In dreptul penal exista situatii in care mai multe acte savarsite de aceeasi persoana nu sunt considerate infractiuni separate, ci se trateaza ca o singura infractiune. Una dintre aceste forme este infractiunea continuata, o institutie juridica prevazuta expres de Codul penal.
Pentru a intelege corect ce inseamna, este important sa vedem mai intai ce reprezinta notiunea de infractiune, apoi sa distingem intre infractiunea continua si cea continuata, pentru ca diferenta dintre ele influenteaza direct pedeapsa aplicata.
Infractiunea
In limbaj juridic, infractiunea este orice fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, care aduce atingere unor valori sociale fundamentale, cum sunt viata, libertatea, patrimoniul sau siguranta publica. Nu orice comportament incorect este infractiune: de exemplu, o abatere disciplinara la locul de munca nu intra in aceasta categorie. Numai faptele descrise expres in Codul penal sau in alte legi speciale si sanctionate cu pedepse penale sunt infractiuni.
Vinovatia poate fi de mai multe tipuri: fie cineva actioneaza intentionat, adica vrea sa produca rezultatul interzis de lege, fie actioneaza din culpa, adica din neglijenta sau imprudenta.
Infractiunea continua
O infractiune continua apare atunci cand o singura actiune sau inactiune a autorului se prelungeste in timp prin vointa acestuia. Practic, nu avem mai multe acte distincte, ci unul singur, care dureaza.
Un exemplu clasic este furtul de energie electrica printr-o conexiune ilegala. Fapta nu se termina in momentul in care cineva realizeaza legatura frauduloasa, ci continua atata timp cat se consuma energia.
Doctrina explica aceasta forma ca fiind o unitate naturala de infractiune, adica o situatie in care realitatea actului comis conduce la concluzia ca avem o singura infractiune, chiar daca ea dureaza.
Infractiunea continuata
Potrivit
articolului 35 din Codul penal:
(1) Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.
Cu alte cuvinte, infractiunea continuata apare cand cineva decide de la inceput
sa comita mai multe fapte de acelasi fel, iar aceste fapte sunt puse in aplicare treptat.
Un exemplu relevant este cazul unei persoane care, hotarata sa sustraga bani din casieria unui magazin, ia in fiecare zi cate o suma mica, pana la epuizarea fondurilor. Fiecare sustragere, in mod izolat, ar putea constitui un furt separat. Dar pentru ca toate au fost facute in baza aceleiasi decizii initiale, ele formeaza o singura infractiune, si anume, infractiunea continuata.
Astfel, infractiunea continuata este o unitate legala de infractiune, pentru ca este prevazuta si reglementata expres in Codul penal.
Desi denumirile pot crea confuzie, cele doua institutii juridice sunt diferite.
Va recomandam
Literatura romana. Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII
Peste 100 de rezumate din programa scolara V-VIII, elaborate de profesori de limba romana, asigura acum pregatirea perfecta a copilului dvs.! Va prezentam acum lucrarea Literatura romana. Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII - material auxiliar in pregatirea copiilor la limba romana. Fie pentru orele de clasa, teme sau...
La
infractiunea continua, avem o
actiune unica, care dureaza in timp fara intrerupere, cum este sechestrul sau consumul ilegal de energie.
La
infractiunea continuata, avem
mai multe actiuni distincte, separate in timp, dar care apartin aceluiasi plan si sunt legate de o rezolutie unica a autorului. Diferenta esentiala este ca in prima situatie actiunea nu se opreste, iar in a doua sunt mai multe acte reluate la intervale.
Aceasta distinctie are consecinte directe in practica judiciara, pentru ca modul de incadrare al faptei determina regimul sanctionator.
Codul penal trateaza diferit aceste doua situatii.
Pentru infractiunea continua, instanta aplica pedeapsa prevazuta de articolul de lege care incrimineaza fapta respectiva. Durata in timp a actiunii poate fi luata in considerare atunci cand judecatorul individualizeaza pedeapsa, dar nu exista in lege un spor obligatoriu.
Pentru infractiunea continuata, articolul 36 din Codul penal prevede in mod expres ca se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, dar maximul acesteia poate fi majorat cu pana la 3 ani in cazul inchisorii sau cu o treime in cazul amenzii. Este ceea ce numim in practica spor facultativ de pedeapsa, intrucat instanta poate decide daca il aplica sau nu, in functie de gravitatea faptelor.
"Articolul 36, Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa:
(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata."
Mai departe, articolul 37 prevede situatia in care, dupa condamnarea unei persoane pentru o infractiune continuata, se descopera ca aceeasi persoana a comis si alte acte ce fac parte din aceeasi schema. In acest caz, pedeapsa se recalculeaza pentru intreaga infractiune, dar noua pedeapsa nu poate fi mai mica decat cea pronuntata anterior.
"Articolul 37, Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior."
Infractiunea continuata este o constructie juridica speciala, menita sa reflecte corect situatiile in care o persoana repeta aceeasi fapta in baza unui plan comun, fara ca aceasta sa fie tratata ca un concurs de infractiuni. Diferenta dintre infractiunea continua si cea continuata poate parea subtila, dar are o mare importanta practica, pentru ca incadrarea corecta stabileste direct regimul pedepsei.
Pe scurt, infractiunea continua inseamna o actiune unica, intinsa in timp, iar infractiunea continuata inseamna mai multe actiuni, realizate la momente diferite, dar unite prin aceeasi decizie initiala.