Analiza practicii judiciare releva, in problematica enuntata, doua orientari, si anume :
1. Intr-o prima orientare, eroarea condamnarii definitive a unei persoane sub o identitate nereala a fost reparata de catre instantele judecatoresti prin revizuire intemeiata pe dispozitiile art.394 lit.a din Codul de procedura penala (Anexele nr.1 – 6).
2. In cea de-a doua orientare s-a considerat ca, in ipoteza mentionata, remediul procesual il reprezinta contestatia la executare, intemeiata pe dispozitiile art.461 alin.1 lit.b sau lit.c teza a II-a din Codul de procedura penala (Anexele nr.7-9).
Apreciez ca solutia care se impune este cea reflectata de prima orientare jurisprudentiala, respectiv retractarea hotararilor judecatoresti definitive prin care au fost condamnate persoane sub o identitate nereala prin intermediul caii extraordinare de atac a revizuirii, intemeiate pe dispozitiile art.394 lit.a din Codul de procedura penala.
Eroarea judiciara reprezinta o eroare de fapt comisa de instanta in stabilirea / aprecierea vinovatiei unei persoane; din acest motiv, hotararea pronuntata si ramasa definitiva este viciata sub aspectul stabilirii adevarului.
Din aceasta perspectiva, identitatea nereala (fictiva – atunci cand persoana nu exista in realitate ori falsa – atunci cand persoana exista in realitate, dar nu este autor al infractiunii, ci identitatea sa este folosita fraudulos de autorul infractiunii) a persoanei condamnate definitiv printr-o hotarare judecatoreasca reprezinta o eroare judiciara.
Pe de alta parte, intrucat revizuirea presupune o eroare care decurge din inexacta stabilire a starii de fapt (intelegand prin aceasta si autorul faptului), aceasta cale extraordinara de atac este singura modalitate de inlaturare a erorii generate de identitate nereala a persoanei condamnate definitiv.
Aceasta concluzie se intemeiaza si pe functia procesuala a revizuirii care permite descoperirea, adunarea si aducerea in fata justitiei a materialului probator care sa permita constatarea si inlaturarea erorii.
Astfel, pe baza probatoriului strans in cursul revizuirii va fi posibila anularea hotararii de condamnare a persoanei reale a carei identitate a fost folosita de autorul real al infractiunii si pronuntarea unei noi hotarari de condamnare a acestuia din urma, sub identitatea sa reala. Totodata, va fi anulat vechiul mandat de executare si emis un altul, corespunzator realitatii, vor fi anulate mentiunile de la cazier care figureaza pe numele persoanei a carei identitate a fost folosita si se vor face mentiuni pe numele adevaratului autor al infractiunii.
Toate acestea permit clarificarea tuturor acelor proceduri subsecvente unei hotarari definitive de condamnare (mandat de executare, fisa de cazier, executarea dispozitiilor civile, a cheltuielilor judiciare si orice alte consecinte care pot sa decurga din aceasta – de pilda, ocuparea unor functii, participarea la anumite activitati etc.).
Aceste remedii oferite de revizuire sunt deosebit de importante, mai ales pentru acele persoane a caror identitate a fost folosita de autorul infractiunii si care, astfel, nu va fi pusa in situatia de a suporta consecinte injuste derivate dintr-o hotarare de condamnare care figureaza pe numele sau (a se vedea anexa 2 si actele atasate acesteia).
Posibilitatile de remediere oferite de revizuire nu sunt specifice contestatiei la executare. Nici natura juridica a acestei institutii nu corespunde necesitatii inlaturarii erorii judiciare. Astfel, contestatia la executare este un procedeu jurisdictional de rezolvare a plangerilor indreptate impotriva actelor de executare penala. Prin contestatie la executare nu se poate invoca nelegalitatea sau netemeinicia hotararii penale definitive, ci nelegala punere in executare.
Or, identitatea nereala (fictiva sau falsa ) a persoanei condamnate este o problema de netemeinicie, in primul rand si, in cele din urma, de nelegalitate a hotararilor definitive care pune sub semnul intrebarii principiul legalitatii si pe cel al aflarii adevarului, constituind un motiv pentru reexaminarea hotararilor penale definitive printr-o procedura extraordinara.
Pe de alta parte, cazul de contestatie la executare prevazut de art.461 lit.b din Codul de procedura penala – executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare presupune ca persoana prevazuta in acea hotarare, din punctul de vedere al identitatii, este chiar autorul infractiunii, insa, din cauza unor similitudini in datele de identificate, executarea este indreptata impotriva altei persoane. Doctrina este unanima in acest sens[1].
In acest caz, eroarea (datorata unei asemanari sau insuficiente preciziuni in legatura cu datele de identitate privitoare la persoana condamnatului, nume foarte comun, domicilii identice) apartine organului de executare care executa mandatul, iar nu instantei, asa cum este cazul condamnarii definitive a unei persoane sub o identitate nereala.
Cat priveste cazul de contestatie prevazut de art.461 lit.c teza a II-a din Codul de procedura penala – impiedicari la executare, de asemenea, nu poate fi invocat pentru inlaturarea erorii mentionate. Impiedicarea la executare este datorata unor cauze legale care opresc executarea (de pilda, o suspendare a executarii in cazul unui recurs peste termenul prevazut de art.3853 alin.2 cu referire la art.365 alin.2 din Codul de procedura penala). Or, o eroare asupra identitatii nu este o cauza legala de impiedicare a executarii.
In consecinta, revizuirea ramane singurul remediu pentru inlaturarea erorii mentionate, iar motivul il reprezinta cel prevazut de art.394 lit.a din Codul de procedura penala – descoperirea de fapte sau imprejurari noi si care, in doctrina, s-a stabilit ca trebuie sa aiba ca obiect imprejurari legate de existenta faptei, a faptuitorului, a vinovatiei acestuia (care conduc la achitare cand hotararea care se revizuieste este de condamnare ori conduc la condamnare cand hotararea revizuita este de achitare) ori existenta unor cauze de incetare a procesului penal[2] .
Astfel, in literatura de specialitate, in analiza dispozitiilor art.394 lit.a din Codul de procedura penala se apreciaza ca prin descoperirea de probe noi intelegem descoperirea de elemente de fapt (fapte sau imprejurari) noi care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a comis-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Din aceasta perspectiva, aflarea identitatii reale a autorului este o imprejurare noua, care a fost cu totul straina dosarului cauzei si pe care instanta nu a sesizat-o sub nicio forma, se refera la un element de baza in solutionarea procesului penal – faptuitorul demonstreaza netemeinicia hotararii de condamnare (art.394 alin.2 din Codul de procedura penala).
Admitand cererea de revizuire, instanta va anula hotararea atacata si va pronunta o alta hotarare in conformitate cu situatia reala, respectiv va achita persoana a carei identitate a fost folosita de catre autorul infractiunii si, totodata, va condamna autorul infractiunii sub identitatea sa reala, cu mentiunile care se impun in raport cu situatia procesuala proprie cauzei rejudecate (de exemplu, mentinerea pedepsei aplicate prin hotararea revizuita si constatarea pedepsei ca executata etc.).
Pe de alta parte, cererea de revizuire privind latura penala se rasfrange si asupra laturii civile, astfel incat persoana a carei achitare s-a dispus este aparata si de dispozitiile civile din hotararea anulata.
Prin urmare, impotriva hotararilor penale definitive prin care au fost condamnate persoane sub o identitate nereala este admisibila calea extraordinara de atac a revizuirii, motivul invocat constituind cazul de revizuire prevazut de art.394 lit.a din Codul de procedura penala.
Avand in vedere cele expuse, va solicit sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.
Procuror general,
Laura Codruta Kovesi
___________________
[1] V. Dongoroz, s.a., Noul Cod de procedura penala si Codul de procedura penala anterior – prezentare comparativa, Editura Politica, 1969, p. 379; I. Neagu, Tratat de procedura penala, Editura Pro, 1997, p. 689; N. Volonciu, Tratat de procedura penala – Partea speciala, Volumul II, Editura Paideia, 1994, p. 432
[2] D.V.Mihaescu, M.Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Editura stiintifica, 1970, pp.168-169.
