Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 16 aprilie 2013 in Cauza Bernd impotriva Romaniei
Hotararea este publicata in
Monitorul Oficial nr. 471 din 30 iulie 2013
Strasbourg: Cererea nr. 23.456/04
Aceasta versiune a fost rectificata la 24 aprilie 2013 potrivit art. 81 din Regulamentul Curtii.
DEFINITIVA
16 iulie 2013
Hotararea a devenit definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Bernd impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din: Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 26 martie 2013, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 23.456/04 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Siegle Bernd (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna Diana Elena Dragomir*1), avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental domnul R.-H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
-----------
*1) Rectificat la 24 aprilie 2013: textul era urmatorul: "doamna D.E. Dragomir".
3. Reclamantul se plange, in temeiul art. 6 § 1 din Conventie, de o incalcare a principiului securitatii raporturilor juridice, pe motiv ca, printr-o hotarare definitiva din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timis a pus in discutie autoritatea de lucru judecat a unei hotarari definitive pe care el insusi a pronuntat-o la 8 iunie 2003. De asemenea, reclama, in temeiul acestei prevederi, solutia pronuntata in cauza si lipsa de impartialitate a instantelor interne. In cele din urma, considera ca, prin confiscarea vehiculului sau de catre autoritatile romane, a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
4. La 7 ianuarie 2009, cererea a fost comunicata Guvernului. In conformitate cu art. 29 § 1 din Conventie, Curtea a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.
5. In urma abtinerii domnului Corneliu Birsan, judecator ales sa reprezinte Romania (art. 28 din Regulamentul Curtii), presedintele camerei a desemnat-o pe doamna Kristina Pardalos in calitate de judecator ad-hoc (art. 26 § 4 din Conventie si art. 29 § 1 din Regulament).
6. Guvernul german nu a dorit sa intervina in procedura.
IN FAPT
....................
IN DREPT
I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie
28. Reclamantul denunta o atingere adusa principiului securitatii raporturilor juridice, pe motiv ca, prin Hotararea definitiva din 20 noiembrie 2003, care a calificat faptele in litigiu drept contraventie, Tribunalul Timis a pus la indoiala autoritatea de lucru judecat a unei hotarari definitive pe care el insusi a pronuntat-o la 8 iunie 2003 si l-a achitat pe M.A. pentru savarsirea acelorasi fapte. De asemenea, se plange de rezultatul procedurii si de lipsa de impartialitate a instantelor interne. Reclamantul invoca art. 6 § 1 din Conventie, redactat dupa cum urmeaza:
"Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil [...], de catre o instanta [...] impartiala [...], care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]."
A. Cu privire la admisibilitate
29. Constatand ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea il declara admisibil.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele partilor
30. Guvernul considera ca principiul autoritatii de lucru judecat nu a fost incalcat in speta, conditiile stabilite de dreptul intern pentru aplicarea acestui principiu nefiind, in viziunea sa, indeplinite. Astfel, acesta sustine ca din art. 1.201 din vechiul Cod civil reiese cu claritate ca, pentru a se retine existenta autoritatii de lucru judecat, este necesara o tripla identitate: partile, obiectul si cauza celor doua actiuni (supra, pct. 26). In acest sens, Guvernul sustine, in primul rand, ca, in speta, prima procedura nu a transat temeinicia problemei privind legalitatea confiscarii, actiunea initiata de M.A. fiind respinsa pentru lipsa calitatii procesuale. Temeinicia acestei probleme ar fi fost, in schimb, examinata in cadrul celei de-a doua proceduri, angajata de aceasta data de reclamant. In al doilea rand, Guvernul indica faptul ca cele doua proceduri interne nu s-au referit la aceleasi parti. In al treilea rand, Guvernul subliniaza ca, in Hotararea sa din 17 ianuarie 2003, Judecatoria Sannicolau Mare a constatat ca a fost savarsita cu certitudine o contraventie, dar ca nu putea fi atribuita lui M.A., deoarece nu era proprietarul automobilului aflat in litigiu.
31. Reclamantul nu a prezentat observatii cu privire la acest capat de cerere.
2. Motivarea Curtii
32. Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care urmareste, intre altele, ca o solutie definitiva pronuntata de instante intr-un litigiu sa nu mai fie pusa in discutie [Brumarescu impotriva Romaniei (MC), 28.342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII, si Kehaya si altii impotriva Bulgariei, nr. 47.797/99 si 68.698/01, pct. 61, 12 ianuarie 2006]. In temeiul acestui principiu, nicio parte sau autoritate a statului nu este indreptatita sa ceara revizuirea unei hotarari definitive si executorii cu scopul de a obtine o reexaminare a cauzei si o noua decizie la problema sa, decat atunci cand motive substantiale si imperative impun acest lucru (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52 si 56, CEDO 2003-IX).
II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
41. Reclamantul pretinde ca refuzul autoritatilor romane de a-i restitui vehiculul confiscat reprezinta o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
42. Constatand ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea il declara admisibil.
43. Cu toate acestea, avand in vedere concluzia la care a ajuns in ceea ce priveste art. 6 § 1 din Conventie (supra, pct. 39), precum si faptul ca reclamantul poate solicita redeschiderea procedurii in fata instantelor romanesti (supra, pct. 27), Curtea nu considera necesar sa mai examineze acest capat de cerere.
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
44. Art. 41 din Conventie prevede:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti Contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
........................
B. Cheltuieli de judecata
49. Reclamantul solicita si rambursarea a 5.825 EUR pentru onorariul avocatului si 1.166,50 lei romanesti (RON) pentru cheltuieli de traducere, reprezentand cheltuieli angajate in cadrul procedurii in fata Curtii. Avocatul partii interesate prezinta o nota privind numarul de ore facturate si activitatile efectuate, precum si o factura pro forma.
50. Guvernul considera ca reclamantul nu a probat ca onorariile avocatului pentru care solicita rambursarea au fost efectuate in mod real in prezenta procedura in fata Curtii. In plus, subliniaza ca reclamantul nu a prezentat un contract de asistenta juridica care sa stabileasca tariful orar al onorariilor si nici acordul pentru orele efectiv lucrate de avocatul sau.
51. Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In speta, tinand seama de documentele aflate in posesia sa si de jurisprudenta acesteia, Curtea considera rezonabila suma de 3.000 EUR pentru procedura in fata Curtii, care va fi platita direct avocatului reclamantului.
C. Dobanzi moratorii
52. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie (dreptul la un proces echitabil);
3. hotaraste ca nu este necesar sa examineze separat capatul de cerere intemeiat pe art. 6 din Conventie referitor la rezultatul procedurii si impartialitatea instantelor;
4. hotaraste ca nu este necesar sa se examineze capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
5. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume, care trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:
i) 3.000 EUR (trei mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
ii) 3.000 EUR (trei mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamant, pentru cheltuielile de judecata, care trebuie platiti direct avocatului care l-a reprezentat pe reclamant in fata Curtii;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;
6. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 16 aprilie 2013, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
presedinte
Santiago Quesada,
grefier
-------
Cuprinsul integral al Hotararii CEDO din 16 aprilie 2013 poate fi
consultat aici
