AMICUS CURIAE
Cu privire la dosarul nr. 1585/A/2011 al Curtii Constitutionale, cu termen la data de 11 ianuarie 2012, formulata de:
Aron Bucurel Mircea
Balan George
Ghica Alina Nicoleta
Haineala Schmidt Oana Andrea
lorgulescu Georgiana
Isac Gratiana Daniela
Pivniceru Mona Maria
Tudose Badea Marius
Serban Alexandru
Curtea Constitutionala nu este chemata a se pronunta asupra neconstitutionalitatii Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ci asupra legitimitatii insasi a Constitutiei care a proclamat statul de drept (art. 1 alin. 3 din Constitutie) si separatia puterilor in stat (art. 1 alin. 4 din Constitutie), ca fundamente structurale ale statului roman ce trebuie a fi aparate si garantate de jurisdictia constitutionala.
Or, in conditiile in care chiar aplicarea legii, ca atribut exclusiv al puterii judecatoresti, este pusa in discutie in afara cailor de atac prevazute de lege si in afara instantelor de judecata, prin intermediul controlului administrativ exercitat de catre Ministrul Justitiei, partea puterii executive, si de alti titulari (Procurorul General, Presedintele ICCJ) care exercita competente concurente cu cele ale inspectorilor judiciari - deveniti in aceasta situatie executantii neindependenti ai acestora - este limpede ca statul de drept a devenit un nonsens social si juridic si ca mijlocul juridic constitutional de realizare al lui, conferit de separatia puterilor in stat, a devenit iluzoriu, spre a contraria "preeminenta dreptului" in intelesul dat acestei notiuni de Conventia Europeana a Drepturilor Omului la care Romania este parte.
I. Neconstitutionalitatea structurala a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
1. Incalcarea art. 1 alin 3 din Constitutie „ Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate. "
Statul de drept este un stat constitutional care subordoneaza si limiteaza puterile statului prin drept.
Statul de drept este statul care respecta atat dreptul cat si democratia constitutionala in toate valentele sale conferite de legea fundamentala, a caror limite de existenta si evolutie se supun intrinsec si exigentei privitoare la restabilirea legalitatii prin intermediul cailor de atac, asa cum dispune art. 129 din Constitutie, care au menirea de a indrepta hotararile judecatoresti nelegale si netemeinice.
Legea a carei constitutionalitate este in discutie, nu doar substituie judecatorul cu alte entitati nejudiciare (inspectori, Ministrul Justitiei, Procurorul General, Presedintele ICCJ) care verifica aplicarea dreptului material si procedural dar si dubleaza, in mod nepermis, controlul jurisdictional al hotararilor judecatoresti cu un control administrativ, incalcand grav dispozitiile legale nationale si internationale in materie care, in substanta lor, impun controlul asupra hotararilor judecatoresti efectuat doar de judecatori si doar prin sistemul cailor de atac prevazute de lege.
Intruziunea in actul de interpretare si aplicare a legii este grosiera si afecteaza deopotriva atat actul de judecata cat si pe cetatean.
Astfel, exista posibilitatea latenta ca nicio hotarare judecatoreasca sa nu mai intre in puterea lucrului judecat in afara controlului administrativ, exercitat in afara cailor de atac de catre executiv prin Ministrul Justitiei si alte entitati configurate in titulari de actiuni disciplinare; Ministrul Justitiei, Procurorul General, Presedintele ICCJ, ca de altfel si inspectorii au devenit judecatori ai cauzei; nu instantele stabilite constitutional vor mai aplica legea, ci executivul si celelalte entitati administrative care, prin controlul disciplinar si spectrul urmaririi disciplinare a judecatorului, vor imprima sensul si intinderea dreptului, precum si interpretarea legii, extensie de competenta si control care transforma judecatorul intr-un executant subordonat in raport cu titularii actiunii disciplinare; controlul administrativ al hotararilor judecatoresti va putea deschide calea actiunii disciplinare impotriva judecatorilor care au pronuntat hotararile in prima instanta si apel, in conditiile in care hotararea a fost casata in recurs, deoarece legea nu face nicio precizare legata de faptul ca solutia irevocabila este sau nu una temeinica si legala; niciun cetatean, a carui drept s-ar putea interfera cu executivul, nu se va putea bucura de autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti obtinute, intrucat sanctionarea disciplinara a magistratului care, in viziunea executivului, nu a aplicat corect legea, deschide calea de atac a revizuirii. Aceasta inseamna ca, de fapt, prin acest control administrativ, se poate repune in discutie fondul cauzei, cu consecinta instabilitatii circuitului civil in care s-a integrat si dreptul statuat irevocabil a fi dobandit definitiv.
Acestea fiind dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, pare paradoxal faptul ca, desi scopul declarat al legii a fost de a diversifica gama comportamentelor exterioare actului de judecata supuse incriminarii, s-a ajuns la controlul si subordonarea actului de judecata de catre puterea executiva si celelalte entitati ca titulare de actiune disciplinara si la controlul asupra hotararii judecatoresti si a judecatorului de catre executiv , adica la abolirea imperativelor statului de drept a carui misiune era, printre altele, si limitarea puterii executive la executarea stricta a legilor si nu la interpretarea si aplicarea lor.
2. Incalcarea art.l alin. 4 din Constitutie - „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale."
O societate fara separatia puterilor nu are constitutie si nici judecator constitutional. In aceeasi situatie se afla si societatea care a proclamat-o formal, insa permite ca una dintre puteri sa devina despotica, spre a contraria mecanismul insusi al statului de drept al carui mijloc de realizare il reprezinta.
Acesta este si sensul atribuit principiului separatiei puterilor in stat prin art. 1 alin. 4 din Constitutie in conformitate cu care " Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale" .
In substanta lui, textul citat statueaza asupra exercitarii functiunilor de catre cele trei puteri care partajeaza prerogativa de suveranitate a statului, dar in cadrul limitelor si formelor expres determinate prin Constitutie, si in respectul valorilor democratice consacrate constitutional, excluzand cumularea competentelor ori controlul reciproc.
Practic, au fost incriminate ca abateri disciplinare ipostazele de interpretare si aplicare a legii de catre judecator si supuse controlului administrativ exercitat in afara sistemului cailor de atac de catre executiv si alti titulari, straini de instantele de judecata abilitate a-l efectua.
Procedand in acest mod, independenta puterii judecatoresti, in toata gama elementelor de structura, a fost inlaturata.
Nu va mai exista judecator independent care sa aplice legea, ci judecator care aplica legea asa cum doreste executivul a fi aplicata, si nici cetatean care sa fie protejat de abuzurile administratiei, deoarece judecatorul insusi reclama nevoia de a fi protejat de eventualitatea urmaririlor disciplinare initiate de executiv declansate sub pretextul neaplicarii legii; interpretarea legii si coordonatele aplicarii ei nu vor fi exercitate exclusiv de judecatori, ci exclusiv de organele administrative si executive, care, prin intermediul actiunilor disciplinare initiate, vor controla puterea de apreciere a judecatorului si hotararea judecatoreasca, indiferent de instanta care a pronuntat-o; caile de atac prevazute de lege pentru corectia hotararilor judecatoresti nelegale si netemeinice vor ramane ca exercitiu public de imagine in privinta exercitarii prerogativelor puterii judecatoresti, deoarece corectia acestora se va exercita administrativ, operatiune care include si spectrul sanctionarii judecatorului; dreptul cetateanului la un tribunal independent va ramane inserat in norme juridice pentru a demonstra atasamentul de principiu la circuitul democratic international, considerat, cel putin formal, a fi ireversibil, insa nici un judecator nu va mai aplica legea tara temerea ca solutia sa poate deranja executivul ori institutii administrative iar cetateanul isi va putea realiza dreptul doar in ipoteza in care executivul va considera ca il are; rationamentul judiciar se va singulariza intr-o singura optiune de interpretare, cea a executivului, si vor disparea nuantele dreptului ca elemente de compunere a operatiunii logico-rationale de interpretare a legii, in scopul aplicarii ei; legea va fi cea impusa de executiv, a carei limita extrema va fi data de deciziile Curtii Constitutionale si Recursurile in interesul legii, dreptul roman epuizandu-si aplicarea prin circumscriere la acestea desi judecatorul roman este proclamat international judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si judecator comunitar, pentru aceste ipoteze neinteresand faptul ca, alte texte din Constitutie obliga la aplicarea lor peste dreptul intern; dreptul european se va situa sub aceleasi auspicii de interpretare si aplicare, neinteresand derapajele de la obligativitatea lor pentru judecator; motivarea hotararii judecatoresti, acum obiect de control judiciar, va sta indefinit sub emblema controlului extrajudiciar administrativ, titularul actiunii disciplinare apreciind daca s-a rationat juridic ori nu sau daca hotararea este motivata, printre instrumentele de control figurand si cel privind folosirea unor "expresii neadecvate", sintagma a carui continut nu este prevazut dar care isi va dovedi eficienta pe masura exercitarii controlului; dreptul material ori procesual nu mai reprezinta elemente care compun ordinea juridica incredintata spre aplicare judecatorului ci elemente de natura psihologica, de conduita a acestuia, transpuse in notiuni psihologice de rea-credinta si grava neglijenta, dupa cum titularii de actiune disciplinara opineaza ca a fost respectata sau nu; Inspectia judiciara si ceilalti titulari de actiune disciplinara, inclusiv executivul, vor deveni, ca efect al acestei legi, detinatorii adevarului juridic absolut in materie de interpretare si aplicare a legii, peste si dincolo de ierarhizarea instantelor judecatoresti;. Tot astfel, daca este sigur ca Ministrul Justitiei apartine executivului, nu este la fel de sigur ca Inspectia este independenta, din moment ce, consecinta a instituirii auditului extern independent, A.N.R.M.A.P., ca institutie subordonata executivului, poate interfera , chiar si indirect, in procesul de desemnare a organismului independent care urmeaza a efectua auditul extern, cu consecinta directa a influentarii rezultatului auditului, inspectorii judiciari cu functii de conducere fiind ei insisi expusi mentinerii ori revocarii, consecinta a rezultatelor auditului extern independent (art. 64 alin. 5 din Legea 317/2004).
Toate acestea se rezuma in cinci incriminari considerate a fi abateri disciplinare (art. 99 lit. r, s, s, t, t din Legea 303/2004) si doua texte prin care dreptul material si procesual au devenit elemente de conduita (art. 99 din Legea 303/2004) iar executivul si alte entitati titulari de actiune disciplinara (art. 44 alin. 3 din Legea 317/ 2004) reglementare care desfiinteaza independenta puterii judecatoresti ca putere separata in stat, in pofida nucleului dur, constitutional, national in materie, si a reglementarilor internationale centrate tocmai pe separatia puterilor in stat si independenta puterii judecatoresti, reglementari devenite doar marturii ale unui stat de drept, initial proclamat a fi democratic.
Se intelege ca, in aceste conditii, s-a restructurat si interpretarea sintagmei "independenta puterii judecatoresti" al carei garant, potrivit aceleasi Constitutii, este Consiliul Superior al Magistraturii.
Aron Bucurel Mircea
Balan George
Ghica Alina Nicoleta
Haineala Schmidt Oana Andrea
Iorgulescu Georgiana
Isac Gratiana Daniela
Pivniceru Mona Maria
Tudose Badea Marius
Serban Alexandru
