Care sunt drepturile sotiei dupa divort

Desfacerea casatoriei produce incetarea regimului matrimonial, in conditiile prevazute de Codul civil. Conform art. 385 alin. (1) Cod civil: „Prin desfacerea casatoriei, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort. La cererea unuia dintre soti, instanta poate stabili ca efectele incetarii regimului matrimonial sa se produca de la data separatiei in fapt.”

In practica, acest lucru inseamna ca, de la momentul introducerii cererii de divort, bunurile dobandite nu mai intra in masa bunurilor comune, ci devin bunuri proprii ale fiecarui sot. Ulterior, se procedeaza la lichidarea si partajarea bunurilor comune, fie prin acord notarial, fie prin hotarare judecatoreasca. In anumite situatii, instanta poate stabili ca incetarea regimului matrimonial sa opereze mai devreme, respectiv de la data separatiei in fapt.

Potrivit art. 389 Cod civil, „Prin desfacerea casatoriei, obligatia de intretinere intre soti inceteaza.” Asadar, regula generala este aceea ca, dupa divort, niciunul dintre soti nu mai este obligat sa il intretina pe celalalt.

Exista insa exceptii. Daca unul dintre fostii soti se afla in nevoie din cauza unei incapacitati de munca survenite inainte sau in timpul casatoriei, el poate beneficia de intretinere si dupa divort. De asemenea, dreptul la intretinere poate fi recunoscut si in cazul in care incapacitatea de munca a intervenit in termen de un an de la desfacerea casatoriei.

Prestatia compensatorie este reglementata de art. 390 Cod civil si are rolul de a compensa un dezechilibru semnificativ aparut in conditiile de viata ale unuia dintre soti ca urmare a divortului. Textul legal prevede: „In cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie compensatorie, daca desfacerea casatoriei determina pentru acesta un dezechilibru semnificativ intre conditiile sale de viata si cele avute in timpul casatoriei.”

Pentru acordarea prestatiei compensatorii trebuie indeplinite mai multe conditii.

Prestatia compensatorie poate fi acordata fie in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente, fie in natura, prin constituirea unui drept de uzufruct asupra unor bunuri. Aceasta poate fi modificata ulterior daca intervin schimbari importante in resursele sau mijloacele celor doi fosti soti. Inceteaza in caz de deces sau recasatorire a beneficiarului. Este important de retinut ca prestatia compensatorie este incompatibila cu pensia de intretinere intre soti.

Dupa incetarea regimului matrimonial urmeaza lichidarea si partajul bunurilor comune. Aceasta procedura are ca scop determinarea cotei-parte ce revine fiecarui fost sot, tinand cont de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor si la indeplinirea obligatiilor comune.

Partajul poate avea loc pe cale amiabila, prin act notarial, sau pe cale judecatoreasca, atunci cand sotii nu ajung la o intelegere. In functie de situatie, partajul poate presupune atribuirea unor bunuri mobile sau imobile, plata unor sume de bani, transferuri de proprietate ori stabilirea unor drepturi reale in favoarea unuia dintre soti.

Legea acorda un regim special locuintei familiei, definita ca fiind locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta celui la care se afla copiii. In urma divortului, instanta poate decide asupra folosintei acestei locuinte, avand in vedere in primul rand interesul superior al copiilor minori. Uneori, instanta poate dispune ca unul dintre soti sa ramana in locuinta familiei, chiar daca nu este proprietar, cu obligatia de a plati o chirie sau o despagubire.

In ceea ce priveste bunurile gospodaresti, acestea pot fi atribuite sotiei in masura in care sunt necesare pentru cresterea si ingrijirea copiilor sau pentru continuarea vietii familiale. In lipsa unui acord, se poate solicita compensarea valorica a acestor bunuri.

Divortul nu afecteaza obligatiile parintilor fata de copiii minori. Instanta de tutela se pronunta asupra locuintei copilului, exercitarii autoritatii parintesti, programului de vizitare si contributiei fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare.

De regula, autoritatea parinteasca se exercita in comun, cu exceptia cazurilor in care interesul copilului impune ca aceasta sa fie incredintata exclusiv unuia dintre parinti. Principiul de baza este interesul superior al copilului, care prevaleaza asupra oricaror alte considerente.

Sotia poate introduce cererea de divort pe cale judiciara, notariala sau administrativa, in functie de circumstante. Odata cu cererea de divort, aceasta poate solicita atribuirea locuintei familiei, stabilirea pensiei de intretinere pentru copii, partajul bunurilor comune, acordarea prestatiei compensatorii sau a intretinerii in cazurile prevazute de lege.

Toate cererile patrimoniale trebuie dovedite cu inscrisuri, acte de proprietate, contracte, extrase de cont, facturi sau documente medicale. In special, prestatia compensatorie se formuleaza de regula odata cu cererea de divort si se calculeaza in functie de resursele ambelor parti.

In functie de situatia concreta, sotia poate beneficia de mai multe drepturi, precum obtinerea unei prestatii compensatorii, recunoasterea unui drept la intretinere in caz de incapacitate, folosinta locuintei familiale pentru o perioada determinata, recunoasterea cotei-parti din bunurile comune si contributia fostului sot la intretinerea copiilor minori.

Daca te afli in situatia unui divort, primul pas prudent este sa consulti un avocat specializat in dreptul familiei pentru a analiza probele si pentru a formula corect cererile (inclusiv masuri provizorii). Pastreaza documente care dovedesc contributiile la bunurile comune (contracte, extrase de cont, facturi), documente medicale sau de incapacitate, acte de proprietate si orice proba care poate sustine o pretentie privind prestatiile sau partajul. Retine ca dreptul la intretinere dupa divort este o exceptie si nu regula, iar prestatia compensatorie are conditii stricte. Pentru solutii ferme, personalizate si executabile, recomandarea ramane consultul juridic si, acolo unde este cazul, initierea masurilor judiciare sau notariale potrivite.