Noul Cod Civil - Actiunea in revendicare

- este un mijloc de aparare in justitie a dreptului de proprietate privata (art. 563 si urm. N. C.civ.) si a dreptului de proprietate publica (art. 865 alin. 3 N.C.civ.)

- reprezinta actiunea in justitie aflata la indemana proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei persoane care detine bunul respectiv, fara drept.

Particularitati ale actiunii in revendicare in Noul Cod civil

- cand poate fi introdusa actiunea in revendicare: actiunea in revendicare este imprescriptibila, adica poate fi introdusa oricand, indiferent daca revendicarea priveste un bun mobil sau un bun imobil, cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune altfel (spre exemplu, potrivit art. 937 alin. 1 N.C.civ. bunul mobil pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului)

- cine poate introduce actiunea in revendicare: titularul dreptului de proprietate. Ca element de noutate, spre deosebire de principiul unanimitatii consacrat de vechea reglementare, in cazul coproprietatii (proprietatii pe cote-parti), in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunii in revendicare, fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala

- proba dreptului de proprietate: in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara

Efectele admiterii actiunii in revendicare

- obligatiile paratului: paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri, evaluate in raport cu momentul restituirii, daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat; de asemenea, in aceleasi conditii, paratul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora
- paratul posesor de rea-credinta sau detentorul precar va fi obligat, la cererea reclamantului, si la restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar .

- obligatiile de restituire a reclamantului: la cererea paratului, proprietarul poate fi obligat sa restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a facut, cheltuielile utile, in limita sporului de valoare, daca prin lege nu se prevede altfel, precum si cheltuielile necesare pentru producerea si culegerea fructelor sau a productelor
- proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptoare; posesorul are dreptul de a-si insusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta bunul nu se deterioreaza
- in situatia in care cheltuielile necesare, utile sau voluptoare se concretizeaza intr-o lucrare noua, nu se poate cere restituirea acestora, in acest caz fiind incidente dispozitiile corespunzatoare din materia accesiunii imobiliare artificiale

- dreptul retentie al paratului: paratul are un drept de retentie asupra produselor pana la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului in care proprietarul furnizeaza paratului o garantie indestulatoare

- opozabilitatea hotararii: hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in revendicare este opozabila si poate fi executata si impotriva tertului dobanditor, in conditiile Codului de procedura civila