cu nr.226/2009, paratii au fost improprietariti in baza Legii nr.18/1991 cu suprafata de 3.237 m.p. teren aflat in litigiu. S-a solicitat compararea titlurilor de proprietate, reclamantii pretinzand ca titlul lor este preferabil deoarece autoarea lor Parohia Ortodoxa G. a dobandit proprietatea anterior paratelor, respectiv din anul 1994.
Prin sentinta civila nr. 102 din 18 februarie 2010, Tribunalul Arad a respins actiunea formulata.
Investita cu solutionarea apelului declarat de reclamanta, Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, prin decizia nr. 302 din 22.09.2010 a respins calea de atac, ca nefondata, pentru considerente ce urmeaza:
In legatura cu solicitarea reclamantei apelante de desfiintare cu trimiterea hotararii primei instante, Curtea a retinut ca aceasta este neintemeiata, intrucat prima instanta a cercetat fondul cauzei, retinand in mod corect ca paratii intimati au calitatea de proprietari tabulari si ca dreptul lor de proprietate este inscris intr-o carte funciara definitiva (CF nr. 3777 Arad, nr. top 4701), anterior dreptului antecesoarei reclamantei, inscris in CF nr. 63446 Arad, nedefinitiva, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 297 alin.(1) C.proc.civ.
La data deschiderii cartii funciare nedefinitive nr. 63446 Arad, terenul in litigiu in suprafata totala de 8.995 m.p. era in coproprietatea paratilor B.F., B.I. si a Statului Roman, paratii B. fiind proprietari asupra 5.758 mp, iar Statul Roman asupra 3.237 mp, pe care i-a dobandit in baza art. 30 din Legea nr. 30/1974.
Aceste aspecte au intrat in puterea lucrului judecat in baza sentintei civile nr. 1449/2006 a Judecatoriei Arad, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 852/2008 a Curtii de Apel Timisoara, prin care s-a stabilit ca suprafata de 3.237 mp teren este aferenta imobilului constructie proprietatea reclamantilor, inscris in CF 3777 Arad, dispunandu-se obligarea Primariei Arad sa inainteze Prefecturii Judetului Arad documentatia in vederea atribuirii in proprietate a acestui teren in temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicata, iar in acest litigiu a avut calitatea de parte (intervenienta) si reclamanta recurenta S.C. G.C. SRL Arad.
Prin aceeasi decizie irevocabila, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, ca paratii din prezenta cauza au dreptul de a li se atribui in proprietate acest teren in baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, precum si faptul ca „aceasta suprapunere a celor doua sisteme de evidenta a terenurilor nu poate aduce atingere dreptului reclamantilor (paratilor din aceasta cauza) de a solicita sa li se atribuie in proprietate terenul ce li s-a preluat in baza Legii nr. 58/1974, prin raportare la continutul filei de carte funciara nr. 3777 Arad si la faptul ca posesia lor si anterior a antecesorului lor asupra terenului dateaza din perioada de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938”.
Or, aceste efecte cu caracter pozitiv ale puterii de lucru judecat nu mai pot fi contrazise de o alta hotarare.
Pe de alta parte, reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Parohiei Ortodoxe G. prin titlul nr. 1457/1994 s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 8 si cap. III din Legea nr. 18/1991, pentru ca terenul era proprietate de stat si nu se afla in patrimoniul cooperativei agricole de productie.
De asemenea, prin deschiderea cartii funciare nedefinitive in favoarea reclamantei au fost incalcate prevederile art. 58 alin.(1) din Legea nr. 115/1938, potrivit carora in regimurile de carte funciara supuse Decretului-lege nr. 115/1938, inscrierile privitoare la imobile, cuprinse in cartile funciare sau, dupa caz, in cartile de publicitate funciara, vor continua sa fie facute in aceste carti. Dreptul de proprietate al reclamantei inscris intr-o coala de carte funciara nedefinitiva nu le este opozabil paratilor al caror autor a fost inscris intr-o carte funciara definitiva sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ., pentru motivele ce urmeaza:
Decizia nr. 82/R/2008 a Curtii de Apel Timisoara nu are autoritate de lucru judecat, aceasta calitatea avand-o dispozitivul hotararii si nu considerentele acesteia. Cele doua procese au un obiect diferit, primul avand obiect o obligatie de a face, instanta nefiind investita cu cercetarea titlului de proprietate al reclamantei.
Retinand autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 851/R/2008, instanta a incalcat prevederile art. 1 din Primul protocol aditional al Conventiei, intrucat a ignorat titlul de proprietate al reclamantei. S-a solicitat aplicarea cu prioritate a normei europene, in sensul de a se da preferinta titlului sau de proprietate asupra terenului in litigiu.
Instanta a incalcat principiul disponibilitatii atunci cand a statuat asupra nelegalitatii titlului de proprietate al reclamantei asupra terenului in litigiu, in conditiile in care niciuna dintre parti nu a investit instanta cu o astfel de petitie.
Suprafata de teren in litigiu nu a apartinut paratilor ori antecesorilor lor anterior emiterii titlului de improprietarire nr. 24161/2009.
Fiind in prezenta a doua titluri de proprietate emanand de la acelasi proprietar, Statul roman, urmeaza a da preferinta titlului de proprietate mai bine conturat si anume cel al recurentei, deoarece antecesoarea sa, Parohia G., si-a inscris prima dreptul de proprietate, in anul 1994, in cartea funciara.
Un alt argument in favoarea prioritatii titlului sau de proprietate este acela ca terenul a fost instrainat de 4 ori in favoarea a 4 subdobanditori de buna-credinta.
Instanta a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 58 alin.(1) din Legea nr. 7/1996, intrucat pentru inscrierea imobilelor dobandite in temeiul legilor funciare pentru imobil se deschide o noua carte funciara potrivit dispozitiilor acestei legi. In acest sens sunt si prevederile art. 31 alin. (3) din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 633/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara conform carora „Asupra imobilelor inscrise in cartile funciare deschise in baza Decretului-Lege nr. 115/1938 …. si care actualmente fac obiectul legilor fondului funciar … nu se vor mai face niciun fel de mentiuni daca aceste carti nu au fost actualizate dupa adoptarea acestor legi”.
Recurenta apreciaza ca paratii nu au avut niciodata calitatea de proprietari asupra terenului, spre deosebire de titlul de proprietate din 1994 emis in favoarea Parohiei, care a fost emis in vederea reconstituirii dreptului de proprietate al unui fost proprietar.
Inalta Curte, analizand decizia din perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor administrate si a temeiurilor de drept incidente cauzei, a retinut caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed :
In procesul finalizat prin decizia nr. 852 din 22.09.2008 a Curtii de Apel Timisoara, unde S.C. G.C. S.F.R. a avut calitatea de intervenient in interesul paratului municipiul Arad, s-a retinut ca reclamantii B.F. si B.I. sunt proprietari asupra constructiei din 1986, prin mostenire. In privinta terenului inscris in CF nr. 3777 Arad, de 8995 m.p., se arata ca B.F. si B.I. sunt proprietari asupra a 5.758 m.p., diferenta de 3.237 m.p. intrand in proprietatea Statului roman, in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Cu privire la suprafata de 3.237 m.p., instanta precizeaza ca aceasta se afla in posesia reclamantilor, in baza contractului de inchiriere din 10.11.1988 incheiat de reclamanti cu I.C.G.C.L. Arad prin care terenul le-a fost atribuit in folosinta pe durata existentei constructiei.
Prin aceeasi decizie s-a retinut ca suprapunerea celor doua sisteme de evidenta a terenurilor, cel de carte funciara si cel de cadastru agricol, nu poate aduce atingere dreptului reclamantilor de a li se atribui terenul preluat in baza Legii nr. 58/1974, intrucat atat ei cat si antecesorul lor au avut posesia din perioada de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938.
Curtea de Apel Timisoara a dat eficienta caracterului pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei aratate si nu autoritatii de lucru judecat cum sustinea recurenta, asa incat, neindeplinirea cerintelor art. 1201 C.civ., invocate in recurs, este fara semnificatie juridica.
Dat fiind puterea de lucru judecat a deciziei, opozabila recurentei, fata de calitatea sa de parte in proces, aspectele retinute prin hotararea judecatoreasca nu mai pot fi repuse in discutie in cauza de fata.
Urmare a celor retinute prin decizia mentionata, asertiunile recurentei referitoare la imprejurarea ca terenul in litigiu nu a apartinut nici paratelor, nici antecesorilor lor si, drept urmare, nu erau indrituiti la obtinerea unui titlu de proprietate, nu pot fi primite.
Recurenta sustine incalcarea dispozitiilor art. 129 alin.(6) C.proc.civ., apreciind depasirea limitelor investirii si incalcarea principiului disponibilitatii intrucat instanta a analizat valabilitatea titlului sau de proprietate.
Instanta a fost investita cu o actiune in revendicare prin comparare de titluri, in cadrul careia sunt cercetate titlurile de proprietate aflate in coliziune, titluri de proprietate prezumate de doctrina si jurisprudenta ca fiind valide.
In procedura compararii titlurilor, instanta analizeaza in mod incidental modalitatea de dobandire a titlurilor de proprietate, fara ca o atare operatiune sa semnifice incalcarea dispozitiilor art. 129 alin.(5) C.proc.civ., cata vreme consecinta este lasarea fara efecte juridice a titlului de proprietate detinut de partea care a pierdut procesul si nu anularea titlului. O atare cercetare nu semnifica incalcarea dreptului de proprietate a vreuneia dintre parti si, asa cum se sustine, incalcarea art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 al C.E.D.O., deoarece partea care a pierdut procesul, in speta reclamanta, are remedii juridice pentru reintregirea patrimoniului urmare a pierderii bunului.
Recurenta sustine ca titlurile de proprietate ale partilor provin de la acelasi autor, Statul roman. In sistemul cartii funciare reglementata de Decretul-Lege nr. 115/1938, singura modalitate de dobandire a dreptului de proprietate imobiliara era inscrierea in cartea funciara.
Asa cum s-a aratat, proprietar tabular asupra terenului in litigiu era Statul roman, nefiind inscris in patrimoniul vreunei cooperative agricole de productie, forma de asociere in vederea exploatarii terenurilor impusa de regimul comunist.
Instanta de apel a retinut corect incalcarea prevederilor art. 58 alin.(1) din Legea nr. 115/1938 prin deschiderea cartii funciare nedefinitive in favoarea recurentei deoarece in regimurile de carte funciara inscrierile privitoare la imobile, cuprinse in cartile funciare sau, dupa caz, in cartile de publicitate funciara, vor continua sa fie facute in aceste carti.
Asadar, astfel cum a retinut si instanta superioara de fond, dreptul de proprietate al reclamantei inscris intr-o coala de carte funciara nedefinitiva nu este opozabil paratilor al caror autor a fost inscris intr-o carte funciara definitiva sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938.
Cu privire la motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Inalta Curte a retinut ca instanta nu a fost investita cu cercetarea vreunui act juridic pe care sa-l fi interpretat gresit, cu incalcarea principiului inscris in art. 969 alin.(1) C.civ., potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Precizarea facuta cu ocazia dezbaterilor in fond in sensul ca pct. 8 al art. 304 C.proc.civ. vizeaza decizia civila nr. 852/2008 nu poate duce la o alta concluzie. Hotararea judecatoreasca nu reprezinta un act juridic in sensul aratat, instanta analizand valoarea probatorie a deciziei, astfel cum deja s-a mentionat.
Inalta Curte, pentru argumentele ce preced, a respins recursul in temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., urmare a faptului ca dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct.9 C.proc.civ. nu sunt incidente in cauza.
