CJUE: Restituirea sumelor incasate nelegal de banca, anulata de prescriptia din legea nationala

CJUE arata intr-o decizie de data relativ recenta ca restituirea sumelor incasate nelegal de banca poate fi anulata de prescriptia din legea nationala. Exista, insa, o exceptie.

JB si KC au incheiat contracte de credit de nevoi personale cu Raiffeisen Bank si, respectiv, BRD Groupe Société Générale. Dupa rambursarea integrala a acestor credite, fiecare dintre ei a sesizat Judecatoria Targu Mures (Romania) cu actiuni prin care solicitau sa se constate caracterul abuziv al anumitor clauze ale acestor contracte care prevedeau plata unor comisioane de procesare si de administrare lunara, precum si posibilitatea bancii de a modifica rata dobanzii. 

Raiffeisen Bank si BRD Groupe Société Générale au aratat ca, la data introducerii actiunilor, JB si KC nu mai aveau calitatea de consumator, intrucat contractele de credit incetasera ca urmare a executari lor integrale, si nu mai aveau dreptul de a introduce o actiune in justitie.

Judecatoria Targu Mures a considerat ca executarea integrala a unui contract nu impiedica verificarea caracterului abuziv al clauzelor acestuia si a retinut ca aceste clauze erau abuzive. Aceasta instanta a obligat prin urmare cele doua institutii bancare sa restituie sumele platite de JB si de KC in temeiul acestor clauze impreuna cu dobanda legala. Raiffeisen Bank si BRD Groupe Société Générale au declarat apel impotriva acestei decizii. 

In acest context, Tribunalul Specializat Mures (Romania) solicita Curtii sa stabileasca daca Directiva 93/13 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii1 continua sa se aplice dupa executarea integrala a unui contract si, eventual, daca o actiune in restituirea sumelor primite in temeiul clauzelor contractuale considerate abuzive poate fi supusa unui termen de prescriptie de trei ani care incepe sa curga de la data incetarii contractului. 

Prin hotararea sa, Curtea aminteste, mai intai, ca obligatia instantei nationale de a inlatura o clauza contractuala abuziva care impune plata unor sume care se dovedesc nedatorate determina restituirea acestor sume.

Cu toate acestea, Curtea arata ca, in lipsa unei reglementari in dreptul Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecarui stat membru atributia de a prevedea modalitatile procedurale aplicabile actiunilor in justitie pentru a asigura protectia drepturilor cetatenilor Uniunii. Cu toate acestea, respectivele modalitati nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor actiuni similare de natura interna (principiul echivalentei) si nu trebuie faca, in practica, imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii (principiul efectivitatii). 

In ceea ce priveste principiul efectivitatii, Curtea aminteste ca sistemul de protectie instituit de directiva referitor la clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii are la baza ideea ca  consumatorul se afla intr-o situatie de inferioritate in raport cu profesionistul. In aceasta privinta, chiar daca un termen de prescriptie de trei ani pare, in principiu, suficient din punct de vedere material pentru a permite consumatorului sa pregateasca si sa formuleze o cale de atac efectiva, in masura in care incepe sa curga de la data executarii integrale a contratului el risca, totusi, sa expire inainte chiar ca consumatorul sa fi putut avea cunostinta de natura abuziva a unei clauze cuprinse in acest contract. Acest termen nu este, asadar, de natura sa ii asigure consumatorului o protectie efectiva.

In aceste conditii, limitarea protectiei conferite consumatorului exclusiv la durata executarii contractului in discutie nu poate fi conciliata cu sistemul de protectie instituit de directiva. Principiul efectivitatii se opune, asadar, ca actiunea in restituire sa fie supusa unui termen de prescriptie de trei ani, care incepe sa curga de la data la care contractul respectiv inceteaza, indiferent daca consumatorul avea, sau putea in mod rezonabil sa aiba, la acea data, cunostinta de caracterul abuziv al unei clauze a acestui contract. In ceea ce priveste principiul echivalentei, Curtea aminteste ca respectarea acestuia presupune ca norma nationala in cauza se aplica fara deosebire atat actiunilor intemeiate pe incalcarea dreptului Uniunii, cat si celor intemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect si o cauza asemanatoare. In aceasta privinta, el se opune unei interpretari a legislatiei nationale potrivit careia termenul de prescriptie al unei actiuni judiciare in restituirea sumelor platite in temeiul unei clauze abuzive incepe sa curga de la data executarii integrale a contractului, in timp ce acest termen incepe sa curga, in ceea ce priveste o actiune similara in dreptul intern, de la data constatarii judiciare a cauzei actiunii.

Curtea a concluzionat ca directiva 93/13 nu se opune unei reglementari nationale care, desi prevede caracterul imprescriptibil al actiunii in constatarea nulitatii unei clauze abuzive utilizate intr-un contract incheiat intre un profesionist si un consumator, supune unui termen de prescriptie actiunea prin care se urmareste invocarea efectelor restitutorii ale acestei constatari. Acest termen nu trebuie sa nu fie insa mai putin favorabil decat cel aplicabil unor actiuni similare in dreptul intern si nici sa faca, in practica, imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii. 

Directiva 93/13 in discutie, precum si principiile echivalentei si efectivitatii se opun unei interpretari a reglementarii nationale de catre instantele nationale potrivit careia termenul de prescriptie de trei ani al unei actiuni judiciare in restituirea sumelor platite in temeiul unei clauze abuzive incepe sa curga de la data executarii integrale a contractului, atunci cand se prezuma, fara necesitatea verificarii, ca, la acea data, consumatorul trebuia sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de caracterul abuziv al clauzei in discutie sau atunci cand, pentru actiuni similare de drept intern, acelasi termen incepe sa curga de la constatarea judiciara a cauzei acestor actiuni.

CJUE nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.