Jurisprudenta CEDO
Un instrument juridic foarte bun si util atunci cand formulam o plangere contraventionala impotriva unui proces-verbal de contraventie este invocarea jurisprudentei instantelor europene.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a emis o serie de hotarari cu privire la Procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii, la care instantele interne se raporteaza mai mult sau mai putin.
Cele mai importante si mai cunoscute hotarari in acest sens sunt: Anghel vs. Romania, Nicoleta Gheorghe vs. Romania, Albert vs. Romania, Öztürk vs. Germania, Kadubec vs. Slovacia, Telfner vs. Austria etc., hotarari exemplificative pentru interpretarea si aplicarea dispozitiilor Conventiei in materie contraventionala. Se analizeaza caracterul „penal” al contraventiei, sfera de aplicare a art. 6 din CEDO, care garanteaza dreptul unui individ la un proces echitabil, si reglementarile dreptului intern ale statului in cauza.
Stabilirea vinovatiei
Din pacate, asa cum am afirmat mai sus, contravenientul de multe ori trebuie sa probeze ca nu se face vinovat de cele expuse in continutul actului. In cazul in care nu se reuseste rasturnarea prezumtiei de adevar, plangerea urmeaza a fi respinsa, iar procesul-verbal mentinut ca legal intocmit, astfel ca “vinovatia” retinuta intr-un act administrativ este practic (re)confirmata, iar nu stabilita, de instanta de judecata.
Totusi interpretarea corecta, in lumina hotararilor CEDO, este ca simpla constatare (uneori pretinsa constatare) a agentului constatator nu este suficienta pentru ca instanta sa stabileasca vinovatia unei persoane pe numele careia s-a intocmit un proces-verbal contraventional.
Decizia nr. 405 din 11 mai 2009 a tribunalului Buzau
O interpretare corecta a hotararilor instantelor europene am regasit-o intr-o motivare a Tribunalului Buzau in decizia nr. 405 din 11 mai 2009, prin care a admis ca intemeiat recursul declarat de petent, modificand sentinta atacata, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal de contraventie. Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a avut in vedere ca, in raport de jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului, contraventiile intra in sfera acuzatiilor in materie penala, astfel ca petentului ii sunt recunoscute si garantiile prevazute la art. 6 din Conventie, care fac parte din dreptul intern si au prioritate, potrivit art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei. Conform paragrafului 3 al art. 6 din C.E.D.O. “orice acuzat are, in special, dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa”. Or, in speta dedusa judecatii, desi petentul nu cunostea limba romana, astfel cum insusi agentul constatator a consemnat in cuprinsul procesului verbal, la rubrica „alte mentiuni”, acesta a fost sanctionat contraventional cu incalcarea dreptului de a fi informat, intr-o limba pe care o intelege, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa.
Sentinta civila nr. 8676 din 6 mai 2011 a Judecatoriei Sectorului 1
O alta hotarare bazata pe aceste considerente evidentiate de CEDO o gasim in sentinta civila nr. 8676 din 6 mai 2011 a Judecatoriei Sectorului 1, care a facut aplicarea jurisprudentei, aratand ca este esentiala respectarea garantiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumtiei de nevinovatie a petentului, ce priveste si aspectul sarcinii probatiunii in cadrul solutionarii unei plangeri contraventionale, care fara indoiala profita persoanei acuzate si incumba intimatei.
Prin hotararile pronuntate in cauzele Salabiaku c. Frantei; Anghel c. Romaniei este relevat faptul ca prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea aces tora si in materie penala pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie a faptelor constatate de agent si consemnate in pro cesul-verbal nu are caracter absolut, pre zumtia de veridicitate putand opera pana la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesulverbal, desi din probele administrate de acuzare instanta nu poate fi convinsa de vinovatia acuzatului dincolo de orice indoiala rezonabila.
In prezenta cauza, instanta retine ca nu poate opera prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie si in lipsa unor alte mijloace de proba care sa confirme situatia de fapt retinuta in procesul- verbal de contraventie, aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesuluiverbal de contraventie in prezenta cauza ar fi contrara garantiilor prevazute de art. 6 CEDO.
av. Andrei Andronic
