Statul poate fi pedepsit pentru eliberarea conditionata a unui detinut periculos

In cauza Maiorano c. Italia (nr. 28634/06), statul italian a fost pedepsit pentru ca a eliberat conditionat un detinut periculos. Bineinteles, termenul "pedepsit" este folosit pentru a accentua faptul ca dreptatea poate fi gasita in instata si poate aduce alinare celor care au suferit pierderi importante in viata lor.

In 1976, dl. Izzo a fost condamnat la detentiune pe viata pentru privarea de libertate, violul si torturarea a doua femei si uciderea uneia dintre ele. In ciuda faptului ca pe parcursul detentiei, dl. Izzo a fost sanctionat penal de mai multe ori pentru diverse incidente produse in penitenciar, in 2004 s-a pronuntat o cerere de punere a acestuia in libertate conditionata. In timpul acestei perioade, dl. Izzo a planificat si a comis, cu ajutorul a doi complici, doua infractiuni de omor asupra unor femei. In 2005, Ministrul Justitiei a deschis o ancheta administrativa cu scopul de a determina daca prin raportare la procedura de eliberare a dlui. Izzo poate fi atrasa raspunderea disciplinara a judecatorului care a dispus punerea acestuia in libertate. In martie 2008, CSM-ul italian l-a sanctionat pe magistratul in discutie cu un avertisment. Intre timp, reclamantii, in calitate de rude ai victimelor, au introdus o plangere penala impotriva magistratului in discutie, insa aceasta a fost clasata.

Fiind sesizata cu o plangere vizand violarea art. 2, Curtea s-a pronuntat prima data prin raportare la obligatiile substantiale ale statului. Curtea a constatat ca, la momentul eliberarii dlui. Izzo nimic nu indica cele doua femei drept victime potentiale ale unei actiuni criminale a acestuia. Din acest punct de vedere, Curtea nu a considerat criticabila eliberarea sa si nici existenta unei politici de reinsertie a condamnatilor, in masura in care un astfel de sistem de masuri de reinsertie include suficiente masuri de protectie a societatii. In aceste conditii, Curtea a socotit ca ramane doar de stabilit daca, in conditiile speciale din speta, eliberarea dlui. Izzo constituie o incalcare a obligatiei de diligenta, pe care art. 2 din Conventie o impune. 

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

In acest context, CEDO considera ca nu pot fi ignorate elementele favorabile eliberarii detinutului, in principal rapoartele supraveghetorului sau si a cele psihiatrice. Pe de alta parte, insa, aceste elemente pozitive erau combatute de numeroase alte argumente, care ar fi trebuit sa inspire mai multa prudenta din partea instantei. Astfel, Curtea a subliniat ca, dupa condamnarea sa pentru fapte de o cruzime extraordinara, conduita dlui. Izzo a fost departe de a fi ireprosabila, aceste fiind autorul a numeroase incidente extrem de violente in penitenciar. Acest fapt face ca decizia de reinsertie sociala a acestuia sa fie cel putin discutabila. Pe de alta parte, Curtea a amintit si faptul ca dupa eliberarea sa, dl. Izoo nu a fost supravegheat corespunzator, desi un informator informase parchetului despre infractiunile pe care acesta le pregatea. In plus, desi personalul care supraveghea activitatea acestuia a informat parchetul despre incalcarea repetata a conditiilor de eliberare de catre dl. Izzo, informatia nu a avut niciun efect asupra situatiei acestuia. De aceea, Curtea considera ca statul si-a incalcat obligatiile de diligenta pe care art. 2 le impune.

Sub aspect procedural, Curtea a fost nevoita sa stabileasca daca statul avea obligatia pozitiva de a impune raspunderea juridica a agentilor statului implicati. Curtea a constatat ca magistratului care dispus eliberarea dlui. Izzo i s-a aplicat o sanctiune disciplinara cu avertisment, insa aceasta decizie nu a vizat anumite elemente speciale ale cauzei. In principal, Curtea a constatat ca CSM nu s-a pronuntat asupra faptului ca declaratiile informatorului nu au fost utilizate pentru a conduce la revocarea eliberari celui condamnat. De aceea, Curtea constata ca statul si-a incalcat obligatia de a realiza o ancheta eficace in aceasta cauza.