Regimul juridic general al probei cu expertiza ramane cel deja cunoscut, noul Cod facand doar unele completari sau nuantari.
Cu privire la persoanele care pot participa la efectuarea expertizei, Noul Cod de procedura civila ofera, prin alin. (5) al art. 330, o reglementare noua: „la efectuarea expertizei pot participa experti alesi de parti si incuviintati de instanta, avand calitatea de consilieri ai partilor, daca legea nu dispune altfel”.
Tot astfel, alin. (5) prevede ca, in acest caz, ei pot sa ofere relatii, sa formuleze intrebari si observatii si, daca este cazul, sa intocmeasca un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Legea le recunoaste, astfel, un rol potential util acestor experti care, lucrand in numele partilor si conditionat de acceptarea de catre acestea, pot sa formuleze observatii, intrebari si sa dea lamuriri pe care instanta le poate avea in vedere, in masura in care sunt pertinente.
Ultima parte a alin. (5) reglementeaza un aspect important, respectiv posibilitatea ca expertul ales de parte sa intocmeasca un raport separat cu privire la obiectivele expertizei. Utilitatea acestei dispozitii legale rezulta, intai de toate, din faptul ca ofera instantei posibilitatea de a realiza o analiza comparativa intre raportul intocmit de expertii pe care i-a numit prin incheiere si argumentele aduse de catre expertul numit de parte, ceea ce poate conferi o mai mare rigoare si greutate stiintifica concluziilor trase de instanta in urma expertizei.
Articolul 331 NCPC cuprinde dispozitii referitoare la numirea expertului, pastrandu-se regula potrivit careia, daca partile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei vor fi numiti de catre instanta prin tragere la sorti, de pe lista intocmita si comunicata de catre biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise in evidenta sa si autorizate.
In ce priveste continutul incheierii prin care instanta numeste expertii, apar cateva elemente suplimentare in raport de ceea ce prevedea reglementarea anterioara.
Astfel, pe langa obiectivele expertizei si termenul in care aceasta trebuie sa fie intocmita, instanta va stabili onorariul provizoriu al expertului si, daca este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare, separat de onorariu.
Potrivit alin. (3) al art. 331 NCPC, dovada platii onorariului se depune de catre partea care a fost obligata prin incheiere, la grefa instantei. Asadar, plata onorariului se face anticipat, desi el este stabilit doar provizoriu, pastrandu-se insa posibilitatea majorarii sumei, in raport de munca depusa de catre expert.
In scopul estimarii sumei ce i se cuvine ca onorariu, dar si, mai important, pentru stabilirea termenului de predare a raportului de expertiza, instanta il poate convoca pe expert in cadrul unei audieri in camera de consiliu. Daca, insa, acest lucru ar fi dificil de realizat (deoarece, spre exemplu, expertul/expertii nu si-ar avea domiciliul in raza teritoriala a instantei), aceasta are la dispozitie, in sensul Noului Cod de procedura civila, si posibilitatea de a fixa un termen scurt in care expertul sa estimeze si sa comunice in scris costul lucrarii si timpul necesar finalizarii acesteia.
La cazurile in care este necesara efectuarea unei expertize la fata locului, art. 335 NCPC mai adauga unul, anume atunci cand sunt necesare explicatiile partilor. Citarea se va face prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire si, sub sanctiunea nulitatii, ea va fi comunicata partii cu cel putin 5 zile inainte. In cuprinsul citatiei va fi indicat si locul in care se va efectua lucrarea.
Urmatoarele alineate ale art. 335 NCPC ofera cateva noutati interesante in reglementare, in intentia – binevenita – de a oferi solutii unor situatii procedurale care, de lege lata sunt din pacate lipsite de suport normativ.
Astfel, daca una dintre parti opune rezistenta sau impiedica in orice alt mod efectuarea lucrarii, instanta va putea socoti ca dovedite afirmatiile facute de partea adversa cu privire la imprejurarea de fapt ce face obiectul lucrarii, in contextul administrarii celorlalte probe. Legiuitorul ofera, asadar, dezlegare unor robleme intalnite adesea in practica, prin introducerea unei sanctiuni specifice, care are aptitudinea de a se dovedi mai eficienta decat cea a amenzii judiciare.
Partea finala a alin. (3) contine insa o precizare importanta, atragandu-se atentia judecatorului ca hotararea nu va putea fi data exclusiv pe baza interpretarii atitudinii partii, aceasta trebuind sa fie coroborata cu celelalte dovezi administrate in cauza.
Este esential ca in contextul administrarii tuturor probelor, in final, judecatorul sa-si poata forma convingerea sincera ca solutia prefigurata reflecta adevarul.
O dispozitie asemanatoare, insa pentru o alta situatie, este inscrisa in art. 225 CPC 1865, potrivit caruia „daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogator sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturie deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice”. Referitor la prudenta necesara in aplicarea unor astfel de texte legale, fosta instanta suprema recomanda, intr-o decizie de indrumare, ca atunci cand este posibila administrarea altor probe, instantele sa nu socoteasca refuzul de a raspunde ori de a se prezenta la interogatoriu ca dovada deplina, ci mai degraba ca inceput de dovada.
Mecanismul fiind similar si in ipoteza evocata de art. 335 alin.(3) NCPC, o astfel de dezlegare ramane valabila si in ambianta noilor reglementari, rolul judecatorului nefiind acela de a pronunta o hotarare precumpanitor sanctionatorie, ci una care sa corespunda adevarului.
O problema ce s-ar putea ivi in practica in aplicarea acestor dispozitii este legata de citarea partilor la efectuarea expertizei. Trebuie precizat ca, intr-o atare situatie, nu este necesar ca citatia sa contina toate mentiunile cerute pentru citarea la termenul de judecata, ci numai data, ora si locul unde se va face lucrarea. Confirmarea de primire trebuie alaturata raportului de expertiza, pentru ca partea sa nu poata invoca neprimirea citatiei drept motiv de neprezentare.
Alineatul (5) al art. 335 NCPC contine si el un alt element de noutate, intrucat ii confera judecatorului posibilitatea ca, in mod exceptional, cand aflarea adevarului in cauza este indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza tehnica, sa autorizeze folosirea fortei publice in vederea efectuarii expertizei. Autorizatia este data prin incheiere executorie pronuntata in camera de consiliu, dupa ascultarea partilor.
Dispozitiile acestui alineat urmeaza a fi avute in vedere in situatia in care efectuarea expertizei este esentiala pentru aflarea adevarului si solutionarea cauzei, iar sanctiunea prevazuta de alin. (3) nu ar putea fi, in circumstantele cauzei, aplicata.
Articolul 336 NCPC, privitor la raportul de expertiza, reda continutul art. 209 CPC 1865, cu o diferenta minora, anume majorarea termenului de depunere a raportului de la 5 la 10 zile. Aceasta modificare este binevenita intrucat, uneori, in practica termenul de 5 zile s-a dovedit a fi prea scurt pentru ca partile sa studieze raportul si sa formuleze obiectii ori pentru ca instanta sa studieze raportul.
Noul Cod de procedura civila confera, insa, si un plus de flexibilitate procedurii, dand posibilitatea micsorarii termenului, in cazurile urgente.
Prelegere sustinuta de dl. judecator Valentin MITEA
Sursa
INM Rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM
