Salariatul isi da demisia si precizeaza in actul emis si adus la cunostinta angajatorului ca nu va ramane in perioada de preaviz.
Angajatorul decide sa intruneasca o comisie de cercetare disciplinara si isi sanctioneaza salariatul pentru neprezentare la lucru pe perioada de preaviz.
Angajatul contesta decizia de sanctionare disciplinara in instanta. Decide sa se judece cu angajatorul invocand nulitatea deciziei de sanctionare ca fiind emisa dupa data inregistrarii demisiei.
Angajatul motiveaza lipsa sa pe perioada preavizului din urmatoarele considerente:
1. Angajatorul nu a fost de acord sa ii reduca programul de lucru de la 8 ore la 4 ore.
2. Angajatorul nu i-a achitat drepturile salariale aferente lunii anterioare.
Instanta constata faptul ca drepturile salariale aferente lunii anterioare au fost achitate in mod integral de catre angajator.
Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a
Angajatorul isi indeplineste toate obligatiile contractuale ce ii revin, aspect constatat din toate probele prezentate de acesta in fata instantei.
Mai mult, reducerea programului de lucru de la 8 ore la 4 ore cu pastrarea tuturor drepturilor salariale nemijlocite reprezinta o obligatie pe care o regaseam in contractul colectiv de munca la nivel national. In prezent, CCM la nivel national nu se mai aplica. Avem doar contracte colective de munca la nivelul unitatilor la care s-a decis incheierea unui astfel de act.
Daca exista CCM la nivel de unitate si in acesta se precizeaza ca obligatie a angajatorului de a acorda program injumatatit pe toata perioada preavizului, atunci actiunea in instanta a salariatului ar fi justa, fondata si ar avea sanse 100% de castig.
In situatia in care nu exista o astfel de prevedere inclusa in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca, reducerea programului de lucru cu 50% pe perioada de preaviz nu reprezinta o obligatie a angajatorului. Ar fi doar un act de generozitate din partea angajatorului sau chiar un act de protectie a departamentului fata de comportamentul potential nepotrivit al salariatului demisionar. Salariatii demisionari isi pot scadea voluntar sau involuntar eficienta muncii si pot demotiva intreg departamentul din care fac parte. Astfel, foarte des intalnit in practica este gestul de a permite salariatului demisionar sa nu ramana in perioada de preaviz.
Va amintim faptul ca angajatorul poate renunta total sau partial la perioada de preaviz in cazul salariatilor care demisioneaza. Nu acelasi lucru se intampla cand salariatii sunt concediati pentru necorespundere profesionala, pentru inaptitudine sau pe motivul desfiintarii locului lor de munca. In acest caz perioada de preaviz este obligatorie si angajatii concediati nu pot renunta la drepturile conferite de legislatia in vigoare. Daca angajatorul doreste, le poate acorda posibilitatea de a nu fi prezenti pe perioada de preaviz insa le va plati toate drepturile salariale pe care le-ar primi in aceasta perioada tuturor salariatilor concediati ce beneficiaza, conform legii, de preaviz.
Daca doreste si exista intelegere de comun acord, salariatul va beneficia de reducerea programului de lucru cu 50% cu pastrarea drepturilor salariale, neinjumatatite.
Aceasta masura vizeaza facilitarea tranzitiei de la fostul loc de munca (unde s-a inregistrat demisia) catre un nou loc de munca (interviuri de angajare, recrutare, selectie samd. ).
Mare atentie la faptul ca salariatul isi da demisia nu prin cerere de aprobare. Discutam despre demisie ca fiind un act unilateral de vointa din partea salariatului. El isi exprima intentia de a inceta raporturile de munca si aici nu este nevoie de aprobare din partea angajatorului. Acesta doar ia la cunostinta cu privire la vointa salariatului de a nu mai continua raporturile de munca.
Dupa inregistrarea demisiei, salariatul trebuie sa ramana in perioada de preaviz asa cum au convenit partile, conform legislatiei in vigoare si conform clauzelor contractuale existente.
Nu neglijam niciodata faptul ca relatiile de munca trebuie sa fie guvernate de principiul bunei-credinte. Atat salariatul, cat si angajatorul trebuie sa isi respecte clauzele contractuale, legislatia muncii in plenitudinea actelor ce reglementeaza acestor domeniu, drepturile si obligatiile ce revin partilor.
Salariatul are voie sa nu isi onoreze obligatia de a ramane pe perioada de preaviz, dupa ce si-a depus demisia, doar atunci cand angajatorul nu se achita de obligatiile ce ii revin.
Exemple de situatii in care angajatul demisionar poate sa nu revina la locul de munca pe perioada de preaviz:
1. Angajatorul nu isi achita obligatiile financiare, salariale, bonusuri prevazute in CIM, CCM samd.
2. Angajatorul nu ii ofera salariatului echipament de protectie necesar pentru desfasurarea activitiatii sale in siguranta.
3. Angajatorul sisteaza alimentatia de protectie pentru salariatul demisionar.
4. Angajatorul isi hartuieste angajatul din cauza demisiei acestuia iar acesta din urma detine dovezi concrete si/sau martori care pot certifica acest lucru.
... si nu numai. Lista poate continua in mod cert cu numeroase alte situatii in care odata salariatul regasit, poate sa nu isi onoreze obligatia de a ramane pe perioada de preaviz.
Insa mare atentie la faptul ca odata ajuns in instanta, salariatul trebuie sa demonstreze prin probe clare, concrete, incontestabile faptul ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, masura care a dus la decizia de a nu-si onora obligatia de a ramane pe perioada de preaviz.
Sa aveti succes in legislatia muncii!
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri