Cercetare disciplinara. Motivele obiective inlatura posibilitatea sanctionarii.

Comunicarea la convocare trebuie primita de salariat

 Convocarea pentru prezentarea in fata Comisiei de cercetare disciplinara (absente nemotivate) a fost primita de catre sotul convocatei.

Ce efect are acest lucru?

Poate fi interpretat ca si o primire din partea salaritei insesi a Convocarii in astfel incat, la data convocarii sa poata fi desfiintat contractul de munca?

Dupa cate Convocari inapoiate societatii pentru neprimire poate fi emisa Decizi de incetare a contractului de munca?

Raspuns: Potrivit art. 251 alin. (2) din Codul muncii , republicat, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Alin. (3) din acelasi articol prevede ca neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Asadar, numai daca neprezentarea salariatului la convocare nu are un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare.

Cu alte cuvinte, lipsa de la locul de munca al salariatului poate avea motive obiective, situatie in care angajatorul nu are dreptul de a dispune sanctionarea. De exemplu, salariatul se poate afla in concediu medical sau arestat preventiv etc., astfel incat apreciem justificata (intemeiata pe un motiv obiectiv) neprezentarea salariatului la convocarea facuta de angajator pentru cercetarea disciplinara.

Pe cale de consecinta derularea procedurii de cercetare disciplinara prealabila nu poate continua daca a inceput, iar sanctionarea salariatului nu poate fi dispusa, in sens contrar instanta sesizata cu o astfel de masura impotriva salariatului anuland pentru motive de nelegalitate decizia.

Legea nu prevede ca pentru convocarea la cercetare disciplinara comunicarea convocarii poata fi facuta sotiei salariatului, de aceea o astfel de solutie nu are temei legal. Asadar, din punctul nostru de vedere primirea convocarii de catre sotia salariatului nu acopera procedura de convocare a salariatului. In situatia contestarii de catre salariat a deciziei de sanctionare (in ipoteza in care angajatorul emite o astfel de decizie) va fi analizata in concret de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile cauzei inclusiv daca salariatul a fost convocat in mod legal la cercetare.

Daca instanta constata ca nu a fost indeplinita cerinta comunicarii legale a salariatul la cercetare va dispune anularea deciziei de sanctionare.

Legiuitorul nu a stabilit un astfel de drept in favoarea angajatorului ca la un anumit numar de convocari neprimite sa il poata sanctiona pe salariat. Astfel, apreciem ca nu este suficienta in cazul unei eventuale contestatii a salariatului impotriva masurii de sanctionare dovada neprimirii convocarii de catre salariat, ci a unui probatoriu mai amplu din care sa reiasa reaua-credinta (dovedita) a salariatulu de refuz al primirii convocarii.

Apreciem astfel ca este esential ca angajatorul sa poata face bunei sale credinte, care a incercat repetat, prin mai multe modalitati, sa convoace salariatul la cercetare, iar acesta din urma a actionat cu rea-credinta, refuzand de fiecare data nejustificat primirea convocarii.