Pot desface diciplinar contractul individual de munca al unui salariat care si-a infiintat o firma cu acelasi obiect de activitate ca al societatii la care lucreaza, fiindu-i prevazuta in fisa postului obligatia de a nu face concurenta neloaia societatii la care lucreaza?
Precizez ca nu are prevazuta in contractul individual de munca clauza de neconcurenta. Va rog sa-mi indicati temeiul legal in baza caruia as putea desface disciplinar contractul individual de munca si daca pot sa-l dau in judecata pe acest salariat pentru a obtine plata daunelor provocate de fapta sa care conduce la preluarea clientilor societatii.
Raspuns:
In ceea ce priveste clauza de neconcurenta neinclusa in contractul individual de munca al salariatului, dupa cum prevede art. 22 alin. (1) din Codul muncii , republicat, clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data ncetarii contractului individual de munca. Asadar, efectele clauzei de neconcurenta se produc dupa data incetarii contractului individual de munca, nu in timpul executarii CIM.
In timpul executarii CIM in privinta oricarui salariat opereaza obligatia legala de fidelitate. Astfel potrivit art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii , republicat, printre alte obligatii ale salariatului, acestuia ii revine si obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu.
Potrivit doctrinei, obligatia de fidelitate, inteleasa ca obligatie de a nu face, cuprinde neconcurenta (obligatia salariatului de a nu-l concura pe angajatorul sau pe parcursul executarii CIM) si confidentialitatea (obligatia salariatului de a nu face publice datele secrete ale angajatorului).
Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici, in conformitate cu dispozitiile art. 247 alin. (2) din Codul muncii , republicat.
Pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor legale, atata vreme cat s-a incalcat de catre salariat o norma legala, respectiv art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii , republicat, care stabileste obligatia de fidelitate in favoarea angajatorului, atunci teoretic s-ar putea atrage raspunderea salariatului care se face vinovat de desfasurarea unei activitati identice cu cea a societatii in care lucreaza.
Temeiul legal al desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al salariatului gasit vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare este art. 61 lit. a) potrivit caruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
Exista insa in doctrina (a se vedea Magda Volonciu, Comentariu - art. 21, in lucrarea Codul muncii .
Comentariu pe articole. Vol. I. Articolele 1-107, de Alexandru Athanasiu, Magda Volonciu, Luminita Dima si Oana Cazan, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 115-116) si opinia ca angajatorul nu l-ar putea sanctiona disciplinar pe salariatul sau care deruleaza o activitate concurenta in raport cu cea a primului pe durata de existenta a contractului individual de munca cu acesta in baza obligatiei legale generice de fidelitate prevazute de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii , republicat, fiind prin urmare necesara o interdictie expresa in acest sens. Autoarea apreciaza prin urmare ca s-ar impune fie ca salariatul sa se oblige in mod expres la neconcurenta printr-un act aditional la contractul individual de munca, fie sa fie obligat in baza regulamentului intern ori a contractului colectiv de munca.
In ceea ce priveste chemarea in judecata pentru recuperarea daunelor provocate angajatorului, apreciem ca teoretic exista posibilitatea ca pe durata existentei contractului individual de munca al salariatului, acesta sa poata fi gasit raspunzator pentru nerespectarea obligatiilor contractuale atata timp cat prin fapte de concurenta neloiala isi incalca obligatia de fidelitate prevazuta de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul muncii , republicat. Daca in CIM nu a fost stabilita o clauza de nonconcurenta, apreciem ca ulterior incetarii CIM exista posibilitatea recuperarii prejudiciului produs fostului angajator printr-o actiune de drept comun fundamentata pe raspunderea civila delictuala.
